ZIUA CEA MAI LUNGA …

… a inceput pe 7 august, la 9 dimineata, la Bucuresti, cand m-am trezit pentru ultimele detalii inaintea drumului la celalalt capat al lumii. Bagajul – consistent, mai ales ca urmeaza sa stau 3 saptamani in Extremul Orient. Am pornit in Marea aventura de la Marele Zid impreuna cu Adelin Petrisor si Dan Gecui, echipa care va realiza pentru Realitatea TV reportaje speciale despre China … neolimpica. Am plecat la doar 3 zile dupa cutremurul din Sichuan, auzisem de amenintarile teroriste din preajma Jocurilor Olimpice si de faptul ca la Beijing poti fi arestat oricand de politia chineza. Dar in momentul cand m-am intalnit in barul aeroportului cu Adelin si Dan, deja imi trecuse acea stare de teama si ma gandeam la subiectele pe care le-as putea face la Beijing. M-am gandit ca daca ei au scapat cu bine din atatea zone de conflict, nu ar fi chiar frumos ca tocmai eu sa imi fac asemenea griji inaintea plecarii. Dupa o escala la Amsterdam, am luat drumul Chinei, iar calatoria a fost, pentru mine cel putin, fascinanta.

Am trecut pe deasupra Siberiei, care m-a impresionat prin multimea de lacuri sau ochiuri de apa, dupa cum se vedeau din avion, ceea ce m-a facut sa o intreb pe stewardesa daca nu cumva survolam teritoriul Finlandei, Tara celor peste 1000 de lacuri. Am avut parte de un peisaj de vis: o sumedenie de lacuri asezate unul langa celalalt erau loc de scalda pentru ultimele raze ale soarelui, in timp ce deasupra ochiurilor de apa, niste nori stateau parca suspendati in aer ca un covor zburator.

Am mers mereu spre soare, am lasat intunericul in urma, ne-am indreptat spre Rasarit, iar noaptea a stat doar in spatele nostru. Practic, pe durata intregului zbor de 10 ore de la Amsterdam la Beijing nu am vazut aproape deloc intunericul, doar un orizont sangeriu care ne ghida spre lumina. Nu cred sa fi fost mai mult de 30 de minute de intuneric total de-a lungul zborului spre Beijing. A urmat apoi cel mai frumos rasarit de soare, cand cerul si-a zamislit copilul printre nori precum o minge de foc. Deja ne simteam tot mai aproape de Asia, mai ales ca si stewardesele au avut grija de asta pentru ca atunci cand se crapa de ziua, ne-au servit niste taitei fierbinti cu legume la care nu ne-au mai dat tacamuri, ci direct betisoare.

Apoi, am survolat imensul desert Gobi, care parca nu se mai termina. Mai bine de doua ore am zburat deasupra sa, dupa care am ajuns la Beijing. Imediat ce ne-am dat jos din avion, am fost intampinati de simpaticele mascote FUWA si de voluntarii care erau foarte amabili si iti ofereau toate pliantele si hartile de care aveai nevoie ca sa nu te ratacesti prin Beijing, ba, mai mult, iti puneau la dispozitie si un ghid despre cum trebuie sa procedezi pentru a evita unele neplaceri legate de mancarea chinezeasca.

Controlul bagajelor nu a durat deloc mult, desi ne-am fi asteptat, poate, sa stam vreo trei ore numai acolo. Totul a fost frumos pana am iesit in afara aeroportului. Acolo, am fost de-a dreptul lovit de smogul produs de poluarea alarmanta din capitala chineza si de o umiditate care iti taie, pur si simplu, rasuflarea.

Dupa ce am ajuns la hotel, a inceput adevarata nebunie. Pe masura ce se apropia ora ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice, crestea si numarul telefoanelor din tara. Colegii mei voiau sa le transmit informatii cat mai proaspete, dar in acelasi timp trebuia sa raman tintuit in camera de hotel pentru a putea transmite prin webcam corespondente video (asta pentru ca in China nu functioneaza 3G-ul). Si asa s-a facut ca spectacolul de artificii de la startul Olimpiadei l-am vazut la televizor din camera de hotel. Desi eram rupt de oboseala, a trebuit sa dau corespondente pana dupa 12 noaptea, cand pana si sistemul a cedat si nu am mai putut fi sunat din tara. Cum somnul imi cam trecuse, am mai intrat pe internet sa vorbesc cu cei de acasa si am vazut pe DVD si ultima parte a filmului Mihai Viteazu (prima o vizionasem in avion). Pana la urma am adormit in jurul orei 3 (22 la Bucuresti), dupa 36 de ore de rezistenta. Aceasta a fost ziua cea mai lunga – prima zi a Jocurilor Olimpice de la Beijing. De acum, cam toate vor arata cam la fel!

Facebook Comments