Dincolo de luxul resorturilor all-inclusive de la Punta Cana, de parfumul colonial încărcat de istorie al capitalei Santo Domingo sau de farmecul rezervațiilor naturale din insulele Catalina si Saona, Republica Dominicană se distinge prin faptul că este locul ales de balene pentru a se împerechea și pentru a-și naște puii. Timp de aproape trei luni, la începutul fiecărui an, uriașele cetacee străbat mii de kilometri pana în apele calde ale Peninsulei Samana din nordul Republicii Dominicane. De aceea, m-am bucurat nespus când am aflat ca voi prezenta, alaturi de Cosmin Cernat, primul sezon de la Exatlon în Las Terrenas, localitatea aflata la doar o jumătate de ora de mers cu mașina de golful care devine casa balenelor în perioada ianuarie-martie. Astfel, cu prima ocazie, într-o zi de pauza de la filmări, am plecat într-o excursie pentru a vedea cu ochii mei cele mai mari mamifere de pe Pământ. Nu aveam, însă, de unde sa știu ca cea mai puternica impresie cu care voi rămâne din acea zi și, totodată, din întreaga experienta Exatlon nu va fi legata de balene, ci de cea mai spectaculoasa plaja pe care am văzut-o vreodată.
Abia se făcuse ziua în Las Terrenas când microbuzul agenției de turism a lui Santi, un spaniol din Oviedo stabilit de zeci de ani în Republica Dominicană, m-a luat din fata hotelului pentru a merge în excursia planificata cu doar o seara înainte. Am făcut o mica escala în Limon, unde am fost serviți cu o cafea foarte bună, ideala pentru acea ora matinala, apoi ne-am continuat drumul pana în Santiago de Samana, de unde am pornit pe barca în căutarea balenelor.
Curând, aveam sa ma conving cât de mare este diferența între ceea ce vezi în fotografii și în pliantele promoționale si experienta propriu-zisă. Pe măsură ce ne îndepărtam de țărm, valurile erau tot mai mari datorita vântului puternic, astfel ca a fost doar o chestiune de minute pana când toți cei din barca am fost udați pana la piele. În aceste condiții, principala grija nu mai era sa fotografiez balenele atunci când le-am fi găsit, ci sa îmi protejez aparatul de fotografiat de apa care se revarsa din plin în barca. Mai mult, fiecare val încălecat cu îndrăzneală de micuța noastră ambarcațiune parca apasa ca o presa asupra vezicii mele, facandu-ma sa simt și sa resimt fiecare picătură din cele doua cafele băute mai devreme.
Într-un final, a venit și rasplata: am văzut în departare primele balene, apoi, am avut ocazia de a admira la doar câțiva metri de barca noastră o mama însoțită de puiul ei. A fost un moment maiestuos care mi-a tăiat respirația pentru ca atunci am simțit ca nimic nu este mai grațios și mai frumos decât aceste adevărate minuni ale naturii, iar pentru o clipa, am avut gândul de a sari în apa pentru a fi și mai aproape de ele, în mediul lor.
După aceasta, nu mi-am dorit decât sa plecam cât mai repede de acolo pentru ca deja nu mai puteam de frig, la fel ca toți ceilalți pasageri. „Am văzut balenele, acum putem merge mai departe!”, asta am gândit în acele momente, astfel că atunci când am fost întrebați de organizatorii excursiei dacă suntem mulțumiți, am răspuns cu un „DA” hotărât, nerăbăbdător să ajung într-un loc mai cald. Următoare oprire era insula Cayo Levantado, situată chiar în apropierea locului întâlnirii noastre cu balenele.
Insula Cayo Levantado
O bucată de pământ ivită rebel în mijlocul apelor golfului Samana, această insuliță este o adevărată atracție turistică, fiind recunoscută pentru faptul că acolo s-au filmat majoritatea reclamelor la băuturile alcoolice Bacardi. Părea un loc idilic, numai că m-am convins și în acest caz că la pomul lăudat nu este bine niciodată să mergi cu sacul. Pe cât de frumoasă este insula, pe atât de aglomerată este plaja, astfel că, pentru a te bucura de o baie în apele limpezi care scaldă țărmul, trebuie să te înghesui cu adevărat, pe o limbă de nisip, printre sutele de turiști mai ceva decât la noi, în toiul verii, la Mamaia.
Spiritul comerțului lovise din plin acest mic colț de rai, furându-i, practic, tot farmecul. Însă, ultima destinație a călătoriei noastre avea să fie cu adevărat specială, Playa Rincon.
Am plecat din portul Cayo Levantado spre Vest, de-a lungul coastei pana când am ieșit de pe soseaua nationala și am luat-o pe un drum comunal, străjuit de o parte și de alta de plantații de bananieri. Lăsasem oceanul în spate și nu îmi puteam închipui cum am putea ajunge astfel pe o plajă. Am făcut și un scurt popas la un magazin dintr-un sătuc pentru ca băiatul lui Santi, ghidul nostru în aceasta excursie, sa cumpere niște lamai pentru masa de prânz. Acolo, am văzut cum arata boabele de cafea în stare naturala, imediat după ce sunt culese, am aflat cum se obține ciocolata pura și am gustat o pâine pufoasă făcută din făină de cocos. Cum Republica Dominicană este țara cu cea mai mare aglomerație de cocotieri din lume, cocosul se regăsește sub orice formă în alimentație: apă de cocos, lapte de cocos, făină de cocos sau se consumă ca atare.
Fructul de ciocolata
Boabe de cafea
Mama Juana, băutura tradițională a dominicanilor, care spun despre ea că vindecă orice boală
La câțiva kilometri după ce am lăsat in urma și magazinul cu ciocolata și cafea, am virat la dreapta pe un drum de tara, pietruit din loc în loc. Devenea tot mai clar pentru mine ca urma sa mergem pe o plaja care nu este la îndemâna oricui sa o viziteze și pe măsură ce ne apropiam de ea, realizam ca frumusețea unui asemenea loc este oferita tocmai de caracterul sau cât mai sălbatic, nealterat de intervenția omului. După ce am trecut și de nelipsitele vaci cu cocoașă și urechi de măgar, o obișnuință deja în Republica Dominicană, am avut parte de o priveliște care mi-a sporit nerăbdarea de a ajunge pe plaja Rincon: o apă turcoaz cu inserții de bleumarin era împrejmuită de un lanț verde de cocotieri, care reprezenta granița sublimă dintre munte și ocean.
Nefiind atât de accesibilă publicului și ca urmare a situării într-o zonă mai îndepărtată de celelalte atracții ale Peninsulei Samana, Playa Rincon este foarte puțin populată, ceea ce îi oferă și o intimitate rar întâlnită pe alte plaje. Practic, majoritatea celor care ajung aici vin cu barca, iar pe plajă, există doar vreo 20-30 de șezlonguri și o mică terasă. Astfel se face că singurele gunoaie pe care le-am văzut pe nisipul fin și alb ca făina de cocos nu proveneau de la cei care călcaseră acest loc mirific, ci erau aduse din largul oceanului în timpul furtunilor.
Playa Rincon
Odată ajuns aici, nu știi ce să faci mai întâi: să te bucuri de apa caldă a oceanului, să sorbi, pur și simplu, momentul fără a te mai gândi la nimic altceva, să savurezi fiecare clipă petrecută pe plajă, să fotografiezi locul pentru a-l împărtăși, ulterior, și apropiaților sau să îți dorești doar ca timpul să stea în loc.
Nici nu am simțit cum au trecut cele trei ore pe Playa Rincon, iar când am plecat, am făcut-o cu dorința imediată de a mă întoarce acolo. Cu toate că și cascada Limon m-a impresionat foarte tare, cea mai frumoasă amintire a mea din Republica Dominicană este legată de acea sălbatică plajă de vis.
written by You may also want to read
