De 35 de ani, 7 mai ramane Craciunul, Revelionul si Pastele, adunate la un loc, pentru fotbalul romanesc! A fost ziua in care am fost cei mai buni dintre cei mai buni si nimeni si nimic nu mai poate sterge asta vreodata! Unul dintre eroii de la Sevilla ’86, Gabi Balint, a contribuit din plin la castigarea Cupei Campionilor prin al doilea penalty transformat in poarta lui Urruti. Insa, Pele al nostru a fost prezent si in celelalte momente majore din acea perioada de aur: calificarea la Coppa del Mondo din 1990 si egalul cu campioana mondiala, Argentina. Am incercat sa-l provoc pe Gabi la un concurs al sentimentelor, prin care sa spuna care gol a fost cel mai aproape de sufletul sau.
El a fost omul care a inscris, poate, cele mai importante goluri din istoria fotbalului romanesc. Golul de 2-0 prin care a apropiat Cupa Campionilor Europeni de Steaua in 1986, dubla de senzatie din meciul cu Danemarca din 1989, care ne-a calificat la prima Cupa Mondiala dupa 20 de ani de asteptare si golul impotriva Argentinei lui Maradona, de la Italia Novanta, care ne-a dus in premiera in optimile unui turneu final. Gabi Balint a fost un deschizator de drumuri din acest punct de vedere, dar acum, la trei decenii distanta, ramane modest si spune ca nu poate face un top al golurilor sale atat de valoroase.
„Cele doua goluri cu Danemarca au fost foarte importante pentru ca acolo s-a produs o relansare a mea. Veneam dupa o perioada in care la echipa nationala nu am prea jucat. Acela a fost, de fapt, singurul meci din acele preliminarii in care am jucat. La Steaua, prinsesem echipa dupa o perioada mai lunga in care am fost mai mult rezerva. Cu Argentina, a fost ceva incredibil sa dai gol impotriva campioanei mondiale, dar nu pot sa fac un clasament. Nu ma pune sa aleg, poti scrie asa”, spune zambind „Gaboaja” amintindu-si cu drag de acele momente. Totusi, insist:
– Unde ai simtit ca a fost mai greu in cele trei momente?
– Simteam o incredere atat de mare la meciul de acasa cu Danemarca incat nu a contat ca ei au deschis scorul in minutul 5. Nu aveam niciun dubiu ca o sa castigam, ii simteam si pe ceilalti cat de montati erau si mergea jocul, jucam bine, eram cu totii in forma. La Sevilla, a fost foarte greu. Eu, cel putin, am fost emotionat tot meciul. Stiu cum era cand jucam fara emotii si stiu si cum era cand iti cam tremurau picioarele. Cam asa s-a intamplat la Sevilla. Stii cand mi-am dat un pic drumul si am capatat mai multa incredere? In momentul cand a intrat Iordanescu. El ne-a dat curaj, cand l-am vazut cum dribla. Iar cu Argentina, simteam si atunci ca trebuie sa marchez. Am mai avut doua ocazii inainte, plus ca jucam bine, am jucat de la egal la egal cu ei, nu am intrat cu frica, sa ne aparam.
written by You may also want to read
