Camp Nou a fost casa unora dintre cei mai mari fotbalisti ai tuturor timpurilor, Johan Cruyff, Diego Maradona, Ronaldo, Ronaldinho si Lionel Messi si, ca o consecinta fireasca, a fost martor de atatea si atatea ori ale unor seri cu adevarat magice. Dar niciuna nu poate egala nebunia din data de 12 martie 1997, cand Barcelona a intalnit-o pe Atletico Madrid, in returul sferturilor de finala din Copa del Rey. Iar regizorul Barcei din acea noapte, Sir Bobby Robson, avea sa intre definitiv in inimile fanilor catalani, chiar daca a stat un singur sezon pe Camp Nou.
Managerul englez sosise in Catalunya in vara lui 1996, cand l-a inlocuit pe legendarul Johan Cruyff. Olandezul ratase toate trofeele in stagiunea anterioara, titlul si cupa, in fata lui Atletico, si Cupa UEFA, de unde a fost eliminat in semifinale de Bayern Munchen, si, dupa doi ani de seceta, lucru de neacceptat la Barcelona in orice perioada, a fost demis de presedintele Josep Lluis Nunez.
Au urmat mai multe schimbari majore in cadrul lotului, printre care plecarea lui Gica Hagi la Galatasaray, intoarcerea bulgarului Hristo Stoicikov, dupa un an mai putin fast la Parma, si venirea brazilianului Ronaldo, care nu implinise inca 20 de ani in momentul transferului de la PSV Eindhoven. In plus, Bobby Robson ii oferise banderola de capitan lui Gica Popescu, pe care il mai antrenase la inceputul anilor ’90, la PSV.
Englezul si-a inceput mandatul cucerind Supercupa Spaniei chiar in fata lui Atletico, dupa un 5-2 pe Camp Nou si un esec, 1-3, la Madrid, dar la inceputul primaverii, se acumulase foarte multa tensiune in Catalunya, iar zvonurile privind inlocuirea lui Robson cu olandezul Louis Van Gaal capatau tot mai multa amploare. De altfel, antrenorul de atunci al Ajax-ului a si fost prezent in tribune la acel joc.
La Atleti, Radomir Antic a mizat pe un 11 format din Paco Molina, Juanma Lopez, Santi, regretatul Didi Prodan, care ajunsese pe Calderon la inceputul anului, dupa ce ii infruntase pe madrileni in Champions League, cu Steaua, Toni, Aguilera, Radek Bejbl, Pantic, Paunovic, Caminero si Kiko.
De partea cealalta, Barcelona a mizat pe Vitor Baia – Abelardo, Fernando Couto, Laurent Blanc, Sergi – Gica Popescu, Guardiola – Luis Enrique, Ivan De La Pena, Luis Figo – Ronaldo.
Dupa 2-2 in tur, Barcei ii era suficienta o remiza alba pentru a se califica in semifinale, dar prima repriza a fost una de cosmar pentru gruparea blaugrana, dupa ce Milinko Pantic a reusit un hattrick de senzatie in primele 30 de minute. La 0-3, cei 100 de mii de spectatori au inceput sa huiduie si sa fluture batistele, cerand capul antrenorului si al presedintelui Nunez. Robson a reactionat, inlocuindu-i in minutul 40 pe Popescu si Blanc cu Stoicikov si Juan Antonio Pizzi, care venise in acel sezon de la Tenerife si marcase ambele goluri ale catalanilor in prima mansa.
Incurajati la pauza de discursul mobilizator al antrenorului lor, care le-a cerut doar sa joace cu mandrie in partea a doua, cei de la Barca au marcat de doua ori in primele cinci minute ale reprizei secunde prin Ronaldo si au inceput din nou sa spere. Numai ca peste inca un minut, portarul Vitor Baia comite o gafa inexplicabila oferindu-i lui Pantic sansa de a face 2-4. Sarbul nu a irosit-o, inscriind al patrulea sau gol intr-o seara memorabila.
Barcelona avea nevoie, asadar, de trei goluri pentru a merge mai departe in Copa del Rey si totul parea potrivnic pentru baietii lui Sir Bobby Robson. „Eram terminați”, își amintea, mai târziu, fostul selecționer al Angliei. „Doar daca jucatorii nu sunt speciali …”, mai spunea Robson.
Iar acesti jucatori cu adevarat speciali au facut posibila revenirea miraculoasa. Figo a punctat pentru 3-4 in minutul 67, iar peste cinci minute, Ronaldo a restabilit egalitatea, realizand tripla. Mai erau aproape 20 de minute in care Barca trebuia sa mai marcheze o data pentru a face pasul spre semifinale.
Iar golul victoriei cu 5-4 si, implicit, al calificarii a fost reusit de Pizzi in minutul 81, desavarsind „una dintre cele mai frumoase nopti din viata noastra”, dupa cum a declarat recent Pep Guardiola.
„De 45 de ani sunt in lumea fotbalului, dar nu am mai vazut asemenea 45 de minute”, a marturisit Bobby Robson la capatul acelui succes fabulos, care i-a asigurat postul pana la finalul sezonului. Cu el pe banca, Barcelona a cucerit Cupa Cupelor, dupa 1-0 in finala cu Paris Saint-Germain, Supercupa Spaniei si Copa del Rey, dupa un triumf in fata lui Betis Sevilla pe Santiago Bernabeu, la finalul caruia imnul gruparii blaugrana s-a auzit la volum maxim in fieful lui Real Madrid, pentru singura data in istorie. Si asta dupa ce vicepresedintele Joan Gaspart i-a oferit un bacsis de 25 de mii de pesetas (echivalentul a 150 de euro), omului de la statia de amplificare a stadionului pentru a pune imnul Barcei de cinci ori!
Cu toate acestea, ratarea titlului in favoarea Realului a dus la despartirea de Sir Bobby Robson si instalarea lui Van Gaal. Insa, asa cum Barcelona a ramas definitiv in inima legendarului antrenor englez, la fel si fanii catalani vor pastra mereu in suflet amintirea unei nopti nebune de martie.
written by You may also want to read
