Anul trecut, s-a implinit un sfert de secol de la disparitia Cupei Balcanice, o competiție foarte populara in Sud-Estul Europei si în care echipele românești au obtinut succese notabile, oferind motive serioase de mandrie fanilor ce umpleau stadioanele. Inaugurată în 1961, aceasta a fost cea mai importantă intrecere fotbalistica din zona Balcanilor la începutul anilor ’60, după Cupa Campionilor Europeni. În Cupa Balcanică, participau cluburi din România, Turcia, Albania, Grecia, Bulgaria și Iugoslavia, iar prima câștigătoare a venit chiar din țara noastră.
În 1961, Steagul Roșu Brașov a cucerit trofeul, după ce a terminat pe primul loc grupa din care au mai făcut parte Levski Sofia, Partizani Tirana, Fenerbahce și AEK Atena. Acea ediție s-a desfășurat în sistem campionat, fiecare echipă jucând cu fiecare tur-retur, iar reprezentanta Iugoslaviei, Dinamo Zagreb, a preferat să evolueze în Cupa Cupelor și nu a mai fost înlocuită de vreo altă grupare. Astfel, brașovenii s-au clasat pe poziția fruntașă, după ce au terminat neînvinși cele opt jocuri, cu un bilanț de 13 puncte, obținute din cinci victorii și trei remize, și un golaveraj de 18-7, cele 18 goluri înscris reprezentând și cel mai tare atac al competiției. Steagul Roșu s-a diferențiat clar de următoarele clasate, Levski Sofia, Partizani Tirana și Fenerbahce, care acumulat fiecare cât opt puncte.
Steagul Rosu Brasov, campioana balcanica in 1961
În sezonul următor, numărul echipelor participante a crescut la opt, alături de Steagul Roșu Brașov intrând în competiție și Dinamo București. Echipele noastre au terminat fiecare pe locul second grupa din care au făcut parte, ratând astfel calificarea în finala câștigată de Olympiakos Pireu în fața lui Levski Sofia.
Următorii doi ani ai Cupei Balcanice au fost sub monopol românesc, Rapid București câștigând două ediții la rând, în 1964 și 1966, ultimul triumf venind după o finală sută la sută românească, în care giuleștenii au jucat împotriva Farului Constanța. După un rezultat de egalitate la malul Mării Negre, 3-3, Rapid s-a impus în jocul de acasă cu 2-0, cucerind trofeul pentru a doua oară, după ce în finala precedentă a trecut de bulgarii de la Spartak Plovdiv cu scorul general de 3-1, 2-0 acasă și 1-1 în deplasare. De altfel, Rapid este și cel mai titrat club românesc din Cupa Balcanică, cu aceste două trofee, și al doilea în palmaresul all-time al competiției, alături de Slavia Sofia, după bulgarii de la Beroe Stara Zagora, care au obținut patru triumfuri.
A urmat, apoi, o perioadă lipsită de rezultate notabile pentru echipele de la noi, dar in care competitia a atins apogeul din punctul de vedere al popularitatii. Astfel, cea mai numeroasa asistenta a fost inregistrata la returul finalei din 1967, disputată la Istanbul, între turcii de la Fenerbahce și grecii de la AEK Atena: 42 de mii de spectatori. Numai ca acel public nu a putut sarbatori o campioana intrucat, in acele vremuri, nu exista regula golului marcat in deplasare si, dupa un 2-1 pentru AEK in Grecia si 1-0 pentru Fener pe Sukru Saracoglu, a fost nevoie de un meci de baraj pentru desemnarea castigatoarei trofeului. Acesta a avut loc in primavara lui 1968 si a fost castigat de turci cu 1-0.
Următoarea prezență românească într-o finală a fost consemnată abia în 1973, când ASA Târgu Mureș a pierdut în fața lui Lokomotiv Sofia cu scorul general de 3-1, după 0-2 în Bulgaria și 1-1 pe teren propriu.
Peste încă trei ani, în 1973, a venit rândul Sportului Studențesc să joace în ultimul act cu Dinamo Zagreb. Alb-negrii au câștigat meciul de acasă cu 3-2, dar nu a fost suficient întrucât reprezentanta fostei Iugoslavii s-a impus la Zagreb cu 3-1, cucerind trofeul.
În 1978, finala a fost din nou o afacere între România și Iugoslavia, de această dată, Jiul Petroșani fiind învinsă de NK Rijeka cu scorul general de 4-2, după 1-0 în Valea Jiului și 1-4 în deplasare.
În 1984, Cupa Balcanică a adunat la start doar trei echipe, întrucât cluburile din Grecia, Albania și Iugoslavia nu au participat, astfel că totul s-a decis în grupa din care au făcut parte Beroe Stara Zagora, FC Argeș Pitești și Galatasaray Istanbul. Piteștenii au obținut două victorii și două eșecuri și au terminat competiția pe locul secund, cu patru puncte, la două puncte în urma bulgarilor de la Stara Zagora, care au câștigat trofeul.
Anul următor, sistemul competițional s-a schimbat, trecându-se la sistem eliminatoriu, începând cu sferturile de finală, iar în primul tur, FC Argeș a avut șansa de a se revanșa în fața celor de la Beroe Stara Zagora. Piteștenii s-au răzbunat pentru eșecul din sezonul anterior, câștigând cu 4-0 acasă meciul retur, după ce pierduseră în prima manșă cu 4-1. Astfel, ei s-au calificat în semifinale, unde au dat peste cealaltă reprezentantă a României, SC Bacău. Moldovenii ajunseseră în penultimul act fără a disputa vreun meci întrucât adversarii lor, grecii de la Aris Salonic, s-au retras din competiție. Piteștenii au câștigat partida tur cu 4-0, succes suficient pentru calificarea în finală, în ciuda eșecului de la Bacău cu 0-2. În ultimul act, însă, FC Argeș a ratat iarăși trofeul, fiind învinsă cu scorul general de 5-4 de Iraklis Salonic, după 3-1 la Pitești și 1-4 în Grecia.
Piteștenii au fost urmăriți, parcă, de un blestem în Cupa Balcanică, terminând de trei ori pe locul second în competiție, ultima oară în sezonul 1987-1988. Atunci, au participat zece echipe, împărțite în trei grupe. FC Argeș a câștigat categoric grupa sa, din care au mai făcut parte Slavia Sofia, Luftetari Gjirokaster, din Albania, și PAOK Salonic, cu nouă puncte, acumulate după patru succese, o remiză și un eșec, iar în semifinale a înfruntat o altă reprezentantă a României, Corvinul Hunedoara, care s-a impus în grupa C, unde au mai jucat Eskișehirspor din Turcia și Dinamo Tirana din Albania, cu două victorii și două egaluri. Duelul din penultimul act a fost foarte disputat, FC Argeș reușind calificarea la mare luptă, după un egal acasă, 1-1 si o victorie cu 1-0 la Hunedoara. În finală, însă, piteștenii au pierdut dubla cu Slavia Sofia categoric, cu 6-1 la general, deși în faza grupelor, câștigaseră ambele dueluri cu bulgarii, 2-0 acasă și 2-1 în deplasare.
1991 este anul care marchează ultimul triumf românesc în Cupa Balcanică, Inter Sibiu cucerind trofeul, după ce a trecut în semifinale de OFI Creta grație unui gol înscris în deplasare, după 1-2 în Grecia și 1-0 acasă, iar în finală, a învins-o pe Buducnost Titograd, din Iugoslavia, după 0-0 în deplasare și un succes cu 1-0, dupa prelungiri, pe teren propriu, obtinut datorita unui gol inscris de Laurentiu in minutul 105.
Anul următor a fost consemnată ultima prezență a unei echipe din România în Cupa Balcanică, Oțelul Galați pierzând, însă, ultimul act în fața turcilor de la Sariyerspor, după 0-0 acasă și 0-1 în deplasare.
Otelul Galati, finalista Cupei Balcanice din 1992
În 1994, s-a disputat ultima ediție a Cupei Balcanice, câștigate de Samsunspor din Turcia, după care competiția s-a desființat.
În palmaresul general al Cupei Balcanice, România ocupă locul al treilea, cu cinci trofee câștigate, de Steagul Roșu Brașov, Rapid București, cu două cupe, Sportul Studențesc și Inter Sibiu, după Bulgaria, câștigătoare a nouă trofee, și Grecia, cu șase cupe.
Citeste in zilele urmatoare pe BogdanSocol.ro motivele pentru care Cupa Balcanica ar trebui reinfiintata.
written by You may also want to read
