În 1979, fotbalul mondial făcea cunoștința pentru prima data cu geniul lui Diego Maradona. Omis de Cesar Luis Menotti din lotul care a adus primul titlu suprem Argentinei, cu un an mai devreme, Maradona a fost de neoprit la Mondialul de tineret din Japonia, conducând naționala „pumelor” Under-20 spre coroana de campioana a lumii. În urmatorii cinci ani după performanta din Tara Soarelui Răsare, Diego devenea, de doua ori, cel mai scump fotbalist al planetei, record care rezista și astăzi. Starul următorului Mondial U20, desfășurat în Australia în 1981, avea sa fie un pusti de 19 ani din Hunedoara, Romulus Gabor. Lumea intreaga parea sa i se deschida liderului generatiei „cangurilor” dupa acel turneu final, dar pentru Romica, intreaga lume insemna Corvinul si Hunedoara lui draga. Si asa a ramas pana astazi!
Romulus Gabor a fost legat in permanenta, cu un cordon ombilical invizibil, de locurile natale, carora a vrut sa le dea cat mai mult din stralucirea sa. Nascut pe 14 octombrie 1961 in satul Ponor din judetul Hunedoara, el a ajuns la juniorii Corvinului, după ce, la 13 ani, trecuse o proba la Jiul Petroșani, unde a și rămas câteva etape. Apoi, a venit chemarea Hunedoarei, unde a fost promovat, la nici 18 ani, in prima echipa de Mircea Lucescu, care ajunsese pe plaiurile Corvinilor și ale capitalei vechii Dacii la zenitul carierei de fotbalist si la inceputul celei de antrenor.
Atat de tare l-a impresionat Gabor incat antrenorul Lucescu a decis sa-l titularizeze, chiar in defavoarea jucatorului Lucescu, oferindu-i tricoul cu numărul 7, cel atât de drag lui Il Luce și reprezentativ pentru întreaga sa activitate! Iar Gabor nu i-a înșelat așteptările mentorului sau, devenind cel mai iubit jucator al marii echipe a Corvinului, construita de Lucescu la sfarsitul anilor ’70. „Romica a fost copilul de suflet al Hunedoarei si pentru ca era din judet, dar mai ales pentru ca el a fost singurul care a ramas la Corvinul, dupa ce Klein, Rednic, Andone si Mateut au plecat la Dinamo”, povesteste Florin Danciu, coleg cu Gabor in sezonul 1990-1991.
Cum dragostea pentru un anumit loc are o conexiune strânsă cu chemarea inimii, în aceeași perioada, Romulus a cunoscut-o pe cea care avea sa ii devina, mai târziu, partenera de viață, Gabriela, fiica unor profesori din Hunedoara. În ciuda faptului ca părinții ei nu erau de acord cu relația cu un fotbalist, Gabor a facut, uneori, chiar si imposibilul sa fie mereu aproape de marea lui iubire.
In 1981, Romica Gabor a fost convocat de Constantin Cernaianu in lotul care a reprezentat Romania la Mondialul de tineret din Australia, alaturi de Gabi Balint si colegii de la Corvinul, Rednic si Andone. Aruncati intr-o grupa a mortii, alaturi de Brazilia, Italia si Coreea de Sud, tricolorii nostri au incheiat neinvinsi cele trei jocuri, clasandu-se pe locul secund, cu cinci puncte, la fel ca si Selecao. Romania a remizat cu Brazilia, 1-1, si a invins Squadra Azzurra si Coreea de Sud cu 1-0, apoi, in sferturi, a trecut de Uruguay cu 2-1. In semifinale, insa, echipa noastra a pierdut in fata Germaniei Federale cu 1-0, dupa prelungiri. Astfel, in lupta pentru medaliile de bronz, Romania a infruntat Anglia, pe care a invins-o cu 1-0 printr-un gol inscris de Gabor. Pentru intreaga evolutie de la turneul final, el a fost recompensat cu Balonul de Aur, trofeul rezervat celui mai bun jucator al competitiei, pe care l-au mai castigat, ulterior, Robert Prosinecki, Lionel Messi, Kun Aguero si Paul Pogba.
Imediat dupa Mondialul de tineret, Romulus Gabor a fost ofertat de Steaua, insa el nu a vrut sa plece, contribuind apoi la cel mai bun sezon din istoria Corvinului, care a ocupat locul al treilea in Liga 1, calificandu-se in Cupa UEFA. Dupa aceasta performanta fabuloasa, Mircea Lucescu a plecat la echipa nationala, iar Corvinul a fost preluata de fostul secund, Remus Vlad. Cu el pe banca, hunedorenii au trecut in primul tur de austriecii de la Grazer AK, iar in urmatoarea faza a competitiei au dat peste FK Sarajevo, din Iugoslavia, unde jucau, printre altii, internationalii Faruk Hadzibegic si Safet Susic, care au atins sferturile de finala la Coppa del Mondo din 1990. Ulterior, Susic avea sa fie desemnat de jurnalistii de la France Football drept cel mai bun fotbalist strain din istoria lui Paris Saint-Germain.
A fost un meci de poveste in prima mansa, de la Hunedoara. Bosniacii au condus cu 2-0, apoi Corvinul a intors scorul la 4-2, in urma golurilor marcate de Florea Dumitrache, Ioan Andone, Ioan Petcu si Dorin Mateut, insa in ultimele zece minute, Sarajevo a inscris de doua ori si partida s-a incheiat la egalitate, 4-4. In retur, insa, Corvinul a pierdut categoric cu 4-0 intr-un meci in care Dumitrache si Gabor au fost eliminati in minutul 80. „Acel cartonas rosu i-a atras si o suspendare de vreo sase-sapte meciuri in cupele europene lui Romica si cred ca si din aceasta cauza, Steaua a ezitat, poate, sa il transfere”, mai spune Florin Danciu.
Un atacant tehnic si rafinat, care s-a simtit cel mai bine in rolul de extrema dreapta, Gabor a continuat sa impresioneze și a devenit o prezenta constanta în naționala României, pentru care a adunat 35 de selecții, toate cu Lucescu selecționer, și a marcat doua goluri, între 1981 și 1986. El a pus umărul în campania de calificare la EURO 1984, care ne-a dus la turneul final din Franța, acolo unde a și jucat în doua partide, cu Spania și Portugalia.
Ajuns între timp la Dinamo, Mircea Lucescu a dorit să-l aducă în Ștefan cel Mare și pe Gabor, la fel cum se întâmplase cu Klein, Ando, Rednic și Mateuț. Însă, Romulus a refuzat iarăși un transfer la unul dintre granzii Capitalei, rămânând fidel Hunedoarei. Asta desi in copilarie, tinea cu gruparea alb-rosie si ar fi mers acolo pentru „nea Mircea”. Tot el a declarat, mai tarziu, ca i-ar fi placut, totusi, sa ajunga la Steaua datorita jocului mai spectaculos, care se plia mai bine si stilului sau.
„Romica era alintatul orașului și avea o situație financiara foarte bună. Soția lui ajunsese profesoara în Hunedoara, Corvinul era susținută puternic de Combinatul Siderurgic, avea stabilitate acolo, asa ca nu avea motive sa plece la București. În plus, nimeni nu se gandea ca va veni Revoluția, care va schimba atâtea lucruri în tara”, povestește același Florin Danciu, care a jucat alături de Gabor la Corvinul în primul sezon dupa căderea comunismului. „In 1990, incepuse sa regrete ca nu a dat curs niciuneia dintre ofertele de la Steaua si Dinamo, dar, din pacate, era deja prea tarziu”, mai spune Danciu.
Corvinul Hunedoara, in sezonul 1990-1991. Romulus Gabor este in centru pe randul din mijloc, iar in spatele lui, pe randul de sus, este Florin Danciu.
Poate ca destinul fotbalistic al lui Romulus Gabor si al Hunedoarei ar fi fost mai bun daca idolul orasului nu s-ar fi accidentat grav la tendonul lui Ahile in 1987. A trebuit sa stea departe de gazon timp de opt luni, ceea ce l-a scos si din circuitul nationalei. A revenit, dar in 1990, si-a rupt si celalalt tendon si cariera sa a intrat pe o panta descendenta. „Romică a fost unul dintre cei mai talentaţi jucători din România anilor ’80. Lovea perfect mingea cu ambele picioare. Păcat că nu a plecat la o echipă mare. Putea ajunge de talia lui Hagi la cat talent avea”, a spus Gabi Balint despre fostul sau coleg din echipa „cangurilor de bronz” din 1981.
Cu ochii umeziti de lacrimi si cu regretul in suflet ca ar fi putut fi si el acolo, pe teren, alaturi de Balint si Hagi, Gabor a privit la televizor, de pe patul unui spital din Belgia, unde fusese operat de doctorul Martens, evolutia Romaniei la Mondialul din Italia ’90. Avea 29 de ani, varsta la care un fotbalist atinge varful formei sportive, insa el simtea ca sfarsitul era aproape. In 1991, dupa 15 ani la Corvinul, in care a inscris 68 de goluri in 305 meciuri, Romica a plecat in Ungaria la Diosgyor.
Gabor a reprezentat tot pentru Corvinul: el a fost, la un loc, inima, plamanii, sufletul, aerul clubului hunedorean. Fara el, echipa s-a stins imediat si, in primul sezon fara Romica, a si retrogradat din prima divizie. Nu avea sa se mai intoarca niciodata! Romulus Gabor a fost precum un student de top la medicina, mereu printre primii la examenele celei mai prestigioase si severe universitati din tara, dar care, in locul unei cariere la unul dintre marile spitale din capitala, alege sa devina medic de familie in satul bunicilor sai, unde a trait cele mai frumoase clipe ale copilariei sale.
El a revenit in tara in 1992, la Universitatea Cluj, unde venise ca antrenor bunul lui prieten, Ioan Andone. A mai jucat un an la Unirea Alba Iulia, iar in 1994, s-a intors la Hunedoara, ducand Corvinul pana la barajul de promovare, pierdut, insa, in fata Sportului Studentesc, iar in 1997, dupa un sezon la Inter Sibiu, a pus ghetele in cui.
A fost o iesire trista din scena a unui jucator aparte, care ar fi putut oferi infinit mai mult fotbalului romanesc si mondial, dar care a ales sa dea totul doar Hunedoarei lui dragi.
written by You may also want to read
Foarte frumos ai povestit, Bogdan!
Mulțumesc. Ma bucur ca ți-a plăcut!
bun jucator romulus gabor! eu sunt convins ca pentru el prima dragoste ramane corvinul hunedoara! stii cum este cand esti legat asa strans de echipa asta! normal ca prima dragoste asta ramane!