Fără doar și poate unul dintre cei mai buni atacanți din istoria fotbalului și cel mai prolific jucător englez al tuturor timpurilor, Jimmy Greaves a fost un adevărat fenomen în privința ușurinței cu care penetra porțile adverse. Cu o poziționare impecabilă, datorată unui simț al porții cu adevărat unic, el avea o abilitate incredibilă de a fi în locul potrivit la momentul potrivit. Remarcabil în jocul cu ambele picioare la finalizare, cel alintat „Greavsie” a fost recunoscut și pentru execuțiile perfect plasate în locul unor șuturi în forță care să rupă plasa. Era atât de rafinat în fața porții încât un cronicar de la The Times a scris că atunci când mingea șutată de el intră în plasă produce același zgomot ca o portieră de Rolls Royce când este închisă. A marcat la debut pentru toate echipele unde a evoluat la seniori, atât la nivel de club cât și pentru naționala Angliei, alături de care s-a încoronat campion mondial în 1966, deși nu a luat parte la marea finală cu Germania de Vest, ceea ce a rămas marea dezamăgire a unei cariere extraordinare.
Cel mai bun marcator din istoria campionatului Angliei, cu 357 de goluri, și de șase ori golgeter al primei ligi, Jimmy Greaves ocupă locul al patrulea în ierarhia all-time a golgeterilor naționalei Albionului, cu 44 de reușite în numai 57 de selecții, fiind depășit doar de Wayne Rooney, Bobby Charlton și Gary Lineker. Totuși, Greavsie are cea mai mare medie de goluri marcate pe meci în tricoul Angliei, unde deține și recordul de hattrick-uri, șase la număr.
Născut pe 20 februarie 1940 în Manor Park, o zonă rezidențială din Estul Londrei, James Peter Greaves avea doar șase săptămâni când casa familiei sale a fost distrusă de bombardamentele naziste, astfel că a trebuit să se mute în Dagenham. El a fost recrutat de Chelsea în timpul școlii, iar în 1955, a debutat pentru echipa de tineret, devenind un succes instant. În primul său sezon, a marcat 55 de goluri, iar în ediția 1956-1957, a înscris nu mai puțin de 122 de goluri, performanță care i-a adus promovarea la seniori, nu înainte de a munci două luni pe timpul verii într-o oțelărie pentru a-și suplimenta venitul.
La 17 ani, Greaves a debutat cu gol pentru Chelsea pe 24 august 1957 în meciul cu gruparea unde își va desăvârși consacrarea, Tottenham Hotspur, încheiat la egalitate, 1-1. Prestația sa a atras elogii din partea ziarului News Chronicle, care a comparat debutul său cu impactul imediat avut de marea speranță a lui Manchester United, Duncan Edwards, decedat în targedia aviatică de la Munchen din 1958. O lună mai târziu, debuta cu o dublă și în naționala sub 23 de ani a Angliei într-un succes cu 6-2 obținut în fața Bulgariei, pe 25 septembrie 1957, iar în 12 apariții pentru selecționata de tineret, a înscris de 13 ori!
Încă din primul sezon la Chelsea, Greaves a fost golgeterul lui Chelsea, cu 22 de reușite în 37 de meciuri, iar cifrele sale au fost și mai impresionante în următorii ani: 32 de goluri în 44 de jocuri în ediția 1958-59, 29 de goluri în 40 de apariții în stagiunea 1959-1960 și 41 de reușite în 40 de meciuri în sezonul 1960-1961, în care a stabilit și performanța de a deveni cel mai tânăr fotbalist ce ajunge la 100 de goluri în prima ligă engleză, la numai 20 de ani și 290 de zile, nedoborâtă nici până astăzi.
Totuși, în ciuda cifrelor absolut fabuloase ale lui Greavsie, 132 de goluri în 169 de apariții care îl transformaseră la acea vreme în al doilea marcator din istoria clubului, Chelsea nu a putut ieși din mediocritate, iar în 1960, a terminat sezonul pe locul 18 la numai trei puncte de retrogradare! Jimmy era deja un nume consacrat și la nivel internațional, după ce debutase cu gol la 19 ani, pe 17 mai 1959, în reprezentativa de seniori a Angliei în amicalul cu Peru, pierdut cu scorul de 1-4 la Lima, iar în sezonul 1960-1961, a marcat 13 goluri în opt selecții, dintre care 3 hattrick-uri. Astfel că în vara lui 1961, în timpul unui turneu efectuat în Italia, Chelsea a acceptat oferta de 80 de mii de lire sterline a celor de la AC Milan pentru transferul lui Greaves. Londonezii și-au dat seama imediat de greșeala pe care o făcuseră și au oferit Milanului 95 de mii de lire pentru a-l răscumpăra pe Jimmy, însă italienii au refuzat!
Mai mult, deși a primit un salariu anual de șapte ori mai mare față de cel avut la Chelsea (doar o mie de lire, la care se mai adăugau bonusurile de două lire la victorie și o liră la egal!), și un bonus de 15 mii de lire la semnătură, Greavsie s-a îngrijorat la gândul că va părăsi Londra și a solicitat și el anularea tranzacției. Fără succes, însă! El și-a făcut, totuși, datoria și a marcat la debutul în tricoul Milanului, în remiza cu Botafogo de pe San Siro, dar nu a rezonat cu regimul foarte strict al noului antrenor Nereo Rocco. Astfel, Greaves a evoluat în doar 11 meciuri pentru rossoneri, înscriind nouă goluri, dintre care unul în derby-ul cu Inter. Așa că în decembrie 1961, Tottenham Hotspur l-a repatriat pentru 99.999 de lire sterline, suma trecută în mod special în contract tocmai pentru a-l elibera pe Greavsie de presiunea de a fi primul jucător de 100 de mii de lire din istoria fotbalului britanic. Dar el nu avea nicio presiune asupra sa.
În primul lui joc pentru echipa secundă a lui Spurs, disputat pe 9 decembrie 1961, a marcat o dublă, iar la debutul în prima echipă, a reușit un hattrick în confruntarea cu Blackpool, câștigată cu 5-2 pe White Hart Lane. La finalul primului său sezon la Tottenham, în care a punctat de 21 de ori în 22 de partide în campionat și a înscris primul gol al finalei Cupei Angliei, câștigată în fața lui Burnley, Greaves a participat la Cupa Mondială din Chile, unde a jucat în toate cele patru meciuri ale naționalei Albionului, înscriind un gol în victoria cu Argentina. Totuși, Anglia a fost eliminată în sferturile de finală, după eșecul cu scorul de 1-3 în fața Braziliei.
Stagiunea 1962-1963 a fost aproape perfectă pentru Greavsie, după ce a fost golgeterul campionatului, cu 37 de reușite, performanță pe care o va mai realiza și în următoarele două sezoane, cu 35, respectiv 29 de goluri, a contribuit din plin la cucerirea Supercupei Angliei, la clasarea lui Tottenham pe locul secund în campionat, dar mai ales la câștigarea Cupei Cupelor, înscriind două goluri în finala cu Atletico Madrid. „Cei mai buni ani ai vieții mele de fotbalist au fost cei din perioada 1962-1964. Am jucat în ceea ce cred că a fost cea mai bună echipă a tuturor timpurilor. Ar fi trebuit să câștigăm mai multe trofee”, a povestit Greaves despre Tottenham, deși nu a cucerit vreun titlu de campion, dar pe care a ajutat-o să devină prima echipă din Marea Britanie ce obține un trofeu european. Finala de la Rotterdam, câștigată cu 5-1, în care a înscris primul și al patrulea gol al lui Spurs, Greavsie a descris-o „drept cea mai frumoasă și mai importantă partidă în care am jucat vreodată”.
În 1965, cu un an înaintea Cupei Mondiale găzduite de Anglia, Jimmy Greaves s-a îmbolnăvit de hepatită, ceea ce i-a slăbit considerabil forțele și l-a forțat să lipsească trei luni de pe teren. Cu toate acestea, a început ca titular în atacul naționalei lui Sir Alf Ramsey în primele trei partide din grupă, cu Uruguay, Mexic și Franța, dar o accidentare urâtă suferită în victoria împotriva „cocoșilor galici” avea să îl scoată din cărți pentru fazele eliminatorii și să îi schimbe destinul. Tibia lui Greaves a fost rașchetată de francezul Joseph Bonnel și a necesitat nu mai puțin de 14 copci, astfel că în sfertul de finală cu Argentina, selecționerul Angliei a apelat la Geoff Hurst, care a înscris golul victoriei și și-a păstrat locul în echipă până în finală. Restul este istorie. Hurst a marcat un hattrick împotriva Germaniei de Vest și a devenit eroul unei întregi națiuni, iar Greaves nu a putut decât să urmărească de pe bancă triumful colegilor săi.
„Am dansat cu toții pe teren, dar chiar și în acel moment de glorie și deplină fericire, în adâncul sufletului meu, am fost cuprins de o imensă tristețe. De-a lungul carierei mele de fotbalist profesionist, am visat să joc într-o finală a Cupei Mondiale. Am ratat meciul vieții mele și m-a durut enorm”, a povestit Jimmy despre ce a simțit în acele clipe. Mai mult, el nu a primit nici măcar medalia de campion mondial, care a fost acordată doar celor 11 jucători de pe teren, și abia în 2009, după o campanie intensă a Federației Engleze de Fotbal, FIFA i-a acordat și lui această distincție. Cinci ani mai târziu, însă, el și-a vândut medalia pentru 44 de mii de lire sterline pentru a-și susține cheltuielile pentru îngrijirea medicală de care avea mare nevoie.
Greaves a mai jucat în doar trei meciuri pentru naționala Angliei după Cupa Mondială, iar ultima lui apariție a avut loc pe 27 mai 1967 împotriva Austriei. Deși a fost selecționat și pentru Campionatul European din 1968, unde Anglia s-a clasat pe locul al treilea, Greavsie nu a fost utilizat niciun minut de Sir Alf Ramsey. „A fost cel mai mare atacant din istoria țării”, l-a descris cel mai bine Gary Lineker, subliniind eficiența extraordinară a lui Jimmy în fața porții.
În sezonul 1968-69, el a cucerit al șaselea și, totodată, ultimul titlu de golgeter al campionatului, cu 27 de reușite în 42 de meciuri. În martie 1970, a plecat la West Ham după nouă ani în care a înscris 266 de goluri și 379 de partide pentru Spurs, cifre care îl mențin și astăzi pe primul loc în topul marcatorilor clubului.
Pierzându-și motivația, Greaves a căzut în patima alcoolului, iar la finalul sezonului 1970-71, a pus punct carierei de jucător, la doar 31 de ani. Căzut în depresie, Jimmy a început să bea tot mai mult, mărturisind ulterior: „Am fost beat între 1972 și 1977. Am pierdut complet anii ’70. Începeam cu 20 de halbe de bere, apoi încheiam cu o sticlă de vodcă înainte de a mă culca!”
După ce timp de doi ani nici măcar nu se mai uitase la vreun meci de fotbal, Greaves a revenit pe teren în a doua jumătate a anilor ’70 la câteva echipe din ligile inferioare, ceea ce l-a ajutat să scape de alcoolism. În 1979, a început să scrie în cotidianul The Sun, iar între 1985 și 1992, a realizat un show spumos și plin de umor la ITV, intitulat Saint and Greavsie, alături de fostul jucător al lui Liverpool și al naționalei Scoției, Ian St. John.
Spre sfârșitul vieții, s-a confruntat cu mari probleme de sănătate: în mai 2015, a suferit un accident vascular cerebral în urma căruia nu a mai putut vorbi. Pe 1 ianuarie 2021, a fost decorat de Regina Elisabeta a II-a cu titlul de Membru al Ordinului Imperiului Britanic.
Jimmy Greaves a încetat din viață pe 19 septembrie 2021, la vârsta de 81 de ani, chiar în ziua meciului din Premier League dintre Tottenham și Chelsea, cluburile unde a cunoscut cele mai mari satisfacții ca jucător și care i-au cinstit memoria prin aplauze îndelungate pe teren, ca o recunoaștere deplină a unui geniu al fotbalului.
P.S. Povestea lui Jimmy Greaves este desprinsă din ediția a doua a cărții „100 de fotbalisti legendari”.
written by You may also want to read
