În plin scandal diplomatic, Novak Djokovic așteaptă verdictul în privința posibilității de a putea participa la Australian Open 2022, deși este limpede că, în acest moment, sârbul luptă, în primul rând, pentru dreptatea și demnitatea lui ca persoană și ca sportiv legendar. Pentru că prezența la primul turneu de Grand Slam al anului, chiar și dacă va fi acceptată, va fi grav afectată de evenimentele din ultima săptămână. Dar Nole nu este primul tenisman care trece prin aceste umilințe. În situația lui, s-a aflat și Arthur Bonnaud, un jucător francez anonim, care a avut parte de o experiență neplăcută în Argentina în primăvara lui 2021.
La 23 de ani, acesta obținuse o diplomă în afaceri internaționale la Florida și încerca să pătrundă în lumea tenisului profesionist, alegând Argentina în luna martie pentru a disputa două turnee Futures unul după altul, la Villa Maria, apoi la Cordoba. Biletul de avion l-a costat 900 de euro, așa că știa că întreaga deplasare va fi o afacere proastă din punct de vedere financiar, dar că ar putea fi una pozitivă din punct de vedere sportiv întrucât spera în obținerea primelor puncte ATP.
A plecat cu o grămadă de hârtii oficiale asupra sa: o scrisoare din partea Federației Franceze de Tenis prin care i se permitea să părăsească teritoriul țării sale, invitațiile oficiale din partea ambelor turnee, o asigurare internațională și, evident, un test PCR negativ. Documentele i-au fost verificate de ofițerii vamali la aeroporturile din Paris și Madrid, fără nicio problemă întâmpinată. Apoi, în ziua de luni, 22 martie, el a aterizat la Buenos Aires în jurul orei 8 a dimineții. Când a prezentat actele la controlul vamal de acolo, i s-a spus că este o problemă și a fost dus într-o încăpere cu o masă, o bancă și o fereastră ce dădea spre biroul vameșilor, care îl supravegheau.
A stat acolo patru ore singur, doar cu geanta lui de tenis. A explicat de mai multe ori motivele venirii sale și a discutat la telefon cu reprezentanții federației argentiniene, care a trimis și un mail cu o scrisoare oficială semnată chiar de președintele forului, fostul tenisman Agustin Calleri. Dar după aceea, vameșii au spus că este nevoie și de un permis din partea Ambasadei Franței. Bonnaud a telefonat acolo, dar fără a primi vreun răspuns. I-a sunat pe responsabilii unui turneu unde urma să participe, care i-au spus că nu pot face nimic.
A continuat să caute soluții, când, dintr-odată, un vameș a venit și i-a transmis sec: „În 30 de minute, te urci într-un avion spre Europa!”
„Mi-au spus că valiza mea va fi și ea în avion, dar în acel moment, mi se rupea de valiză. Aveam lacrimi în ochi, parcă aș fi căzut din cer. Eram deprimat și aveam impresia că sunt la camera ascunsă”, a povestit Arthur Bonnaud, care nu a putut face absolut nimic și nu a fost apărat de niciun conațional în acea situație. Oare așa ar fi trebui să procedeze și Novak Djokovic după un zbor de 15 ore până la Melbourne?!
Situația sârbului a fost comentată de un alt tenisman francez Pierre-Hugues Herbert, numărul 110 mondial, și el nevaccinat, într-un interviu acordat cotidianului L’Equipe. Depistat pozitiv cu Covid, jucătorul de 30 de ani a fost nevoit să renunțe la participarea de la primele turnee ale anului.
– Cum trăiți situația actuala?
– Am suferit. În fiecare zi, îmi pun aceeași întrebare dacă mă voi vaccina sau nu pentru a-mi face viața mai ușoară. Am aflat că sunt pozitiv și că pot obține un permis imunitar pentru scurt timp dacă mă voi vindeca. Dar nu am nicio idee pentru ce va urma. Încerc să mă adaptez cum pot. Tot ce știu este că viitorul meu profesional nu are un aer flamboyant. Și nici viitorul meu ca cetățean, ca să folosesc un termen utilizat de președintele Macron (care a spus recent în Le Parisien despre cei nevaccinați: „Vreau foarte mult să-i enervez. Vom continua s-o facem, până la final. Asta e strategia”). Mă întreb despre viitorul meu și al tuturor celorlalți. Aceste întrebări sunt mult mai importante decât un Grand Slam în Australia. Există o lipsă de respect pentru alegerile individuale. Mă simt ca și cum sunt personal responsabil, vinovat și țapul ispășitor pentru tot ce s-a întâmplat în lume în ultima vreme. Vaccinati, nevaccinati, suntem cu totii in aceeasi barca, toti suntem intr-o situatie dificila de doi ani.
– Spuneți că aveți dubii și în privința carierei dv.?
– Da. Atâta timp cât nu vom juca un Grand Slam din motive de genul acesta, nu este doar o mică dezbatere interioară. Când nu m-am vaccinat la sfârșitul anului trecut, știam foarte bine că nu voi putea juca în Australia sau în Statele Unite. În SUA, se joacă toată luna martie și un întreg tur în vară cu US Open. Aproape jumătate din sezon în total. Nu este deloc un lucru banal… Următorul pas este să nu mai joci tenis. Sper să nu se ajungă niciodată la asta.
– Prin vaccinare?
– Nu există o dimineață în care să nu-mi spun: „Hai, oprește-te, dă-i drumul, e în regulă. Gândește-te la tine”. Dar există o voce de cealaltă parte care îți spune: „Dar de ce? De ce sunt forțat? Ce voi fi pus să fac mai târziu?” Astăzi, am sentimentul că sunt respectuos cu toate alegerile fiecăruia, cu decizia de a fi vaccinat sau nu. Nu mă simt mai aproape de oamenii care pot ieși în stradă, și protestează împotriva conspirațiilor sau a cipului injectat. Nu sunt un anti-vax. Când s-au introdus permisul sanitar pentru a proteja populația și toate restricțiile, am fost primul care a susținut mișcarea. Am înțeles imediat că trebuie să limităm contactele. Nu am mai pupat pe nimeni de doi ani, cu excepția soției mele. Sunt conștient că guvernul nu ia aceste măsuri pentru distracție. Dar constat că, odată cu pașaportul de vaccinare, mergem puțin prea departe.
– Trebuie să înțelegi mai bine decât mulți alții ce este în mintea lui Novak Djokovic…
– Când ești sportiv, corpul este instrumentul nostru de lucru. Luăm decizii zilnic pentru a fi performanți. Avem dreptul de a ne acorda un timp de gândire? De a ne pune încă întrebări? Că nu vrem să ni se forțeze mâna? Pentru a putea lucra în continuare? Aparent nu prea. Și Novak are o legătură și mai fină cu corpul său decât mine. Este cineva care a făcut din trupul său o armă de război. O vedem prin suplețea sa, printre altele. Totul este calculat în tot ceea ce mănâncă. Este un stil de viață. Am discutat împreună la Masters. Și ne-am simțit extrem de singuri în circuit.
written by You may also want to read
