Indiferent de nume, de palmares, de toate realizările personale, la echipa de club sau la națională, sau de prestigiu, o singură greșeală comisa în tricoul nationalei Columbiei într-un meci important poate fi fatală! La 26 de ani după ce Andres Escobar a fost ucis pentru autogolul din partida cu Statele Unite de la World Cup 1994, ne întoarcem din nou în timp, în contextul morții sale, într-una dintre cele mai negre perioade din istoria recenta a Columbiei.
Cupa Mondiala nu este doar despre învingătorii și perdanții din arene. Mai presus de orice, este visul oricărui fotbalist din momentul în care atinge pentru prima oara o minge. Oricât de mare ar fi numele sau și oricâte onoruri și trofee a obținut cu echipa de club, cariera lui nu ar fi completă dacă nu ar canta alături de miile de conaționali din tribune imnul tarii sale și fără a apara, pentru un minut macar, culorile patriei în cea mai importanta competiție a Planetei Fotbal. Iar pentru un atacant, un gol marcat la turneul final reprezinta atingerea Sfântului Graal. Uneori, nu este niciodată prea târziu pentru a-ți desăvârși destinul, asa cum a fost cazul portarului egiptean Essam El-Hadary, care a debutat la Mondial la 45 de ani. Iar pentru peruvianul Paolo Guerrero, a fost nevoie de o adevărată desfășurare de forte, fără precedent în istoria fotbalului, pentru a-și împlini visul de a juca și de a inscrie la Cupa Mondiala. Suspendat inițial pentru consum de cocaina, el a fost susținut în pledoaria sa pentru clementa de fanii sud-americani, de biochimie și de … trei mumii incase de 500 de ani!
Dupa 63 de meciuri cu dramatism, spectacol, controverse, agonie si extaz, ultimele 90 de minute ale Cupei Mondiale din Rusia urmau sa decidă noua regină a fotbalului: Franța sau Croația? Miracolul croat s-a oprit în finala de pe Lujniki, iar „cocoșii galici” s-au incoronat campioni mondiali pentru a doua oara in istorie, dupa triumful din 1998. Cu o zi mai putin de odihna si cu un meci in plus, adunat din cele trei partide cu prelungiri, din optimi, sferturi si semifinale, echipa lui Zlatko Dalic a mai gasit în interior câteva resurse de energie, arătând in startul jocului vana care a purtat-o pana aici la capatul unui turneu fara precedent in istoria sa. Asta și poate pentru ca simțea ca nu ar mai avea suficienta benzina pentru a reveni, asa cum se întâmplase și cu Danemarca, Rusia și Anglia. Read more
In 1998, Franța și Croația se duelau pentru un loc în finala Coupe du Monde, „cocoșii galici” triumfand cu 2-1 gratie unei duble fabuloase a lui Lilian Thuram, aflat la singurele sale goluri sub tricolor. 20 de ani mai târziu, cele doua echipe au trecut la un nivel superior și se vor înfrunta astăzi, la Moscova, în finala Mondialului din Rusia. Elementul de legătura dintre cele doua jocuri despărțite de doua decenii este Didier Deschamps, căpitanul de atunci și mareșalul de astăzi, care va încerca să prelungească cu o zi plus alte 365 Sărbătoarea Naționala a Franței prin cucerirea titlului mondial.
Finala mica a Cupei Mondiale la fotbal a fost mereu privita drept un meci în plus, inutil chiar, în care miza este măruntă, iar echipele trebuie sa mai dispute un joc cu rănile încă sângerânde și cu frustrarea nedisipata ca ar fi putut fi, de fapt, în finala de a doua zi. Locul al treilea în fotbal nu înseamnă prea mult fata de locul patru, spre deosebire de alte sporturi, precum rugby, handbal sau baschet, unde medaliile de bronz chiar sunt și ele un motiv de mândrie. Astfel, este de înțeles cum Europenele de fotbal nu au și ele un joc pentru locul al treilea, dar chiar și asa, ieri, am înțeles ca astfel de meciuri sunt, în primul rand, pentru fani. Cei care au venit de la mii de kilometri distanta pentru a-și încuraja conaționalii și pentru a canta împreună propriul imn și care au mai făcut câteva mii de kilometri la turneul final, urmandu-și favoriții pretutindeni la fiecare partida.
Unele povești trebuie spuse până la capăt, iar legenda Croației la Cupa Mondială din Rusia ar fi fost incompletă dacă nu s-ar fi calificat și în finală, după o odisee incredibilă. Trupa lui Zlatko Dalic a contrazis toate pronosticurile și și-a transpus conaționalii în cele mai sălbatice vise, la capătul unui nou meci în care a fost la pământ și a înviat din morți.
Seara când eram cu toții nerăbdători sa aflam numele primei finaliste a Cupei Mondiale a fost dominata, de fapt, de știrea transferului lui Cristiano Ronaldo de la Real Madrid la Juventus pentru 100 de milioane de euro și un salariu anual de 30 de milioane. Anunțul oficial a fost făcut în momentul în care Franța și Belgia ajungeau pe stadionul din Sankt Petersburg, iar reacțiile și comentariile ce au urmat s-au suprapus cu aproape întreaga semifinala. Deși de mai multe zile se știa aproape sigur ca portughezul se va muta la Torino, totuși, detaliile acestei tranzacții au ținut capul de afiș al serii, lăsând meciul un pic în plan secund. Nici nu avea cum sa fie altfel căci Ronaldo pleacă după noua ani fabulosi la Madrid, iar rivalitatea sa cu Messi a marcat o epoca distincta în fotbalul spaniol și european.
Anglia și Croația sunt gata să scrie istorie în această seară prin calificarea în finala Cupei Mondiale din Rusia, la capătul unui turneu memorabil, care a readus în memoria tuturor faptele de vitejie ale generațiilor din urmă cu două decenii. Croații vor să își depășească performanța din 1998, când s-au clasat pe locul al treilea în Franța, în timp ce naționala Albionului visează la al doilea titlu mondial, după cel din 1966. De atunci, englezii nu au mai reușit să se apropie atât de mult de trofeu decât în 1990, când s-au oprit în semifinale.
Ajunsa in semifinalele Cupei Mondiale din Rusia, Franta viseaza sa repete performanta istorica din 1998, cand a cucerit singurul sau titlu suprem din palmares, avand drept exemplu faptele de vitejie ale generatiei conduse de actualul lor selectioner, Didier Deschamps, de precedentul antrenor, Laurent Blanc, de geniul lui Zinedine Zidane, dar si de eficienta ucigatoare in fata portii a lui Thierry Henry, care astazi va sta in tabara adversa. Devenit unul dintre secunzii lui Roberto Martinez, Henry este vazut exact elementul necesar care sa ajute Belgia sa realizeze o performanta-unicat in istoria sa.
Ce nebunie a fost în sfertul slav de la Soci, dintre Rusia și Croația! A fost, fără îndoială, cel mai bun meci făcut de Zbornaia lui Stanislav Cercesov la Cupa Mondiala în fata unei echipe flamboyante a lui Zlatko Dalic, capabila sa își urce fanii în al șaptelea cer, la câteva clipe după ce ii aruncase în abisul Infernului și viceversa. Croații și-au păstrat nervii tari și au câștigat a doua ruleta ruseasca la rand, după ce, iarăși, le-a scăpat printre degete victoria în prelungiri.