Considerat unul dintre cei mai buni jucători ai timpurilor sale, uruguayanul Hector Scarone a fost unul dintre primii fotbaliști sud-americani care au traversat Oceanul bucurându-se de recunoaștere și succes și în Europa, unde a impresionat la Barcelona si Inter.
Născut pe 26 noiembrie 1898 la Montevideo, Hector Pedro Scarone Beretta și-a petrecut cea mai mare parte a carierei la Nacional, alături de care a cucerit de opt ori titlul de campion al Uruguay-ului și pentru care a înscris 301 goluri în 369 de apariții.
La doar 19 ani, debuta în naționala celestă, în al doilea lui meci, înscria împotriva Braziliei, iar la a patra selecție, a marcat golul victoriei cu 1-0 în fața Argentinei, care i-a adus Uruguay-ului titlul de campioană a Americii de Sud în 1917. Acela avea să fie primul din cele patru trofee cucerite de Scarone în cea mai veche competiție internațională, alături de cele din 1923 și 1924 și 1926.
Selecționat de 51 de ori în prima reprezentativă, Hector Scarone a înscris 31 de goluri în meciuri oficiale și alte 21 neoficiale, record care a rezistat până în 2011, când a fost doborât de Diego Forlan. Supranumit „El Mago”, el a fost unul dintre oamenii care au contribuit din plin la succesele care au făcut din Uruguay cea mai puternică echipă din lume din anii ’20. Celeștii au câștigat două medalii olimpice de aur, la Paris, în 1924, și la Amsterdam, în 1928, precum și prima ediție a Cupei Mondiale, disputate chiar pe teren propriu în 1930. De aceea, Scarone se lauda cu o performanta nemaiatinsa de niciun alt fotbalist din istorie, nici macar de Pele, cu exceptia majoritatii componentilor echipei celeste din anii ’20-’30: castigarea a trei titluri mondiale la rand in decurs de numai sase ani.
Și asta pentru că edițiile din 1924 și 1928 ale Jocurilor Olimpice echivalau cu un titlu mondial, motiv pentru care naționala Uruguay-ului are patru stele deasupra emblemei sale
Ultimul gol al lui Hector Scarone în tricoul echipei naționale a fost înscris tocmai împotriva României în meciul câștigat de Uruguay cu 4-0. Aceea a fost, de altfel, singura lui reusita la turneul final gazduit pe teren propriu.
Scarone a jucat un sezon la FC Barcelona, în ediția 1926-1927, în care a înscris 17 goluri în 18 meciuri, după care a revenit la Nacional Montevideo, singurul club din afara Europei unde a evoluat. După triumful de la Mundial, Hector a plecat în Italia, jucând un sezon la Inter, pentru care a punctat de șapte ori în 14 partide, și două stagiuni la Palermo înainte de a se întoarce la Nacional în 1934.
Scarone și-a încheiat cariera de jucător în 1939 și și-a încercat norocul și ca antrenor. El le-a pregătit pe Millonarios Bogota, Nacional Montevideo și pe Real Madrid, în sezonul 1951-1952, terminând pe locul al treilea în La Liga, dar fără a obține vreun trofeu major.
Hector Scarone a încetat din viață pe 4 aprilie 1967, la vârsta de 68 de ani.