Sunt două locuri pe acest pământ unde Diego Armando Maradona are, cel puțin, statutul unui zeu: Argentina și Napoli. Două popoare despărțite de un imens ocean, dar atât de apropiate prin pasiunea pentru fotbal și prin trăirile lor și unite pentru totdeauna de geniul absolut al lui Diego. Pentru că el i-a urcat pe argentinieni și pe napoletani pe culmile fericirii așa cum nimeni nu a mai făcut-o vreodată, nici înaintea lui și nici după el. Datorită lui Maradona, Argentina și Napoli au putut arăta întregii lumi cum Sudul sărac și modest se poate ridica împotriva Nordului bogat și trufaș și să îl și îngenuncheze, lucru la care nici nu îndrăznise vreodată să viseze. De aceea, Diego nu va muri niciodată pentru argentinieni și napoletani pentru că oamenii vor uita, probabil, ce ai spus și ce ai făcut, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă și, mai ales, ce i-ai făcut să trăiască!
La fel ca și cele mai rafinate opere italiene, istoria lui Napoli a fost dramatică, explozivă și, adesea, tragică. Apoi, a venit Maradona. Binecuvântat cu mingea la picioarele sale, el a rupt toate blestemele care o urmăriseră pe Napoli timp de zeci de ani. Geniul său fabulos a cuprins invariabil și o latură negativă, prin consumul de droguri, numeroasele aventuri extraconjugale și asocierea cu cei mai de temut gangsteri, Camorra. Mafia.
Dar toate acestea i-au fost iertate de orașul care îl divinizează și acum la aproape trei decenii de când a plecat de la Napoli. Pentru că Diego a condus-o pe Napoli spre singurele sale titluri de campioană, visul pe care atâtea generații de napoletani nu au avut ocazia de a-l trăi și coșmarul marilor cluburi din Nord, Juventus, Milan și Inter. În orașul aflat sub tutela patronului spiritual San Gennaro, Maradona a devenit chiar mai mare și mai iubit decât Dumnezeu, fără gândul vreunei blasfemii aici. Pentru că în orașul în care diavolul se temea să calce, chiar și îngerii aveau aripile murdare.
Deși latura întunecată a geniului său a fost scoasă de cele mai multe ori în față, Diego a avut un suflet imens, fără a face caz de asta. Una dintre faptele minunate înfăptuite de Maradona a fost povestită recent de un tânăr de 36 de ani, Luca Quarto, cotidianului argentinian Ole: „Diego mi-a dat viață, a fost ca un al doilea tată pentru mine!”
Și asta datorită unei întâmplări petrecute în urmă cu 35 de ani, pe 25 ianuarie 1985, într-o zi friguroasă de iarnă din Sudul Italiei, în Acerra, un orășel cu 60 de mii de suflete, situat la 20 de kilometri de Napoli. Luca avea pe atunci doar un an și grave probleme de sănătate la gură și la nas, astfel că necesita mai multe intervenții chirurgicale costisitoare pe bolta palatină, pe care familia sa nu și le putea permite. Tatăl lui i-a cerut ajutorul lui Pietro Puzone, jucător la Napoli în acea perioadă, și pe care îl cunoștea bine întrucât și el provenea din Acerra. Iar lui Puzone i-a venit ideea unui meci de binefacere cu scopul strângerii banilor necesari operației, la care să participe colegii săi de la Napoli, în frunte cu Maradona.
Președintele clubului, Corrado Ferlaino, a refuzat din start, decizie oarecum de înțeles întrucât cu doar câteva luni în urmă plătise opt milioane de dolari Barcelonei pentru transferul lui Diego, o sumă-record în acele timpuri, iar riscul unei accidentări pe un tăpșan înghețat era foarte mare. Imaginați-vă astăzi o situație asemănătoare în cazul lui Neymar!
Numai că Maradona nu a ținut cont de refuzul lui Ferlaino și a jucat în acea partidă, alături de alți câțiva coechipieri de la Napoli. Diego nu a făcut doar simplu act de prezență pe teren, ci a alergat, a recuperat baloane și a înscris două super-goluri în victoria echipei sale cu scorul de 4-0 în fața a 12 mii de oameni, care s-au înghesuit în tribunele arenei cu o capacitate de doar cinci mii de locuri, alte câteva sute rămânând pe afară!
Iar obiectivul acelui joc a fost atins: 20 de milioane de lire italiene erau necesare operației, iar Maradona a contribuit cu 15 milioane, restul fiind completat în urma colectei făcute la meci. Luca a suferit nu mai puțin de 50 de intervenții chirurgicale, însă a putut să se bucure de o viață normală datorită ajutorului primit din partea lui Diego, pe care l-a reîntâlnit în 2002 într-o emisiune de la o televiziune italiană, când i-a mulțumit personal argentinianului pentru tot ce a făcut pentru el.
Iar la nicio lună după moartea lui Maradona, Luca a vorbit cu emoție despre omul care i-a schimbat destinul: „Diego a fost imens pentru mine și pentru viața mea. Datorită lui, am putut avea o viață diferită. Pentru mine, Diego a fost numărul 1 absolut, cel mai mare, atât ca fotbalist, ca om, ca tot. Diego va fi întotdeauna cel mai mare, nici Pele, nici Messi, nici Ronaldo, nici Ronaldinho, nimeni nu poate concura vreodată cu Diego!”
sursa: Ole.com.ar
written by You may also want to read
