Ma speriasem putin cand am vazut ca in jurul meu sunt numai omuleti cu ochii oblici si care silabisesc o limba greu de vorbit, dar si mai greu de inteles pentru mine. Insa, am dat peste compatrioti de-ai nostri chiar in fata stadionului National. Cum puteau sa lipseasca tocmai intr-un loc unde se vand biletele la negru?

Cand au vazut ca sunt si eu roman, s-au bucurat si mi-au oferit bilete chiar mai ieftin fata de cat le vand strainilor. Am aflat ca au venit din Spania, unde sunt stabiliti de mai mult timp, si incearca sa mai castige un ban la Beijing. Dar nu doar romanii vand bilete la negru. Cum specula cu tichetele olimpice este ilegala in Beijing, cei care vand la suprapret, se ascund in spatele anuntului bilingv in engleza si chineza „cumpar bilete”.

Duminica, am vazut chiar cum cinci vanzatori clandestini localnici au fost arestati si bagati in duba politiei fara prea multe explicatii. Tocmai de aceea, sunt si unii mai precauti. Miguel, un argentinian, se tocmeste cu oamenii in fata stadionului si abia apoi se intalneste cu amatorii de bilete intr-un alt loc pentru a scapa de filtrul politiei. Pentru chinezi, organizarea Jocurilor Olimpice este o mana cereasca si din acest punct de vedere. Au putut cumpara bilete la preturi foarte mici in comparatie cu celelalte Olimpiade si le vand acum la suprapret cu un profit considerabil, de cateva mii de dolari poate pentru cei care au bilete la mai multe competitii.

Tot astfel, am inteles si de ce preturile biletelor la negru sunt atat de mari. Pentru ca cei care le vand sunt doar veriga finala a unui lant foarte lung si bine strans, la capatul caruia cele mai mari beneficii le revin celor din federatiile nationale sau a comitetelor olimpice nationale, in functie de competitie: turnee finale de Cupa Mondiala sau de Campionat European sau Jocuri Olimpice. Cum functioneaza sistemul? Foarte simplu: forurile nationale participante primesc un numar consistent de tichete inaintea fiecarei mari intreceri sportive. Dintre acestea, doar foarte putine sunt oferite gratuit unor invitati, sponsori sau membri ai familiilor sportivilor, iar majoritatea se duce catre comerciantii ilegali de pe piata neagra a biletelor. De multe ori, cei care le vand sunt, poate, a patra sau a cincea mana, ceea ce face ca pretul unui bilet la un eveniment important sa fie si de 10-20 de ori mai mare decat cel oficial.

Cum mi-am dat seama de aceasta manevra care vâră bani grei în buzunarele unor oficiali importanți din forurile de specialitate? Intr-una din primele zile de concurs de la atletism, am primit un bilet gratuit din partea unui membru important al COSR, foarte amabil,  pentru a putea admira din interior minunea numita Cuibul de Pasăre. Până aici, nimic în neregulă. Numai că peste vreo două-trei zile, am cumpărat un bilet la finala de la 100 de metri de la bișnițarul român. Văzând pe tichet zona unde urma să stau, mi s-a părut că era aceeași unde mă aflasem și la precedenta seară petrecută pe Stadionul Național din Beijing.

Iar când am ajuns în tribune, am constatat că eram la doar câteva locuri de poziția unde am stat înainte! Apoi, peste alte câteva zile, când m-am reîntâlnit cu noul meu amic, cu care m-am mai văzut ulterior și la alte mari meciuri importante din Europa, mi-a arătat o fotografie pe telefonul său cu un teanc de bilete înalt cam de o jumătate de metru și pe care le vânduse într-o jumătate de zi! O grămadă de bani, dar din care prea puțini au intrat în buzunarul său. Grosul a mers către mai-marii din federațiile și comitetele olimpice naționale…

Facebook Comments