Privesc tastatura și spațiul mare alb ce mi se întinde în față pe platforma WordPress și încă nu realizez momentul în care mă aflu. În urmă cu 10 ani mi s-ar fi părut o glumă proastă, iar acum 20 de ani, nici nu aș fi putut să o iau drept glumă. Dar acum, asta este realitatea. Tristă sau cum o mai fi ea, asta e realitatea. Sunt în fața unei morți. A uneia din propriile mele morți. Pentru că mai bine de două decenii, asta a fost viața mea, căreia i-am dedicat tot ce am avut mai bun.
La fiecare Cupă Mondială, inevitabil apar outsidere care, în ciuda tuturor pronosticurilor, reușesc să producă mari surprize, învingând cele mai bune echipe, așa cum s-a întâmplat și în Qatar, unde Arabia Saudită a depășit Argentina cu 2-1 sau Japonia a trecut de Germania cu același scor. Mai jos, veți regăsi câteva dintre cele mai neașteptate rezultate de la toate Campionatele Mondiale de fotbal.
In 1990, nimeni nu parea ca il poate scoate dintre buturile Argentinei pe Nery Pumpido, portarul care aparase in campania triumfala de la Mundialul din Mexic. In ciuda esecului surprinzator din deschiderea Coppei del Mondo, suferit in fata Camerunului, 0-1, selectionerul Carlos Bilardo a mers pe mana acestuia si in jocul cu Uniunea Sovietica, din 13 iunie. Acela avea sa fie, insa, momentul de cotitura al destinului pentru rezerva lui Pumpido, Sergio Goycoechea, devenit peste noapte ceea ce englezii numesc „from zero to hero”. Din nimic, erou.
Si am ajuns in utima zi a unui ciclu inceput in urma cu patru ani si jumatate, la sfarsitul careia unii vor deveni zei nemuritori, iar ceilalti vor avea mereu dorinta de a se trezi maine ca si cum ar fi fost ieri pentru a incerca sa schimbe destinul ce le-a fost potrivnic. Sunt ultimele ore dinaintea marii finale. O finală de Mondial ce a însemnat atât de mult timp o ciocnire a lumilor, Europa versus America de Sud. Read more
Citesc că a murit Sinisa și încă nu îmi revin… Nu îmi vine să cred! Nu are cum! Pentru că Sinisa este plămădit dintr-un aluat special, specific nemuritorilor fotbalului. El nu are cum să moară niciodată. Și pentru mine nu va muri vreodată. Off, Sinisa… Nu poate fi adevărat!
Învingătorul este întotdeauna singur este numele unuia dintre bestseller-urile lui Paulo Coelho și, deși, la finalul meciului Maroc – Portugalia 1-0 nu el a fost câștigătorul, totuși am văzut că un mare campion rămâne singur în momentele sale de suferință. Pentru că după fluierul final al arbitrului argentinian Facundo Tello, Cristiano Ronaldo a trăit, poate, cele mai amare clipe ale carierei sale extraordinare. Asta pentru că și el a simțit acum, mai mult ca niciodată, pe propria lui piele că, oricât s-ar strădui, nu poate câștiga meciul cu timpul care trece peste noi toți. Inclusiv peste el.
În zilele noastre, poate mai mult ca altădată, atunci când unui apropiat i se întâmplă o nedreptate, aproape toți cei de lângă el se uită în altă parte și trec mai departe, bazându-se pe ideea că dacă nu li se întâmplă lor nu au vreun motiv pentru a reacționa. Iar lumea comentatorilor și a jurnaliștilor români se înscrie perfect în acest peisaj. De aceea, atunci când apare o excepție în domeniu, merită semnalată și prezentată ca un adevărat exemplu că încă mai sunt și oameni cu caracter în mass-media și care nu se gândesc doar la ei. Iar un astfel de om este Stephane Guy, unul dintre cei mai speciali și mai îndrăgiți comentatori din Franța.
A fost singurul fotbalist care nu a putut fi încorsetat de nicio schemă tactică și de niciun antrenor. Și asta pentru că orice echipă în care a jucat era o prelungire a lui ca o anexa a unui geniu fabulos. Nu ceilalți îl ajutau să fie grandios, era nevoie de alți 10 oameni lângă el doar pentru a le oferi și lor din gloria sa.
Cupa Mondială din Qatar este prima după dispariția lui Diego Armando Maradona, astfel că amintirile momentului de apogeu al lui El Pibe de Oro în tricoul naționalei Argentinei devin și mai puternice cu cât ne apropiem de startul primului turneu final desfășurat în timpul iernii. Fără îndoială, Maradona a strălucit la cea mai mare intensitate la Mundialul din Mexic din 1986, dar foarte puțină lume știe toate superstițiile care au stat în spatele acelui triumf colosal al selecționatei Albiceleste.
Încă din timpul liceului ieșeam adesea în evidență în anotimpul rece prin faptul că înfruntam frigul doar în tricou și pantaloni scurți. Apoi, în urmă cu două decenii, a ajuns să mă atragă ideea de a face baie într-o apă înghețată, dar pe care nu am apucat să o pun în practică până acum. Dar toate aceste porniri s-au reactivat recent în mintea mea după ce am descoperit numeroasele beneficii ale băilor cu apă rece datorită metodei Wim Hof. Spre deosebire de unii influenceri din România care solicită sume considerabile pentru a prezenta procedurile de a te acomoda la frig, eu vreau să ofer gratuit tot ceea ce am experimentat personal de când am îmbrățișat această metodă, urmând sfatul lui Wim Hof din prefața cărții sale: „Sper să-ți recapeți puterea personală, să-i ajuți pe ceilalți și, în cele din urmă, să dai o mână de ajutor înseși Mamei Naturi.”