MITRALIERA CU GOLURI

Florin Bratu a intrat în folclorul Eternului Derby, Steaua – Dinamo, prin felul în care a jubilat după golul marcat în 2008 într-una dintre cele mai tensionate şi mai aşteptate confruntări dintre cele mai titrate cluburi ale fotbalului românesc din ultimul deceniu. Din cele 28 de reuşite semnate în tricoul alb-roşu în 67 de meciuri în Liga 1, aceea a fost cea mai importantă pentru cel cunoscut acum şi drept „Mitraliera”. Şi asta tocmai pentru gestul său de a celebra golul care i-a înnebunit pe suporterii dinamovişti. De Florii, vă propun să ne reamintim de Clasicul României prin intermediul lui Florin Bratu.

– Care este prima ta amintire legată de Clasicul României înainte de a fi implicat direct ca jucător?

– Stăteam aproape de stadionul Dinamo și, de multe ori, încercam să ajung la meciuri sărind gardurile stadionului. Eram copil și îmi doream mult să văd asemenea derby-uri. Am amintiri frumoase alături de prietenii mei de atunci, cu care am văzut atâtea derby-uri extraordinare.

– Copil fiind, ce însemnau pentru tine acele derby-uri?

– Însemnau stadioane arhipline, respect și un fotbal total, plăcut ochiului. Eu am crescut cu aceste jocuri și, cum începusem deja fotbalul, visam să pot juca și eu într-un astfel de derby. Din fericire, visul mi s-a începlinit și am putut evolua în Derby de România.

– Putem spune cumva că acest meci te-a făcut să-ți dorești să devii fotbalist?

– Era ceva extraordinar. Poate că nu aveam bani în buzunare, poate că mergeam pe jos sau cu tramvaiul, dar ne doream enorm să vedem aceste meciuri. Din orice punct de vedere, pentru mine, derby-ul Steaua – Dinamo a reprezentat mereu o sursă imensă de motivație şi nimic nu s-a schimbat până în prezent.

– Care a fost modelul tău de jucător atunci când doar priveai fotbalul şi visai să îl joci la cel mai înalt nivel?

– La Dinamo, au fost tot timpul atacanţi foarte buni. Mi-a plăcut mult Răducioiu pentru că era un jucător de viteză, mi-a plăcut de Dănuţ Lupu, şi el un fotbalist foarte bun. În general, mi-au plăcut jucătorii de atac, creativi, care înscriau goluri. Iar de la Steaua, un jucător pe care l-am admirat şi respectat enorm a fost Marius Lăcătuş.

– Ce ai simţit când ai aflat că vei juca pentru prima dată într-un derby cu Steaua?

– Eu am petrecut o perioadă foarte frumoasă la Rapid, apoi în 2005 am venit la Dinamo şi, culmea, primul meu meci oficial a fost împotriva Stelei, în Supercupa României, pe stadionul din Cotroceni. Nici nu se putea un debut mai plăcut pentru că eu am marcat primul gol pentru Dinamo, care a câştigat trofeul după succesul cu 3-2.

– Ce înseamnă pentru un atacant un gol marcat într-un asemenea derby?

– Ţin minte că primul impact înaintea unui meci cu Steaua a fost legat de o întâlnire cu suporterii dinamovişti, care mi-au explicat cam ce vor de la mine, ce însemnătate are acest meci pentru ei şi am încercat să mă automotivez pentru a nu mă dezamăgi pe mine, în primul rând, şi nici pe ei.

Desen realizat de Romeo Csato

– Este o presiune suplimentară pentru un vârf când vine vorba de meciul cu Steaua?

– Da, pentru că toată lumea, toţi suporterii, se aşteaptă să înscrii. Tot timpul, la Steaua şi la Dinamo au fost atacanţi de valoare şi era normal ca şi de la mine să se aştepte să înscriu. De aceea, mereu când am jucat împotriva Stelei am căutat să marchez sau, cel puţin, să fac un joc bun în aşa fel încât să-mi las amprenta cu ceva frumos după fiecare meci.

– Cu ce poţi compara bucuria marcării unui gol în Derby de România?

– Cu naşterea fetiţei mele. Este o bucurie mare să vezi 15-20 de mii de spectatori bucurându-se şi scandându-ţi numele după înscrierea unui gol, sunt sentimente greu de descris în cuvinte.

– Care este cea mai frumoasă amintire dintr-un Clasic al României?

– Cea din 2008, când, prin succesul nostru cu 2-1 din Ştefan cel Mare, am împiedicat-o pe Steaua să devină campioană. A fost o satisfacţie uriaşă pentru că ei veniseră cu gândul că vor fi câştigători, se mulţumeau şi cu un rezultat de egalitate, dar, din fericire, noi ne-am mobilizat foarte bine şi am reuşit să câştigăm net acea partidă.

– A fost meciul în care tu, practic, ai mitraliat şansele Stelei la titlu.

– De atunci, mi se spune şi Mitraliera de către fanii dinamovişti pentru că am avut acea trăire mai specială după marcarea golului.

– De unde a venit acel gest? Este repetat acum de Edinson Cavani.

– A fost un gest instinctiv, ţin minte că a fost o presiune extraordinar de mare înaintea acelui meci şi eu am înscris la poarta dinspre Spitalul de Urgenţă, unde stăteau fanii Stelei, care mă apostrofaseră pe toată durata meciului. Pur şi simplu, am avut acel gest pe care nu-l regret nici acum. Şi de atunci, am rămas în memoria fanilor dinamovişti cu acest pseudonim, „Mitraliera”.

– Care a fost cel mai neplăcut moment trăit într-un derby cu Steaua?

– Am avut şi înfrângeri în faţa Stelei. A fost un derby în Ghencea, pierdut cu 1-0 după un gol marcat de Rică Neaga, şi a fost destul de greu de digerat acel eşec pentru că a fost multă tensiune în joc, a fost multă lume în tribune, nu ne-am simţit tocmai în largul nostru. A fost un meci fără prea multe realizări, dar totul a culminat cu o greşeală de-a noastră în apărare, de care a profitat Neaga.

– Ce fundaşi adverşi ţi-au făcut clipe grele în Derby de România?

– Steaua a avut fundaşi centrali foarte buni împotriva cărora eu am jucat, precum Marius Baciu, Mirel Rădoi, Sorin Ghionea, Dorin Goian, Iulian Miu. Erau fundaşi de calibru de care cu greu puteai să treci în dueluri unu contra unu.

– Cum trăiai săptămâna premergătoare Derby-ului?

– Practic, eu mă pregăteam cu două-trei săptămâni înainte. Ştiam cât de important este acest meci, lumea din jur începea să vorbească deja de acest derby şi ţin minte că cei din galeria lui Dinamo spuneau că pentru ei doar acest joc contează. Ziceau că nu îi interesează prea mult să câştigăm cu Poli Iaşi sau cu Gloria Bistriţa, ci să ne impunem în faţa Stelei, şi astfel ne dădeau o putere interioară aparte.

– Se poate spune că un succes într-un Derby echivalează aproape cu câştigarea unui titlu?

– Poate că este mult spus cât un titlu, dar îţi oferă moral. Ai o linişte la antrenamente, cât şi în celelalte jocuri, ai linişte şi în tribune, suporterii te respectă şi mai mult după o victorie contra Stelei şi, pe această linie, îţi poţi construi următoarele rezultate.

– Cum ai descrie derby-ul Steaua – Dinamo în trei cuvinte?

– Rivalitate, pasiune, luptă.

Facebook Comments