Pana in momentul opririi intregii lumi din cauza pandemiei de coronavirus, Liverpool a reusit cel mai bun sezon din istorie în Premier League, astfel că fanii de pe Anfield aveau toate motivele să viseze cu ochii deschiși la primul titlu după o așteptare de aproape trei decenii. Sub comanda lui Jurgen Klopp, „cormoranii” au aratat mult mai puternici și au transmis mai multă siguranță decât au facut-o în 2009 trupa lui Rafa Benitez sau în 2014 cea condusă de Brendan Rodgers. În ambele situații, Liverpool a fost atât de aproape să atingă cerul, dar a terminat de fiecare dată în urma rivalelor din Manchester, United și City. Iar dacă se poate vorbi de cea mai frumoasă și mai bună echipă care nu a cucerit titlul în Premier League, atunci majoritatea gândurilor se îndreaptă spre Liverpool din sezonul 2008-2009.
Gruparea de pe Merseyside era în plin apogeu în Europa, după ce câștigase trofeul Champions League în 2005, în urma finalei nebune de la Istanbul, și mai jucase o finală, în 2007, pierdută tot în fața lui AC Milan, iar în 2008, fusese scoasă în penultimul act de Chelsea, după prelungiri. La fel cum se întâmplă și acum, Liverpool nu avea niciun complex în fata vreunei echipe de pe Bătrânul Continent: era într-o perioada în care îi invingea pe toți granzii Europei: Milan, Juventus, Manchester United, Arsenal, Chelsea, Real Madrid și Barcelona lui Ronaldinho. Dar ceea ce lipsea clubului era un titlu de campioana pe care nu îl mai câștigase din 1990.
Iar în stagiunea 2008-2009, „cormoranii” au fost cel mai aproape de atingerea acestui vis. Rafa Benitez nu a făcut vreun transfer de marca in pre-sezon, doar Albert Riera, adus de la Espanyol pentru opt milioane de lire sterline, și Robbie Keane fiind singurele achiziții notabile, dar irlandezul cumpărat pentru 19 milioane de lire de la Tottenham a fost vândut înapoi la Spurs in februarie 2009 cu șapte milioane mai puțin. Totodată, Liverpool s-a despărțit de John Arne Riise, plecat la Roma după șapte ani pe Anfield, de Harry Kewell, plecat liber la Galatasaray, de Steve Finnan, inclus în transferul lui Riera de la Espanyol, și de Peter Crouch, vândut pentru 11 milioane de lire fostului sau club, Portsmouth.
Liverpool, sezonul 2008-2009. Rândul de sus, de la stânga la dreapta: Pepe Reina, Dirk Kuyt, Martin Skrtel, Xabi Alonso, Fernando Torres. Rândul de jos: Alvaro Arbeloa, Fabio Aurelio, Steven Gerrard, Jamie Carragher, Ryan Babel, Javier Mascherano.
În sezonul precedent, gruparea de pe Anfield terminase doar pe locul patru în Premier League, la 11 puncte în urma campioanei Man. United, astfel ca dorinta de revanșa era imensa. Iar Rafa Benitez construise o echipa solida, cu relații de joc foarte bine cristalizat. In poarta era Pepe Reina, flancurile erau acoperite de Alvaro Arbeloa și Fabio Aurelio, iar în centrul apărării, alături de Jamie Carragher, au jucat, prin rotație, Martin Skrtel, Daniel Agger și veteranul Sami Hyypia. În centrul liniei mediane, se găsea cel mai solid cuplu de mijlocași din acea perioada, Javier Mascherano – Xabi Alonso. Parteneriatul lor extraordinar i-a oferit libertate deplina capitanului Steven Gerard, care a fost golgheterul sezonului, cu 24 de reușite, dintre care 16 în campionat. Stevie G. a colaborat telepatic cu Fernando Torres, care venea dupa un prim sezon magnific pe Anfield, încheiat cu 33 de goluri, dintre care 24 în Premier League. În flancul drept, titular indiscutabil era olandezul Dirk Kuyt, în timp ce rolul de extremă stânga a fost acoperit fie de Yossi Benayoun, de Albert Riera sau de Ryan Babel.
Cu această trupă, Liverpool a pornit fabulos, având cel mai bun start de stagiune în Premier League, cu opt victorii, printre care 2-1 cu Manchester United, 2-0 în derby-ul cu Everton chiar pe Goodison Park și 1-0 cu Chelsea chiar la Londra, și două remize în primele zece runde. Liverpool devenea, astfel, prima echipă care câștigă pe Stamford Bridge în campionat din 2004 încoace grație unui gol înscris de Xabi Alonso în minutul 10, dar o săptămână mai târziu, la o nouă vizită în capitala Angliei, suferea primul eșec al sezonului, 1-2 cu Tottenham.
Gruparea de pe Merseyside nu a acuzat, însă, șocul și a răspuns prin două succese la zero cu West Bromwich Albion și Bolton. Deși a terminat anul 2008 pe prima poziție, iar tradiția spune că liderul de Crăciun ia și titlul, Liverpool a început să acuze o subțirime la nivelul băncii de rezerve, spre deosebire de rivalii de la United, unde Sir Alex Ferguson îl avea pe Dimitar Berbatov drept asul din mânecă, în timp ce Rafa Benitez nu putea pune aceeași bază în jucători precum David N’Gog, Andriy Voronin, Nabil El Zhar sau Lucas Leiva, aflat la începutul aventurii în Anglia și care era departe de mijlocașul influent din următorul deceniu. În plus, Fernando Torres nu a jucat decât în 24 din cele 38 de meciuri ale stagiunii, absența lui atârnând greu în condițiile în care Liverpool a câștigat, cu două excepții, toate jocurile în care El Nino sau Gerrard au înscris. Astfel, „cormoranii” au pierdut numeroase puncte în urma unor remize neașteptate, majoritatea chiar acasă, împotriva unor echipe modeste, precum Fulham, West Ham, Hull City, Stoke și Wigan.
CITESTE SI | OWEN, MINUNEA CARE A ARS PREA REPEDE
Pe 28 februarie 2009, Liverpool a suferit al doilea și, totodată, ultimul eșec al sezonului, 0-2 la Middlesbrough, dar peste numai două etape, a urmat capodopera anului, meciul definitoriu al acelei generații. Pe Old Trafford, „cormoranii” au oferit o reprezentație de gală, impunându-se cu 4-1 în fața lui Manchester United, care la acea oră era campioana Europei, în urma golurilor înscrise de Torres, Gerrard, Fabio Aurelio și Andrea Dossena. Putea fi momentul de turnură al stagiunii întrucât „diavolii roșii” au pierdut și următorul meci, 0-2 cu Fulham pe Craven Cottage, iar Liverpool s-a impus la Sunderland cu 2-0 prin reușitele lui N’Gog și Benayoun. Dar United a întors destinul în favoarea sa pe 5 aprilie într-o partidă electrizantă cu Aston Villa, decisă în Fergie Time, acea perioadă de timp din prelungirile prelungirilor anunțate de arbitru în care „diavolii” au obținut de atâtea ori punct sau puncte. Gruparea de pe Old Trafford a revenit de la 1-2 și s-a impus cu 3-2 după ce Cristiano Ronaldo a egalat în minutul 81, iar Federico Macheda a adus victoria în ultimele clipe cu un șut de senzație.
Pana la finalul sezonului, ambele echipe au câștigat șapte din ultimele opt jocuri, fiecare remizând cu Arsenal, astfel ca Manchester United s-a încoronat din nou campioana, iar Liverpool a terminat la patru puncte distanta, deși a avut cel mai bun atac, cu 77 de goluri înscrise, și cele mai puține înfrângeri, doar doua, însă cele 11 egaluri au costat-o scump.
„Cormoranii” au oferit, însă, fanilor un an de neuitat nu doar pentru parcursul din Premier League, dar și prin prestațiile din Champions League, unde au spulberat-o pe Real Madrid cu 5-0 la general în optimi, iar în sferturi, au pierdut în fața lui Chelsea la capătul unei duble nebune. Pentru al cincilea sezon consecutiv, cele două cluburi s-au înfruntat în elita continentală, iar londonezii au avut câștig de cauză, la fel ca și în urmă cu un an. După ce „albaștrii” s-au impus pe Anfield cu 3-1, a urmat un 4-4 de poveste pe Stamford Bridge, în care Liverpool a sperat în calificare până spre final, conducând cu 4-3 în urma golurilor înscrise de Fabio Aurelio, Xabi Alonso, Lucas Leiva și Dirk Kuyt.
Rămâne de văzut dacă trupa lui Jurgen Klopp va reuși să rupă blestemul sezonul acesta și să aducă un titlu așteptat de 29 de ani pe Anfield. Dar la fel ca și în 2009 sau în 2014, și acesta se anunță un sezon memorabil pentru „cormorani”.
written by You may also want to read
