A fost unul dintre cele mai mari talente ale fotbalului englez din anii ’90 si calitatile sale l-ar fi scos in fata la oricare dintre cluburile de top din Premier League. Insa, lui i-a placut, pur si simplu, la Southampton, unde a jucat intreaga lui cariera de profesionist, devenind o legenda printre fanii „sfintilor”, pentru care el a ramas cunoscut drept „Le God”.
In anii de pionierat ai Premier League, niciun alt fotbalist nu mi-a capturat imaginatia mai mult decat Matthew Le Tissier. Nici macar geniul pustiu al lui Eric Cantona nu m-a fascinat intr-atat de mult precum jucatorul nascut pe 14 octombrie 1968 la Guernsey, o insulita aparte din Canalul Manecii, situata la Nord de celebrul port Saint-Malo din Normandia, care se auto-guverneaza si, desi reprezinta o posesiune a Coroanei Britanice, nu face parte din Regatul Unit si nici din Teritoriile Britanice de peste Mari.
Poate, de aceea si Le Tissier a fost atat de special printre englezi pentru ca tehnica lui sclipitoare, executiile geniale si golurile fabuloase pareau ca vin din alte spatii si dimensiuni. In epoca faimosului „Kick and Run”, el iesea in relief mereu prin atitudinea extrem de relaxata cand avea mingea la picior si prin faptul ca nu dadea nicio clipa senzatia ca s-ar grabi. Lipsa vitezei era compensata din plin de talentul sau majestuos, de o gratie deosebita si, mai ales, de dorinta lui nebuna de a incanta tribunele de pe The Dell, arena care a devenit a doua lui casa.
Matthew Paul Le Tissier a ajuns la Southampton in 1985, iar un an mai tarziu, in octombrie 1986, a semnat primul contract de profesionist cu gruparea „sfintilor”, pentru care a debutat intr-un esec, 3-4 cu Norwich City. Avea sa fie inceputul unei povesti de iubire neconditionata intre Le Tissier si Southampton, intinsa pe durata a 17 ani, in care el a inscris 209 goluri in 540 de aparitii in toate competitiile. Pana la finalul sezonului, a marcat sase goluri in 24 de meciuri in campionat, printre care si un hattrick impotriva lui Leicester City.
In stagiunea 1989-1990, a fost unul dintre golgeterii primei ligi engleze, cu 20 de reusite, fiind desemnat si cel mai bun tanar jucator al anului. Un mijlocas de creatie deosebit, Le Tissier era un obisnuit al nationalei de tineret a Angliei, pentru care a punctat de trei ori in 21 de selectii, astfel ca inaintea sezonului inaugural al Premier League, Tottenham Hotspur a dorit cu insistenta sa-l transfere, mai ales ca ideea unei triplete Paul Gascoigne – Gary Lineker – Matt Le Tissier fascina imaginatia fanilor de pe White Hart Lane. Numai ca mutarea nu s-a mai realizat vreodata: „Batusem palma in privinta contractului si a tuturor detaliilor, dar am refuzat, in cele din urma, pentru ca urma sa ma insor si logodnicei mele nu ii placea sa traiasca in Londra”, a explicat Le Tissier motivul deciziei de a ramane pe The Dell intr-un interviu acordat revistei FourFourTwo.
Desi a mai fost curtat si de Manchester United si Chelsea, el nu a simtit vreodata cu adevarat nevoia de a iesi din zona lui de comfort si de a-si parasi casa adoptiva. Astfel, s-a cladit legenda unui adevarat one-club-man, dedicat trup si suflet culorilor „sfintilor”, motiv pentru care el a fost si va ramane in sufletele fanilor lui Southampton drept „Le God”. Nu a avut prilejul de a cuceri vreun trofeu si a adunat doar opt selectii pentru reprezentativa de seniori a Angliei, insa niciun fotbalist nu va insemna mai mult pentru iubitorii fotbalului de pe Coasta de Sud a Angliei. Pentru ei, Le Tissier a fost „Maradona de pe The Dell”.
Momentul de apogeu al lui a venit in editia 1993-1994, in care a inscris nu mai putin de 25 de goluri, care l-au ajutat din plin sa devina primul mijlocas din istoria Premier League cu 100 de reusite. Le Tissier s-a distins si drept unul dintre cei mai buni executanti ai loviturilor de la 11 metri din fotbalul englez, ratand un singur penalty din cele 47 de penalty-uri batute! De altfel, Mark Crossley, portarul lui Nottingham Forest care l-a oprit de la punctul cu var, a considerat ca aceea a fost parada de care s-a simtit cel mai mandru in intreaga lui cariera.
In ciuda acestor cifre extraordinare, Le Tissier a fost omis din lotul pentru Cupa Mondiala din 1998 chiar de fostul sau idol, Glenn Hoddle, desi reusise un hattrick pentru Anglia B inaintea turneului final din Franta. Dupa aceasta dezamagire uriasa, „Le God” nu si-a mai revenit cu adevarat, iar, ca urmare, forma lui din ultimii ani de activitate nu a mai fost la fel ca inainte. Pe 19 mai 2001, impotriva lui Arsenal, a inscris ultimul gol din istoria arenei The Dell inainte ca Southampton sa se mute pe St. Mary’s Stadium, unde Le Tissier a mai jucat pana in 2002. Ultima lui aparitie in tricoul „sfintilor” a fost intr-un meci cu West Ham, pe 30 ianuarie 2002, iar la finalul acelui sezon, s-a retras de la Southampton. El a mai jucat pentru amatorii de la Eastleigh si pentru echipa din insula natala, Guernsey, dar va ramane pentru totdeauna drept cel mai mare jucator din istoria lui Southampton.
Poate ca ar fi putut avea o alta traiectorie fotbalistica si s-ar fi putut bucura de mai multa glorie, dar nicaieri nu ar fi fost la fel de iubit precum pe The Dell. Iar sclipirile sale de geniu au atras privirile dincolo de Canalul Manecii, cel mai important compliment primit venind tocmai din partea legendarului mijlocas al Barcelonei si un fost mare fan al lui „Le God”, Xavi: „Talentul sau era, pur si simplu, iesit din comun. Putea dribla sapte sau opt jucatori, dar fara viteza, doar mergea pe langa ei. Pentru mine, el a fost senzational.”
written by You may also want to read
