“Vine o vreme când se termină tot. Pleci într-o unică clipă, fără telefon, fără mașină, fără dulapul tău plin de haine, fără bijuterii, fără casă, fără o scrisoare de rămas bun și fără contul de Facebook. Pleci fără imagini, fără cuvinte, fără planuri, fără gânduri, fără like-uri, pleci fără nimic. Pleci singur și probabil fără să știi că ai plecat sau că ai fost… sau cine ai fost. Mai devreme sau mai târziu toți primim un block de la viață.

De amintirile tale grozave te poți bucura doar în viața asta. Construiește ceva și rămâi în amintirile altora. Lasă un semn că ai fost. Permite să rămână din tine un colțișor de poveste. Bucură-te tare de oameni și de clipă, zâmbește ochilor care nu știu să zâmbească și ține cu bucurie de mână pe cineva chiar străin ție dar care de o mână care să îl țină o clipă are nevoie… pentru că adesea strânsoarea caldă a mâinii cuiva venită pe neașteptate e unicul detaliu ce nu se poate uita pentru o viață întreagă. Pentru că adesea doar clipa din strânsoarea caldă a mâinii cuiva, venită pe neașteptate, salvează și se transformă în veșnicie.”

Citatul acesta ii apartine Aureliei Osmanaj si l-am preluat de pe site-ul randuripentrutine.eu. Din fericire, in cazul de acum, nu este vorba de o astfel de plecare, ci doar de o despartire de un loc unde mi-am petrecut aproape un sfert din viata. Din august 2009 pana la 31 ianuarie 2020 s-au strans zece ani cu bune si rele, satisfactii imense, dar si dezamagiri crunte, bucurii si lacrimi de amar si frustrare, nopti nedormite, sute de emisiuni Fotbal European si peste 1500 de meciuri comentate la microfonul Digi Sport. 1, 2, 3 si 4.

Pauza de aproape doi ani avuta in urma concediului de crestere a copilului m-a facut sa realizez cu adevarat ca aceasta este vocatia mea, sa aduc emotie in casele oamenilor prin comentariul unui meci de fotbal. Am revenit in august 2019 cu bucurie in suflet si cu speranta ca pasiunea mea, dorinta de a fi mai bun astazi decat ieri si placerea de a munci cu zambetul pe buze m-ar putea readuce acolo unde am fost candva.

Din pacate, unele mentalitati din vremuri nu chiar de foarte mult apuse nu pot fi schimbate si cum unele ierarhii nu au la baza criterii de performanta, ci doar interese personale, cel mai bine este sa mergi mai departe pe drumul tau, luand cu tine doar amintirile frumoase si lasand in urma momentele neplacute.

Consider ca demnitatea, talentul și onoarea sunt lucruri pe care nimeni nu are dreptul să le ia nimănui si, de aceea, este important sa iei atitudine cand se incearca incalcarea unor principii de viata si profesionale pe care tu le consideri fundamentale. Iar daca simti ca esti singur impotriva tuturor, cum era candva sloganul Rapidului, tot ce poti face este sa schimbi macazul. Iar daca am hotarat sa plec acum, am facut-o pentru ca asa am simtit si dorit eu, nu pentru ca as fi fost fortat sau constrans de cineva. Totodata, ies cu fruntea sus pe usa din fata, nu pe iesirea de serviciu, spre care am tot fost impins in ultima vreme si cum si-ar fi dorit unii.

Poate cel mai mare compromis pe care nu am vrut sa il fac a fost sa nu ma transform intr-un angajat-robot, care sa faca strictul necesar, sa bifeze cartela de acces in institutie cand intra si cand pleaca de la serviciu si care sa nu mai aiba niciun stimulent de a face mai mult, de a crea, chiar si dupa ce a ajuns acasa. E al naibii de greu cand ai si o familie de intretinut, cu copii mici, si tot ce presupune asta: rate, facturi si griji, dar cred ca este foarte important sa iubesti mediul in care lucrezi. Daca nu mai exista aceasta armonie, e bine sa iti reanalizezi situatia si sa spui „da” unei noi provocari, atunci cand ea apare.

Stiu ca nu am fost pe placul tuturor telespectatorilor si ca pe unii i-am enervat la culme cu stilul meu de a comenta, insa mai stiu si ca nu am fost indiferent nimanui, ceea ce nu e putin lucru. Iar cand in urma cu o saptamana, un baiat, Mihai, mi-a scris ca si-ar dori ca peste cativa ani sa comenteze asa cum o fac eu, am simtit ca mi-am implinit menirea. Nu cred ca am primit vreodata un compliment profesional mai placut decat acesta, cu atat mai mult cu cat stiu exact ce inseamna sa ai modele inspirationale din perioada in care ii admiram, sperand sa le calc candva pe urme, pe Cristian Topescu, Emil Gradinescu sau unii dintre comentatorii Pro TV din anii ’90.

Nu e deloc putin lucru sa devii tu un model pentru membrii urmatoarelor generatii, astfel ca acel mesaj a fost mai mult decat magulitor. Pana la urma, e important sa lasi ceva frumos in urma si tu sa ramai in amintirile celor care te-au ascultat cu ceva memorabil. Legendar, poate.

Astfel ca, dupa 2306 meciuri comentate in intreaga activitate, astazi ar fi trebuit sa ma fi auzit pentru ultima data la microfonul Digi, la partida Hertha Berlin – Schalke 04. Meciul va fi transmis pe Digi Sport 4, canalul pe care l-am numit in gluma Bogdan Socol TV ca urmare a numeroaselor aparitii pe aceasta frecventa. Spun ar fi trebuit pentru ca o ultima decizie potrivnica a managementului postului m-a mutat de la partida din Bundesliga.

Asadar, a venit momentul sa pun punct si sa o iau iar de la capat, cu multumirile adresate tuturor celor care au fost aproape de mine in toti acesti ani, cu speranta ca ne vom revedea si reauzi curand. Unde mai exact? Pe Pariuri1x2.ro, ElitaRomaniei.ro, in paginile cartii 100 de sportivi legendari pe care o voi lansa in acest an, pe B1 TV, dar nu numai. Spectacolul merge mai departe!

ianuarie 31, 2020

• JURNALUL UNUI IUBITOR DE FOTBAL

written by Bogdan Socol