Cândva, am avut o viață în care ne puteam bucura de orice lucru mărunt, dar care astăzi ni se pare o enormitate. Cândva, nu demult, a existat o lume în care puteai călători nestingherit și îți puteai trăi pasiunile fără restricții. O lume unde nu existau limite, în care nu erau neapărat oameni buni și răi, ci doar fani rivali și atât, unii care iubeau un club și alții care erau devotați altor culori.
Se spune că nu poți aprecia un lucru la justa sa valoare decât atunci când nu îl mai ai, când l-ai pierdut. Viața aceea în care am fost precum un nomad al fotbalului, mereu în căutarea pasiunii din jurul unei mingi de fotbal indiferent unde aceasta se învârte precum Pământul în jurul Soarelui, pare acum la ani-lumină distanță de noi, ceea ce nu face decât să fiu recunoscător din plin Domnului pentru ceea ce am trăit până acum.
Iar El Superclasico a fost, în mod evident, frișca de pe tort. Nu aveam de unde să știu asta în prima zi după El Superclasico. A doua zi a noii mele existențe de iubitor de fotbal, după ce m-am născut pentru a doua oară în vâltoarea de pe Bombonera. Primul lucru pe care l-am făcut după ce m-am trezit, înainte de a merge chiar la micul dejun, a fost să cumpăr ziarul Ole pentru a citi cronica și toate reacțiile de după Superclasico și, așa cum mă așteptam, nu am fost dezamăgit.
Și asta pentru că unicul cotidian de sport din Argentina a dedicat 30 de pagini din cele 40 ale ediției de miercuri duelului de pe Bombonera, astfel că am avut parte de un adevărat festin atunci când am devorat ziarul din scoarță în scoarță. Remarcații jurnaliștilor de la Ole au fost portarul lui River, Franco Armani, care a primit cea mai mare notă din meci, 8, fiind recompensat cu distincția „Maradona” și fanii Bocăi, care au primit premiul „Gandhi” pentru atitudinea lor pacifistă. „Au știut să mascheze eliminarea prin aplauzele la adresa echipei. Enormă maturitate. Se poate…”, a fost comentariul din Ole la adresa minunatului public de pe Bombonera.
În schimb, anti-eroii au fost Rafael Santos Borre, atacantul lui River, care a primit cea mai mică notă de pe teren, 3, întrucât a fost mai tot timpul deconectat și a pierdut majoritatea duelurilor directe cu adversarii săi, și căpitanul Bocăi, Carlos Tevez, notat cu 5, pentru un cartonaș galben primit în urma unei intrări urâte asupra lui Paulo Diaz. Din acest motiv, Tevez a fost considerat „Terminator”-ul acestui Superclasico.
written by You may also want to read
