Dupa semifinala Cupei Mondiale din Brazilia, in 2014, Olanda a inghitit umilinte peste umilinte prin ratarile succesive de a se califica la EURO 2016 si la Mondialul din Rusia, situatie cu care nu s-a mai confruntat din anii ’80, imediat dupa apusul generatiei lui Cruyff, Neeskens, Rep, Van Hanegem si Krol. Portocala Mecanica a dat semne de revenire dupa ce a ajuns in Final Four-ul Nations League din 2019 dintr-o grupa in care a infruntat ultimele doua campioane ale lumii, Germania si Franta. Duelurile cu nemtii au constituit de fiecare data un prilej de razbunare prin fotbal pentru suferintele din timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, care au nascut si una dintre cele mai acerbe rivalitati ale sportului-rege.
Desi Olanda isi anuntase neutralitatea la inceputul celei de-a doua conflagratii mondiale, in septembrie 1939, asa cum se intamplase si in Primul Razboi Mondial, Adolf Hitler a ordonat invadarea Tarilor de Jos in primavara anului urmator. Astfel, pe 14 mai 1940, Rotterdam-ul a fost bombardat de fortele aeriene naziste Luftwaffe, in ceea ce avea sa devina cunoscut drept Rotterdam blitz, care a ucis 900 de oameni si a lasat fara adapost alte 85 de mii, iar o zi, mai tarziu, armata olandeza s-a predat.
Cum Regina Wilhelmina si guvernul olandez au reusit sa se refugieze in Marea Britanie, tara a fost condusa de un guvernator civil german, spre deosebire de Danemarca si Franta, alte tari ocupate de nazisti, dar care aveau propriile guverne, sau de Belgia, care se afla sub control militar.
In cei cinci ani de ocupatie nazista, 70 la suta dintre evreii din Olanda au fost ucisi, un procent mult mai mare decat in Franta sau Belgia cauzat de buna organizare a recensamanturilor populatiei. In plus, nemtii i-au supus la umilinte de neimaginat pe olandezi. Acuzand foametea, locuitorii unei mici localitati au cerut de mancare asupritorilor. Care a fost reactia acestora? I-au chemat pe toti localnicii din regiune si, aratandu-le pajistile, le-au raspuns: „Cum nu aveti de mancare? Uitati cata verdeata este aici!”, dupa care le-au ordonat sa ingenuncheze si sa manance iarba!
In acelasi timp, ocupatia germana este responsabila si de marea foamete din 1944, cunoscuta drept Hongerwinter, adica iarna foamei. Ca raspuns la greva feroviara ordonata de guvernul aflat in exil in asteptarea prabusirii celui de-al treilea Reich, nazistii au taiat complet alimentarea cu mancare si combustibil a provinciilor din vestul tarii, in care traiau 4,5 milioane de oameni. Ca urmare a malnutritiei, 18 mii de persoane au murit de foame, iar in mai 1945, cand tara a fost eliberata, se inregistrasera, in total, aproape 206 mii de morti in randul populatiei olandeze, dintre care mai bine de jumatate au fost victime ale Holocaustului. Astfel, Olanda a fost statul cu cea mai ridicata rata de persoane ucise dintre toate tarile vest-europene aflate sub ocupatie nazista, ceea ce a dus la dezvoltarea unui puternic sentiment anti-german, existent pana in zilele noastre.
„Olandezii sunt foarte prietenosi, in general, cu toata lumea. In 2000, cand am fost la Amsterdam, la un amical cu Romania, fanii Oranje mi-au dat sepci si fulare in entuziasmul lor. Dar cand vine vorba de germani, imediat sar la bataie”, povesteste Adrian Radoi, un roman stabilit de mai bine de doua decenii langa Rotterdam.
Si cand vine vorba de fotbal, germanofobia olandezilor se simte imediat, iar punctul culminant a fost reprezentat de finala Cupei Mondiale din 1974, disputata pe Olympiastadion din Munchen. Cele doua nationale se infruntasera prima oara pe 24 aprilie 1910, cand Olanda s-a impus cu 4-2, iar pana in prezent, s-au inregistrat 42 de dueluri, dintre care 15 au revenit Mannschaft-ului si 11, Portocalei Mecanice. In primul joc dupa terminarea razboiului, Olanda a invins Germania cu 2-1 intr-un amical, daca mai poate fi vorba de asa ceva, in 1956, dupa care a urmat o perioada de trei decenii in care „panzerele” nu au pierdut niciunul din cele zece meciuri directe. Mai mult, aceasta serie pozitiva a inclus si un esec umilitor al Olandei, 0-7, in 1959, astfel ca dorinta de razbunare in ultimul act al Weltmeisterschaft-ului din ’74 era imensa.
Fotbalul total propus de Portocala Mecanica era la apogeu, dupa ce Feyenoord si Ajax pusesera monopol pe Cupa Campionilor Europeni intre 1970 si 1973, timp in care gruparea din Rotterdam a cucerit un trofeu sub comanda lui Ernst Happel, iar „lancierii”, trei, cu Rinus Michels si, ulterior, cu Stefan Kovacs. Insa, sceptrul puterii tocmai fusese preluat de Bayern-ul lui Beckenbauer si Gerd Muller, care castigase Cupa cu Urechi Mari dupa o finala cu rejucare in fata lui Atletico Madrid si isi incepea hegemonia continentala prin trei trofee la rand, repetand performanta Ajax-ului.
Meciul din 1974 avea conotatii speciale pentru unul dintre titularii Olandei, Wim Van Hanegem, a carui motivatie aparte cand infrunta echipele germane era legata direct de ocupatia nazista din Tarile de Jos. In septembrie 1944, cand Wim avea doar cateva luni, Fortele Aliate au bombardat Wehrmacht-ul chiar in Breskens, orasul natal al lui Van Hanegem. Locuitorii evacuasera orasul, dar tatal si fratele mai mare al lui Wim s-au intors pentru a mai lua provizii si au fost ucisi in adapostul unde se ascunsesera. Tot in Al Doilea Razboi Mondial, Wim a mai pierdut un frate si o sora, iar resentimentele lui fata de nemti au fost explicate dupa finala de la Munchen: „Nu mi-a pasat deloc cat era scorul. 1-0 era suficient cat timp ii puteam umili. Ii urasc. Mi-au ucis familia: pe tatal meu, doi frati si o sora.”
Portocala Mecanica a condus cu 1-0 inca din primul minut dupa un penalty scos de Johan Cruyff si transformat de celalalt Johan, Neeskens, apoi olandezii au cautat sa isi ridiculizeze adversarii prin stilul lor flamboyant. Insa, „panzerele” au revenit spectaculos, asa cum o facusera si la precedenta finala castigata, in 1954, in fata maghiarilor magici, in frunte cu Ferenc Puskas, gratie inspiratiei capitanului Fritz Walter. Paul Breitner si Gerd Muller au semnat golurile care au adus Germaniei Federale al doilea trofeu mondial, iar Olanda a ramas doar cu titlul de cea mai frumoasa echipa a turneului final.
Abia peste 14 ani, Portocala Mecanica, tot cu Rinus Michels pe banca, avea sa se revanseze, in sfarsit, in semifinala EURO ’88 de la Hamburg in fata echipei antrenate de capitanul din ’74, Kaiser Franz Beckebauer. Nemtii au condus cu 1-0 in partida arbitrata de Ioan Igna si in care unul dintre tusieri a fost Ion Craciunescu prin golul lui Matthaus, dar olandezii au rasturnat scorul datorita lui Ronald Koeman si Marco Van Basten si aveau sa si castige titlul continental, dupa 2-0 in ultimul act cu URSS.
Ultimul moment de maxima tensiune in istoria confruntarilor dintre cele doua nationale s-a consumat in optimile Coppei del Mondo din Italia ’90, cand Germania s-a impus cu 2-1. Meciul a ramas in memoria colectiva din cauza eliminarilor lui Rudi Voller si Frank Rijkaard din minutul 22 dupa un incident in care au rabufnit vechile animozitati dintre cele doua natiuni, adormite timp de jumatate de secol si trezite, din cand in cand, pe terenul de fotbal.
Pentru ca, asa cum spunea chiar Rinus Michels, „fotbalul profesionist este precum un razboi. Cine se poarta frumos, este pierdut!”
written by You may also want to read
