Astăzi, se împlinesc 20 de la moartea lui Sir Stanley Matthews, unul dintre cei mai speciali fotbaliști din întreaga istorie a Marii Britanii. Cu acest prilej, vă invit să-l cunoaștem mai bine pe cel care a jucat fotbal de performanță până la vârsta de 50 de ani cu ajutorul acestui capitol din cartea „100 de fotbaliști legendari”.

Stanley Matthews este singurul fotbalist englez care a fost înnobilat cu titlul de Cavaler de Regina Elisabeta a II-a când încă era în activitate. Considerat unul dintre cei mai mari jucători din istoria fotbalului englez, Matthews a fost supranumit „Vrăjitorul driblingului” și „Magicianul” pentru tehnica sa deosebită. Stanley a fost și primul laureat al trofeului Balonul de Aur, în 1956, dar și al titlului de Jucătorul Anului, oferit de Asociația Jurnaliștilor Sportivi din Anglia, în 1948.

Dincolo de aceste distincții, Sir Stanley Matthews s-a remarcat printr-o longevitate matusalemică, el jucând fotbal la cel mai înalt nivel până la vârsta de 50 de ani! L-a ajutat foarte mult și regimul său alimentar, unul absolut neobișnuit mai ales pentru un englez: a fost un vegetarian convins și abstinent total de la consumul băuturilor alcoolice! În plus, a fost primul fotbalist care s-a îngrijit cu adevărat de starea sa fizică, iar înaintea fiecărui meci consuma o băutură ce conţinea un ou, lapte şi praf de glucoză pentru a avea un surplus de energie. Mai mult, în fiecare zi de luni nu mânca deloc, ci doar bea opt pahare mari de apă pentru detoxifiere.

A fost cel mai bătrân jucător din istoria primei ligi engleze, dar și din istoria echipei naționale. În plus, el a fost dintotdeauna un sportiv-model, cu un comportament de gentleman pe terenul de joc: în cei 33 de ani de activitate fotbalistică, n-a primit din partea arbitrilor nici măcar un avertisment! Niciodată nu a contestat vreo decizie a arbitrilor, niciodată nu a simulat, niciodată nu a lovit vreun adversar.

Cu toate acestea nu poţi găsi în cartea recordurilor legendarului fotbalist o listă a unor mari victorii. Surprinzător, dar Matthews n-a fost niciodată campionul ţării sale, ci numai o singură dată a câştigat Cupa Angliei, în 1953, cu Blackpool. Aceasta se explică și prin faptul că întreaga sa carieră s-a derulat între două cluburi destul de modeste, care n-au cules niciodată stele de pe cer, Stoke City și Blackpool. Astfel, Sir Stanley Matthews a oferit Angliei şi un model de fidelitate fotbalistică.

Stanley s-a născut în prima zi a lui februarie 1915 la Hanley, Stoke-on-Trent, fiind al treilea din cei patru fii ai lui Jack Matthews, un boxer de-al locului cunoscut drept „Bărbierul luptător din Hanley”. Când Stanley avea doar șase ani, tatăl său l-a dus pe Victoria Ground, stadionul lui Stoke City, pentru a participa la o cursă atletică pentru copiii sub 14 ani, unde a și pariat pe victorie! Iar fiul său nu l-a dezamăgit, câștigând întrecerea! La 13 ani, Stanley a decis că vrea să devină fotbalist, deși tatăl lui dorea să-i calce pe urme și să aleagă boxul. Numai că după o sesiune intensă de antrenament la finalul căruia Stanley a vomitat, mama lui l-a convins pe Jack Matthews că băiatul trebuie să-și urmeze pasiunea pentru fotbal. Peste ani, Jack avea să-l roage, pe patul de moarte, două lucruri pe Stanley: să aibă grijă de mama sa și să câștige o Cupă a Angliei! Iar fiul nu și-a dezamăgit părintele nici atunci!

Stanley a ajuns la Stoke City în 1930, când avea 15 ani, după ce antrenorul Tom Mather l-a convins pe Jack Matthews să-și lase fiul la club pentru o remunerație de o liră sterlină pe o săptămână. Apoi, în sezonul 1931-1932, Matthews a disputat 22 de meciuri pentru echipa secundă a clubului, iar presa de specialitate îi prevedea deja un viitor frumos. În ziua când a împlinit 17 ani, Stanley Matthews a semnat majorarea contractului său la cinci lire pe săptămână, salariul maxim pentru fotbalişti în acea vreme. Astfel, el ajungea la același plafon salarial cu jucătorii profesioniști înainte de a da măcar cu piciorul în minge la acest nivel! În prima sa stagiune la prima echipă, Stanley a jucat 15 meciuri la Stoke City, contribuind la promovarea în prima ligă. Primul său gol l-a înscris pe 4 martie 1933 într-un meci câștigat cu scorul de 3-1 în fața lui Port Vale.

sursa foto: Getty Images

Doar un an mai târziu, în 1934, venea primul meci în naționala Angliei, într-o victorie cu 4-0 în fața Țării Galilor obținută pe Ninian Park. A doua sa partidă pentru reprezentativa Albionului avea să intre în istorie drept „Bătălia de pe Highbury”, cel mai violent meci în care a fost implicat Matthews. Atunci, el a pasat decisiv la primul gol al englezilor, marcat de Eric Brook, într-un succes cu 3-2 repurtat în faţa Italiei, campioana mondială en-titre. Jucătorii squadrei azzurra nu au suportat înfrângerea şi au transformat jocul într-o adevărată baie de sânge. Anglia ieşise din cadrul FIFA din 1928 din cauza unor neînţelegeri cu conducerea forului mondial, iar exemplul său a fost urmat de Scoţia, Irlanda şi Ţara Galilor. De aceea, nici o echipă din Insulele Britanice n-a participat la meciurile oficiale ale Campionatelor Mondiale din 1930, 1934 şi 1938, limitându-se numai la meciuri amicale.

Revenirea în FIFA s-a petrecut numai în 1946, după al Doilea Război Mondial. În 1950, naţionala Angliei, împreună cu Matthews, care avea deja 35 de ani, a plecat în Brazilia la a patra ediţie a Cupei Mondiale din postura de mare favorită. În primul meci, englezii au trecut de naţionala din Chile cu 2-0, dar următorul rezultat a provocat un şoc întregii Anglii: echipa a pierdut în faţa Statelor Unite cu 0-1. În aceste jocuri, Stanley Matthews nu a fost folosit, iar în ultimul meci din grupe, pierdut de asemenea cu 0-1, nu şi-a putut ajuta prea mult echipa, care a părăsit competiţia prematur.

La Campionatul Mondial din Brazilia, Stanley Matthews nu mai era jucătorul lui Stoke City, ci al lui Blackpool, unde ajunsese în 1947. Avea deja 32 de ani şi clubul a plătit pentru el 11.500 de lire sterline, o sumă considerabilă în acea perioadă, imediat după sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Managerul Joe Smith i-a spus atunci: „Exprimă-te cum te simţi tu mai bine pe teren, fii tu însuţi, fă-ţi jocul obişnuit cum ştii tu cel mai bine şi indiferent ce faci pe teren, ai susţinerea mea!”

sursa foto: Getty Images

În primul sezon la Blackpool, Stanley Matthews a terminat pe locul 9 în campionat şi a ajuns până în finala Cupe Angliei. Cu doar o zi înainte, a fost declarat cel mai bun fotbalist al anului, dar în ultimul act de pe Wembley, Blackpool a pierdut cu 4-2 în faţa lui Manchester United, echipa lui Sir Matt Busby, deşi a condus de două ori.

În 1951, „mandarinele”, porecla celor de la Blackpool, s-au clasat pe locul al treilea în prima divizie şi au ajuns din nou în ultimul act al Cupei Angliei. Dar şi de această dată, Matthews a trebuit să se recunoască învins pentru că Newcastle United s-a impus cu 2-0.

A treia încercare a fost, totuşi, cu noroc pentru Stanley Matthews, care a cucerit în cele din urmă trofeul, în 1953. La 38 de ani, Stanley a făcut meciul vieţii sale, după cum spunea chiar managerul Joe Smith în „cea mai frumoasă finală a Cupei Angliei din istorie”, cunoscută şi drept „The Matthews Final”! Cu 35 de minute rămase de jucat, Bolton Wanderers o conducea pe Blackpool cu 3-1, dar Stanley Matthews a contribuit din plin la revenirea echipei sale, care a întors rezultatul până la final şi s-a impus cu 4-3 graţie unui hattrick semnat de Mortensen. Foarte modest, Stanley a pus toate meritele pe seama coechipierilor săi şi nu a acceptat niciodată apelativul „Finala lui Matthews” pentru meciul de pe Wembley.

În 1954, Stanley Matthews a plecat din nou la Campionatul Mondial, care se desfăşura în Elveţia. Avea deja 39 de ani şi era cel mai în vârstă fotbalist al întregului turneu. La acest turneu final, echipa Angliei s-a descurcat mult mai bine decât în urmă cu patru ani, ajungând până în sferturile de finală, unde a fost eliminată de campioana mondială en-titre, Uruguayul.

În 1956, Stanley Matthews avea deja 41 de ani. Dar asta nu a contat deloc pentru jurnaliştii de la revista France Football să-i ofere lui Stanley Matthews primul Balon de Aur din istorie, pentru cel mai bun fotbalist al Europei.

Un an mai târziu, Stanley Matthews a jucat ultimul său meci în naţionala Angliei din totalul celor 54 de selecţii, devenind şi cel mai vârstnic fotbalist care îmbracă tricoul reprezentativei Three Lions. Pe 15 mai 1957, la Copenhaga, Matthews avea 42 de ani şi 102 zile, când şi-a ajutat echipa să triumfe împotriva Danemarcei cu 4-1 într-un meci din calificările pentru Campionatul Mondial din 1958.

La Blackpool, Stanley Matthews a jucat până în 1961, când a revenit la Stoke City, aflată în liga secundă. Chiar şi la 48 de ani, Matthews a fost o piesă de bază a echipei în 1963 când a pus serios umărul la promovarea în elită. Cu o lună înaintea ultimului său meci ca jucător, împotriva lui Fulham pe 6 februarie 1965, a fost înnobilat de Regina Angliei cu titlul de Sir pentru serviciile aduse sportului. „Timp de 80 de ani, fotbalul a fost parte intrinsecă a vieţii mele şi de aceea, l-am iubit atât de mult”, a scris în cartea sa autobiografică, The Way It Was.

Sir Stanley Matthews a murit pe 23 februarie 2000, la vârsta de 85 de ani. Peste 100 de mii de oameni au asistat la funeraliile din Stoke, iar cenuşa sa a fost îngropată pe noul stadion al lui Stoke City, Britannia Stadium, inaugurat în 1997. Astfel, sufletul lui Sir Stan se odihneşte acolo unde s-a simţit cel mai bine, pe iarba fotbalului englez.

Similare