La sfârșitul lui 2021, Gimnasia și Estudiantes au oferit cel mai nebun Clasico Platense din istoria de peste o sută de ani a rivalității fotbalistice din La Plata, orașul cu aproape un milion de suflete situat la 60 de kilometri de Buenos Aires. Luis Miguel Rodriguez, veteranul din atacul Gimnasiei, a fost eroul derby-ului grație unui hattrick de senzație reușit după ce a ratat un penalty la scorul de 1-0 pentru Estudiantes. El Lobo, cum mai este cunoscută Gimnasia, a condus cu 2-1 și 4-2, sperând la un prim succes în fața rivalei locale după o așteptare de un deceniu, dar alb-roșiii au revenit în ultimele 25 de minute, în care au înscris de două ori. Astfel, meciului de pe Estadio Juan Carmelo Zerillo, arena denumită după fostul președinte al Gimnasiei între 1929 și 1931, s-a încheiat la egalitate, 4-4, acesta fiind meciul cu cele mai multe goluri din istoria lui El Clasico de La Plata.
Povestea clasicului a început pe 27 august 1916, data primului duel direct dintre cele două rivale, câștigat de Gimnasia cu 1-0. De atunci, s-au disputat până astăzi 180 de partide în toate competițiile, dintre care 66 au fost câștigate de Estudiantes și 50 de Gimnasia. Practic, rivalitatea dintre cele două cluburi a apărut la puțin timp după nașterea orașului La Plata, fondat oficial pe 19 octombrie 1882 de guvernatorul Dardo Rocha, cu scopul de a servi drept capitală provincială după federalizarea Buenos Aires-ului în 1880. Aspectul actual al urbei i se datorează lui Pedro Benoit, care a proiectat întreaga așezare drept un pătrat imens, cu un parc în centru, de unde pleacă două bulevarde diagonale, unul de la nord la sud și unul de la est la vest. Iar la fiecare șase blocuri, se află un parc sau o piață și numeroase alte străzi în diagonală. De aceea, La Plata mai este cunoscut și drept orașul diagonalelor („la ciudad de las diagonales”).
Planurile urbanistice ale lui Benoit au prevăzut și numeroase spații verzi, astfel că fotbalul s-a putut dezvolta rapid în ceea ce a devenit capitala Provinciei Buenos Aires. Gimnasia y Esgrima La Plata s-a înființat prima, pe 3 iunie 1887, la doar cinci ani după apariția orașului, deși la început fotbalul nu era inclus în organigrama clubului, ci, așa cum îi este și denumirea, doar gimnastica și scrima, sporturi foarte populare în acele vremuri în rândul clasei de mijloc. Fotbalul a apărut în 1905, dar curând secția a fost închisă, ceea ce a făcut ca o parte a jucătorilor și a fanilor, elevi și studenți, să plece și să înființeze un alt club, pe 4 august 1905. Numele acestuia: Estudiantes de La Plata. Adică „Studenții din La Plata”. Sau „Los Pincharratas”, adică „ucigașii de șoareci”, cum au devenit cunoscuți ulterior datorită lui Felipe Montedonica, un fost jucător al echipei, devenit faimos pentru că își petrecea timpul liber vânând rozătoarele prin piața din La Plata.
Iar la puțin timp după ce fotbalul a revenit în schema Gimnasiei, în 1915, a apărut și El Clasico Platense, cu primul episod derulându-se un an mai târziu. Astăzi, La Plata se laudă cu faptul că este unul dintre puținele orașe din Argentina în care cluburile locale au mai mulți fani decât cei ai giganților din El Superclasico, Boca Juniors și River Plate. Cea mai veche grupare din Argentina cu o secție de fotbal, Gimnasia y Esgrima a devenit reprezentanta clasei muncitoare din oraș și din împrejurimile acestuia, fiind poreclită și „El Lobo del Bosque”, adică „Lupul din pădure” întrucât stadionul său este situat în cel mai mare parc din La Plata, în timp ce Estudiantes, ca urmare a originilor sale academice, a fost asimilată drept echipa clasei de mijloc.
Alb-roșiii au obținut primul titlu în 1913, când fotbalul dispăruse din repertoriul Gimnasiei, iar până în prezent au adunat în vitrina lor șase trofee de campioni, patru Copa Libertadores și o Cupă Intercontinentală. În schimb, Gimnasia are doar un titlu de campioană, câștigat în 1929, și s-a aflat în permanență în umbra marii rivale.
Perioada de maximă înflorire a lui Estudiantes a fost la sfârșitul anilor ’60, când, sub comanda lui Osvaldo Zubeldia, a cucerit de trei ori la rând Copa Libertadores, între 1968 și 1970, și Cupa Intercontinentală, în 1968, după victoria în fața lui Manchester United, echipa condusă de Sir Matt Busby și cu Sir Bobby Charlton, George Best și Denis Law în prim-plan. Acea generație deosebită a rămas cunoscută în istorie pentru metodele neortodoxe folosite de jucătorii săi pentru a obține victoria cu orice preț. Au intrat deja în folclorul fotbalului argentinian tratamentele de care aveau parte adversarii lui Estudiantes la fazele fixe, unde erau înțepați cu ace!
Mai mult, Carlos Bilardo, un adevărat stăpân al artei întunecate a fotbalului, s-a consacrat ca jucător pe Estadio Jorge Luis Hirschi și a dus războiul psihologic din iarbă la rang de artă. El s-a folosit din plin de fosta sa profesie de medic ginecolog, avută înainte de a se dedica sportului-rege, pentru a provoca eliminarea unor adversari. Cunoscând anumite detalii intime despre soțiile rivalilor de pe teren, Bilardo le turna șoapte veninoase în urechi pentru a le stârni furia, iar gesturile necontrolate ale acestora, aparent inexplicabile, au atras destule cartonașe roșii.
Așa s-a întâmplat la un meci cu Racing Club, când Bilardo l-a tachinat în continuu pe Roberto Perfumo pe seama faptului că soția lui tocmai se operase pentru eliminarea unui chist până când acesta nu a mai putut suporta și i-a tras un pumn în stomac. Urmarea firească: Perfumo a fost eliminat, iar Bilardo și-a atins scopul. La fel a făcut într-o altă confruntare cu Racing, al cărui portar avea o relație atât de apropiată cu mama sa că aceasta nu își dorea ca el să se însoare. Cum mama goalkeeper-ului murise recent, Bilardo i-a aruncat următoarele vorbe în față: „Felicitări, în sfârșit, ți-ai omorât mama!”
Cel poreclit „El Narigon”, adică „Nas mare”, a devenit antrenorul lui Estudiantes în 1971, după plecarea lui Osvaldo Zubeldia, iar patru ani mai târziu, s-a evidențiat din nou prin practicile sale de a câștiga cu absolut orice preț. În 1975, înaintea Clasicului de pe terenul Gimnasiei, Bilardo aflase că soția lui Juan Ramon Veron, nimeni altul decât chiar fostul lui coleg din urmă cu un deceniu, intrase în travaliu. „El Narigon” a evitat, însă, să îi transmită asta până când cel poreclit „La Bruja” (Vrăjitoarea) a părăsit gazonul la finalul meciului încheiat la egalitate, scor 3-3, și în care a marcat un gol. La câteva ore după acel derby, s-a născut nimeni altul decât Juan Sebastian Veron, care va juca și el un rol major în istoria lui Estudiantes.
Revenit în Argentina în 2006, la 31 de ani, Veron junior a fost unul dintre jucătorii-cheie în campania triumfală ce a adus primul titlu în vitrina alb-roșiilor după o așteptare de 23 de ani. În marșul spre trofeul de campioană, Estudiantes a realizat și cel mai concludent succes din istoria Clasicului din La Plata, 7-0, pe 15 octombrie 2006, doborând un record ce rezistase 74 de ani, după un 6-1 în 1932.
Dar triumful acela nu ar fi fost posibil dacă nu exista și un mic ajutor venit tocmai din tabăra marii rivale! Și asta pentru că Gimnasia, în ciuda unui sezon modest în care a terminat abia pe locul 13, a pus o piedica importanta principalei contracandidate la titlu a lui Estudiantes, Boca Juniors, gratie unei remize obținute în ultimul minut. Dacă în alte situații, un punct smuls pe Bombonera ar fi fost celebrat cu fast de fanii Gimnasiei, atunci, insa, egalul a fost primit cu multa furie, mai ales ca jucătorii primiseră amenințări din partea acestora înaintea meciului sa nu opună prea mare rezistenta pentru a nu facilita succesul lui Estudiantes!
Juan Sebastian Veron a mai câștigat Copa Libertadores în 2009 și un alt titlu de campion, un an mai târziu, iar după retragerea din activitatea de jucător, în 2014, a devenit director sportiv, iar în prezent este președintele lui Estudiantes.
Chiar dacă a rămas tot mai mult în umbra marii rivale locale, Gimnasia y Esgrima a trăit un moment cu totul special la derby-ul disputat pe 5 aprilie 1992, câștigat cu scorul de 1-0. A fost una din rarele ediții în care Gimnasia a terminat mult deasupra lui Estudiantes în campionat, reușind chiar performanta de a se califica în Copa Libertadores, în contrast cu declinul rivalilor. Meciul disputat pe El Bosque a intrat în istorie datorita golului înscris din lovitura libera de Jose Perdomo, care a declanșat o bucurie de nedescris în rândul suporterilor Gimnasiei. Atat de mare a fost delirul acestora din tribune incat a provocat un mic cutremur, de intensitate scăzută, înregistrat și de observatorul astronomic local. De aceea, reușită lui Perdomo a rămas cunoscută drept „El Gol del Terremotro”.
De atunci, fiecare Clasico platense reprezinta o amenințare seismica pentru orașul cu peste 900 de mii de oameni aflat la o ora de mers cu masina de Buenos Aires. Si asta pentru ca fanii Gimnasiei și ai lui Estudiantes pot produce singuri un nou cutremur.
written by You may also want to read
