Se spune ca nimeni nu este profet in tara lui, iar in cazul fotbalului romanesc, Stefan Kovacs este cel mai bun exemplu. Adesea uitat atunci cand vine vorba de marii nostri antrenori, Kovacs a primit aprecierea pe care o merita din partea presei internationale, care si-a reamintit rolul sau major in dezvoltarea celui mai frumos fotbal vazut vreodata, Totaalvoetbal. Cum pe 12 mai, se implinesc 24 de ani de la moartea sa, BogdanSocol.ro va invita sa ne aplecam cu mai mult respect inaintea carierei unuia dintre marii vizionari ai sportului-rege.
Nascut pe 2 octombrie 1920 la Timisoara, Stefan Kovacs a fost un mijlocas bun, dar care nu s-a putut ridica la nivelul fratelui sau, Nicolae, unul dintre cei cinci jucatori care au reprezentat Romania la toate cele trei editii ale Cupei Mondiale dinaintea clui de-Al Doilea Razboi Mondial. Stefan Kovacs nu a fost selectionat vreodata in nationala tricolora, insa a evoluat trei ani in Belgia, la Charleroi, inainte de a-si incheia activitatea de fotbalist la Cluj, unde a jucat opt ani la CFR si trei la „U”.
Cele doua rivale din orasul de pe Somes reprezinta si primele sale borne in cariera de antrenor inainte de a ajunge secund la nationala Romaniei, functie pe care a ocupat-o timp de cinci ani, intre 1962 si 1967. De aici, a plecat la Steaua, unde avea sa castige titlul de campion inca din primul sau sezon si alte doua Cupe ale Romaniei, succese considerate suficiente pentru a intra pe lista celor posibili 15 inlocuitori ai lui Rinus Michels, de la Ajax.
CITESTE SI | AJAX, SCOALA FOTBALULUI TOTAL
Acesta tocmai cucerise Cupa Campionilor Europeni si a raspuns pozitiv propunerii de a pleca la Barcelona, care incerca sa revina in prim-plan, dupa 11 ani fara titlu in La Liga. Cum Stefan Kovacs era cel mai ieftin dintre toti ceilalti candidati, conducatorii „lancierilor” l-au ales pe el drept succesorul lui Michels. Numirea sa a fost intampinata cu mult scepticism si indoiala atat de presa olandeza, cat si de fani si de jucatorii Ajax-ului. Mai mult chiar, pana si Kovacs a fost atat de surprins incat si-a cumparat si un bilet de intoarcere de la Amsterdam la Bucuresti, gandindu-se ca sederea sa in Tara Lalelelor nu va fi una de lunga durata.
Misiunea sa parea imposibila: daca ar fi reusit, ar fi fost acuzat ca a facut-o mostenind o echipa gata-facuta de Michels, iar in caz de esec, ar fi fost vazut drept unul incapabil sa antreneze un club de talia Ajax-ului. Chiar si jucatorii „lancierilor” l-au luat peste picior la prima sedinta de antrenament. „Iti place cat de lung este parul nostru?”, l-ar fi intrebat cineva, la care Kovacs a raspuns: „Am fost angajat ca antrenor, nu in calitate de coafez!”
Cateva minute mai tarziu, o minge i-a fost trimisa la nivelul genunchilor. Intr-o singura miscare, a facut un stop impecabil si a returnat-o cu un gest tehnic prin care a castigat respectul fotbalistilor sai.
El a trebuit sa acopere si pierderea a doi oameni de baza in precedenta campanie triumfala in Europa: Velibor Vasovic, unul dintre cei mai buni fundasi centrali ai tuturor timpurilor si, totodata, capitanul echipei, s-a retras, iar Nico Rijnders a fost vandut la FC Bruges, mutare care i se va dovedi fatala. Asta pentru ca in noiembrie 1972, s-a prabusit pe teren intr-un meci cu RFC Liege, intrand in moarte clinica. Resuscitat dupa un tratament de urgenta, Rijnders s-a retras din fotbal imediat, dar in 1976, a murit la numai 28 de ani.
Pana in aprilie 1972, Ajax a fost de neoprit in toate competitiile, suferind o singura infrangere in intregul sezon. Cu Stefan Kovacs la carma, „lancierii” au spulberat-o pe rivala Feyenoord cu 5-1, asigurandu-si calificarea in finala Cupei Olandei, conduceau detasat in Eredivisie si obtinusera biletele pentru ultimul act al Cupei Campionilor Europeni, dupa 1-0 la general cu Benfica.
CITESTE SI | AJAX – FEYENOORD SAU TUMULTUOASA POVESTE A DOUA ORASE
Cu toate acestea, conducerea clubului s-a intrunit intr-o sedinta de urgenta pentru a discuta posibilitatea demiterii antrenorului, dupa ce secundul Han Grijzenhout si medicul John Rollink ar fi sugerat ca romanul ar fi pierdut controlul jucatorilor si ca in echipa domneste indisciplina.
Insa, Kovacs redase libertatea fotbalistilor, dupa care acestia tanjeau enorm in urma celor sase ani de domnie a lui Michels. Acesta a condus Ajax-ul cu un pumn de fier si o intoarcere la Amsterdam i-ar fi suras, mai ales ca Barca lui suferea enorm in campionat si fusese eliminata din Cupa Cupelor de nimeni alta decat Steaua, fosta echipa a lui Kovacs.
Dar, nucleul important al jucatorilor, in frunte cu Johan Cruyff, s-a revoltat si Stefan Kovacs a fost mentinut in functie. Astfel, el a intrat in istorie drept primul antrenor care reuseste tripla de vis, titlul intern, cupa si Cupa Campionilor. „Rezultatele au aratat ca Kovacs avea dreptate. Echipa noastra era pregatita sa ia parte la luarea deciziilor”, a declarat mai tarziu Johan Cruyff.
Exista, insa, si cealalta parte a monedei, dezvaluita de mijlocasul Gerrie Muhren in paginile cartii „Brilliant Orange”, scrisa de David Winner: „Kovacs a fost un antrenor bun, dar era prea dragut. Michels era mai profesionist. Era foarte strict cu toata lumea la acelasi nivel. In primul an cu Kovacs, am jucat mai bine pentru ca eram jucatori buni care capatasera libertatea. Dar odata ce a disparut disciplina, totul s-a terminat. Nu am mai avut acelasi spirit. Am fi fost campionii Europei la nesfarsit daca am fi ramas impreuna.”
CITESTE SI | OLANDA – GERMANIA, SAU CAND ISTORIA NU POATE FI UITATA NICI PE TERENUL DE FOTBAL
Pe de alta parte, altii, precum atacantul Jonny Rep considera ca slabirea fraielor era absolut necesara dupa regimul draconis impus de predecesorul lui Kovacs: „Jucatorii se saturasera de duritatea si disciplina lui Michels.” Modelul acesta a mai fost intalnit, ulterior, si la Liverpool, care a cunoscut cea mai glorioasa perioada dupa ce Bob Paisley l-a inlocuit pe mult mai asprul Bill Shankly.
La fel si Ajax a produs cel mai seducator fotbal sub comanda lui Stefan Kovacs, care a oferit libertatea jucatorilor sai, dar fara a fi adeptul ideii player-power, in care fotbalistii sa aiba cuvantul decisiv la echipa. Era foarte apropiat de Cruyff, iar Rep a insinuat discret ca antrenorul ar fi asteptat, cumva, acceptul tacit al capitanului „lancierilor”pentru titularizarea lui in tridentul ofensiv, alaturi de Piet Keizer, in dauna lui Sjaak Swart, supranumit si Mister Ajax.
Totusi, Kovacs nu s-a lasat condus de marele Johann, iar in acest sens exista o legenda savuroasa. Cruyff s-a plans de dureri la genunchi inaintea unui meci, iar romanul, cunoscand faptul ca acestuia ii placeau mult banii, a luat o bancnota de o mie de guldeni si a frecat zona afectata. Zambind, Cruyff a recunoscut ca se simte mult mai bine si a jucat fara probleme!
Insa, efectele dictaturii de catifea pe care o impusese Cruyff la Ajax s-au simtit cel mai bine in 1973, dupa ce Kovacs a plecat de la Amsterdam, iar inlocuitorul sau, George Knobel, a decis ca alegerea capitanului sa fie facuta prin votul jucatorilor. Astfel, Piet Keizer i-a luat banderola lui Cruyff, care peste doar cateva saptamani i s-a alaturat lui Michels la Barcelona.
Palmaresul lui Stefan Kovacs la Ajax este de-a dreptul impresionant: doua titluri in Eredivisie, o Cupa a Olandei, doua Cupe ale Campionilor, o Cupa Intercontinentala si o Supercupa a Europei. Cu toate acestea, el a fost plasat doar pe pozitia a patra intr-un clasament all-time al celor mai mari antrenori romani din secolul trecut, dupa Anghel Iordanescu, Mircea Lucescu si Emeric Ienei, ceea ce i-a uimit pe jurnalistii straini.
Astfel, revista These Football Times a scris despre acest lucru in editia dedicata clubului Ajax: „Este vorba de un antrenor care a castigat de doua ori Cupa Campionilor, omul care si-a condus echipa spre prima tripla din istorie si care a castigat doua din cele trei trofee in urmatorul sezon. Doar locul al patrulea!”
Totodata, France Football l-a inclus in acest an intr-un top al celor mai buni 50 de antrenori din istoria fotbalului, in care pe primul loc a fost plasat chiar Rinus Michels. Ocupantul pozitiei a 43-a, Kovacs a fost, alaturi de Mircea Lucescu, clasat pe 41, singurul roman intrat in aceasta lista selecta.
„Trebuie sa acceptam ca Ajax-ul a fost opera lui. A fost una dintre cele mai mari echipe pe care fotbalul le-a vazut vreodata” – Florin Halagian
Tot cei de la These Football Times au concluzionat elogios mandatul lui Pisti Kovacs la Ajax: „Fara indoiala, si-a tratat jucatorii precum niste adulti mult mai mult decat a facut-o Michels, mai ales considerand disciplina de fier a predecesorului sau. Fara libertatea pe care Kovacs le-a acordat-o, poate ca ei nu ar fi atins inaltimile acelea. Exista si o disputa potrivit careia conceptul de Totaalvoetbal afisat de Olanda la Cupa Mondiala din 1974 nu ar fi fost la fel daca Stefan Kovacs nu ar fi lasat contingentul de la Ajax liber intre 1971 si 1973.
Prin toata imensitatea lucrurilor imponderabile care s-au intamplat si care s-ar fi putut intampla, el inca ramane in umbrele Amsterdam-ului si foarte rar pomenit in afara tarii sale si a Olandei. Luat in deradere si nerespectat inca din prima lui zi, Stefan Kovacs a preluat Ajax-ul lui Rinus Michels si l-a facut mai bun. Pana astazi, in Amsterdam si dincolo de acesta, el foarte rar primeste laudele pe care munca lui glorioasa, incontestabil, le merita.”
Pisti Kovacs a ramas la nivel inalt in fotbalul european si dupa plecarea de la Ajax, devenind primul selectioner strain din istoria Frantei. Nationala „cocosilor galici” era in real declin, dupa ce ratase patru calificari la rand la turneele finale de Mondiale si Europene, astfel ca insusi presedintele Federatiei Franceze, Fernand Sastre, a venit personal la Bucuresti pentru a-l convinge pe Nicolae Ceausescu sa ii dea dreptul lui Kovacs sa ii preia pe Les Bleus.
Primul contact a avut loc in seara castigarii celei de-a doua Cupe a Campionilor cu Ajax, pe 30 mai 1973, la Belgrad (1-0 in finala cu Juventus), prin intermediul jurnalistului Jacques Ferran, de la L’Equipe. Kovacs a primit, apoi, acceptul lui Ceausescu de a ramane sa lucreze in strainatate, dupa care a fost imbiat cu o valiza doldora de dolari din partea lui AEK Atena pe aeroportul din Amsterdam, oferta, insa, declinata. Pana la urma, el a fost desemnat directorul tehnic al nationalei Romaniei, si abia dupa scrisoarea deschisa a sefului federatiei din Hexagon catre presedintele tarii noastre, Pisti a primit unda verde pentru a fi selectionerul Frantei.
Inainte de a accepta oferta, Kovacs l-a intrebat chiar pe cel caruia urma sa ii ia locul, Georges Boulogne, daca antrenorii francezi vad cu ochi buni numirea lui. Marius Tresor a povestit mai tarziu: „A existat o mica polemica, dar nu a durat prea mult timp. Nu erau putini cei care il criticau pe Boulogne, dar nimeni nu a vrut sa preia nationala!”
Stefan Kovacs si secundul sau de la nationala Frantei, Michel Hidalgo
La patru zile dupa venirea sa in Franta, Kovacs i-a invitat pe toti antrenorii din Ligue 1 la o intalnire intinsa pe durata a patru ore, unde le-a spus: „Nu sunt un Mesia. Nu vin nici sa va dirijez, nici sa va judec. Considerati-ma, simplu, ca un amic doctor care va propune niste remedii sigure.” Boulogne a confirmat, ulterior: „In vizitele efectuate la cluburi, in sfaturile pe care le dadea in privinta organizarii si a structurii, mi-am pus cele mai mari sperante.”
Cu autoritate si umor, Kovacs a castigat respectul tuturor, dupa cum declara Bernard Lacombe, fostul mare atacant al lui Lyon: „Ce era impresionant la el era ca nu ne prea vorbea de Ajax. Nici nu avea nevoie de asta. Era un domn impresionant prin cunostintele sale si dragostea pentru fotbal si printr-o mare gentilete. Incerca sa ne puna in cap ideea ca eram cei mai buni jucatori din lume.”
„El a fost cel care a decomplexat putin fotbalul francez in raport cu celelalte natiuni. Iar Michel Hidalgo a invatat mult din contactul cu el”, a povestit recent Marius Tresor. Chiar daca Stefan Kovacs nu a facut minuni in mandatul sau, inregistrand doar sapte victorii in cele 15 meciuri disputate intre 1973 si 1975 si ratand calificarea la Europenele din 1976, mostenirea sa este si acum apreciata de cei din Hexagon.
Asta pentru ca el a pus bazele centrului de la Clairefontaine, construit in 1988 de presedintele federatiei, Fernand Sastre, dar inspirat de viziunea romanului, care s-a implicat foarte mult in dezvoltarea academiilor din Franta. De altfel, la instalarea sa ca selectioner, Pisti Kovacs declarase jurnalistilor de la France Football: „cu o structura solida, in 8-10 ani, putem cladi o echipa buna.”
El l-a promovat in nationala pe Alain Giresse, unul dintre membrii careului magic din anii ’80, alaturi de Michel Platini, Jean Tigana si Luis Fernandez, care au redat stralucirea blazonului „cocosilor galici”. Astfel, Franta s-a calificat la Cupa Mondiala din 1978, apoi, a fost una dintre marile forte ale fotbalului in anii ’80, ajungand in doua semifinale consecutive la Mundial si triumfand la EURO 1984.
Kovacs a ramas singurul selectioner strain din istoria Frantei, devenita una dintre cele mai bune nationale in ultimele doua decenii, in care a cucerit de doua ori titlul mondial, a mai jucat o finala, si a mai triumfat la un European.
Stefan Kovacs a mai pregatit nationala Romaniei, iar ultimele sale experiente ca antrenor au fost tot in strainatate, la Panathinaikos, alaturi de care a castigat o Cupa a Greciei, in 1982, si la AS Monaco.
„Am incercat sa seman niste seminte. Nu sunt nici fachir, nici prestidigitator, ci un incitator. Ma gandesc sa las ceva echipelor pe unde am fost. Selectia trebuie sa se rezolve prin a juca pentru a castiga, nu pentru a place. O echipa invingatoare intotdeauna ajunge sa si placa”, a declarat Stefan Kovacs spre sfarsitul vietii.
A murit pe 12 mai 1995, la Cluj, la varsta de 74 de ani. Chiar daca nu a avut parte de recunoasterea deplina la nivelul valorii sale, Pisti Kovacs a primit aprecierea binemeritata in urma cu cativa ani, cand Zdenek Zeman a afirmat ca romanul a fost marele sau model in fotbalul profesionist. „Avea idei foarte moderne si un simt puternic al colectivului. Kovacs provenea din ceea ce numeam scoala dunareana”, a povestit cehul intr-un interviu acordat France Football in 2013.
Nici pentru noi, nu este niciodata prea tarziu sa ne recunoastem valorile si sa le asezam acolo unde le este locul. Iar Stefan Kovacs merita, fara indoiala, sa fie mereu in fata pentru tot ceea ce a oferit fotbalului mondial.
surse: These Football Times, The Guardian, L’Equipe
written by You may also want to read
