„90 de minute pe Bernabeu înseamnă foarte mult timp” este una dintre declarațiile emblematice ale lui Juanito, legendarul fotbalist al Realului, care a orchestrat numeroase remontada în deceniul petrecut în tricoul blanco. Nu întâmplător, acel Espiritu Bernabeu, invocat ori de câte ori Madridul are un munte de urcat și de coborât după un eșec ce nu ar lăsa altora vreo speranță, mai este cunoscut și drept El Espiritu de Juanito.
Pentru că Juanito Maravilla a fost jucătorul care a născut această legendă fabuloasă a revenirilor neașteptate și imposibil de imaginat pe Santiago Bernabeu. Dar ceea ce a făcut-o pe Real să smulgă victoria aseară din ghearele unei înfrângeri pe deplin meritate, de altfel, după cum arătaseră precedentele 89 de minute, a fost declicul care a trezit la viață sufletul adormit al templului blanco.
Spiritul lui Juanito ce veghează deasupra Bernabeului de 30 de ani, de când a pierit într-un cumplit accident de circulație, fix după o altă răsturnare ca în vremurile sale bune în fața lui Torino, cu unul dintre goluri înscris de Gică Hagi, apare doar în momentele în care și jucătorii și publicul cred cu adevărat că imposibilul poate deveni posibil.
Iar Real Madrid nu a lăsat de înțeles că ar fi capabilă să o pună în dificultate pe Manchester City aproape un meci întreg, însă a fost suficientă scânteierea lui Karim Benzema pentru a debloca toate energiile necesare unui nou come-back de poveste. Aceea a fost clipa în care timpul și spațiul au căpătat cu totul alte conotații pe Santiago Bernabeu, transformat din nou în centrul magnetic al fotbalului.
Din acel moment, toate mingile au fost atrase cu o forță nevăzută doar spre cei de la Real, care păreau că s-au multiplicat pe teren. Minutele s-au dilatat, devenind tot mai lungi pentru jucătorii lui Carlo Ancelotti, dar în același timp, parcă au stat în loc pentru oamenii lui Pep Guardiola. Privirea li s-a încețoșat celor de la City, incapabili să mai fie raționali, să gândească în vreun fel și să reacționeze. Terenul s-a lățit inexplicabil și „cetățenii” parcă nu mai aveau aer, sufocându-se sub apăsarea tribunelor și a presiunii puse de adversari.
„Asta este măreția acestui club, care nu îți permite să lași mâinile în jos când pare că totul s-a terminat. Îți dă forța să continui, să lupți, să crezi”, a explicat Ancelotti la conferința de presă ce a urmat unei alte nopți nebune și magice, totodată, pe Bernabeu.
Și deși Mohamed Salah, la fel ca mulți fani lui Liverpool, a afirmat că o preferă pe Real în finala de la Paris, „cormoranii” ar trebui să aibă grijă de ce își doresc, de fapt. Pentru că vor avea în față o echipă care le-a eliminat, pe rând, pe finalistele ultimelor două ediții din Champions League, Paris Saint-Germain, Chelsea și Man. City. În schimb, gruparea de pe Merseyside le-a avut de înfruntat pe Villarreal, Benfica și Inter, pe care Madridul a învins-o de două ori în faza grupelor.
Finala de la Paris va fi foarte atrăgătoare și pentru că pune față în față reprezentantele celor două stadioane aparte în peisajul fotbalului european, Anfield și Bernabeu. Două arene încărcate de istorie glorioasă și care capătă o viață proprie, capabilă să transforme radical destinul unui meci.
Dar Liverpool ar trebui să aibă măcar un motiv de îngrijorare pentru că, din primele opt cluburi ale Europei, Realul este singurul care beneficiază de un Balon de Aur autentic în lotul său. Un jucător a cărui greutate în joc cântărește cât o jumătate de echipă, un om capabil să dea semnalul trezirii printr-un simplu gest atunci când totul pare pierdut. Un fotbalist în stare să-i tragă pe toți ceilalți 11 după el. La propriu. Numele lui: Karim Benzema. Iar lângă el, un loc special în istoria Madridului îl va avea cu siguranță și Luka Modric, despre care cei de la Marca au scris azi că ar trebui să se retragă de la Real oricând va dori el.
Și mai ales, pentru că doar cine poate vedea invizibilul poate realiza imposibilul!
written by You may also want to read
