Obișnuiam să scriu despre câștigătorul meritoriu al Balonului de Aur la scurt timp după decernarea trofeului de către revista France Football. Anul acesta, însă, am realizat că nimeni nu poate exprima mai bine ce înseamnă triumful lui Karim Benzema decât jurnalistul de la L’Equipe, Vincent Duluc. De aceea, am decis să redau aproape integral editorialul acestuia apărut sub titlul: „O apoteoză și o promisiune” în ediția de marți a cotidianului francez.
Balonul de Aur al lui Karim Benzema reamintește că există mai multe acte în viața unui jucător și că toate primăverile sunt posibile, oricare ar fi fost iernile și sezoanele urâte.
Atingerea visului din copilărie la aproape 35 de ani după ani haotici, o condamnare judiciară, cinci ani departe de echipa Franței și multe sezoane în care i-a ajutat pe alții să câștige Balonul de Aur este una dintre poveștile cele mai mai frumoase și mai uimitoare ale distincției atribuite de France Football din 1956.
Acest Balon de Aur, care îl face să intre într-o mitologie franceză unde are foarte puțini vecini (Raymond Kopa, Michel Platini, Jean-Pierre Papin și Zinedine Zidane), recompensează un talent rar, o estetică și o transformare, la fel ca și o atitudine remarcabil de exemplară pe teren. Consacrarea unui gone de la Olympique Lyon povestește și o istorie a Franței.
Balonul de Aur a consacrat fiul unui miner polonez din Nord (Kopaszewski, cunoscut drept Kopa), fiul cel mic al unui imigrant italian din Lorena (Platini), fiul unor algerieni din cartierele Marsiliei (Zidane) și Zabulonul vesel al unei familii instalate de mai multe secole la Boulogne-sur-Mer (Papin).
Transformarea jocului și, implicit a statisticilor, lui Karim Benzema a fost acompaniată de transformarea imaginii sale și a unei unanimități tardive, mai ales că brusc nimeni nu a vorbit în locul său și că, fiind deja judecat de justiție, nu a mai fost judecat în lumina a ceea ce face pe teren. Benzema face lucruri rare și magnifice: o manieră de a înțelege jocul, de a-l face posibil sau surprinzător, de a fi un liant subtil și inteligent, mai mult decât un atacant central, dar și un atacant central, un golgeter ca un căpcăun capabil să schimbe destinul Ligii Campionilor, unul dintre primii, pe scurt, care să joace în acest rol pentru alții și să câștige el singur.
Atitudinea lui este un exemplu și rămâne un criteriu al grandorii: nicio simulare, nicio reacție când încasează lovituri, niciun cartonaș roșu, un profesionist exemplar și meticulos care nu mai este același jucător și nici același om de când întoarcerea sa în echipa Franței l-a eliberat de regretele sale și de o imensă povară. Liniștit la crepusculul acestei lupte pe care nu mai trebuie să o conducă, mai are o Cupă Mondială pentru a lăsa o urmă veritabilă la un turneu final cu Les Bleus.
La capătul acestui sezon pe un fir, dar un fir de aur pe care l-a țesut până când și-a croit o pelerină de super-erou, alăturându-se în glorie brazilianului Ronaldo, eroul adolescenței sale și dintotdeauna, acest Balon de Aur reprezintă o apoteoză, dar și încă o promisiune.
written by You may also want to read
