Gabi Balint. Nu mai are nevoie de nicio prezentare. Poate doar sa reamintim ca a fost omul prezent mereu in preajma celor mai mari realizari din istoria fotbalului romanesc. Pele-ul nostru a fost si o figura importanta a derby-ului Steaua – Dinamo, in care visa sa joace din perioada cand batea mingea cu prietenii din copilarie in fata blocului din Sangeorzul natal. Urmeaza un interviu sincer cu Gabi Balint despre cum a trait si simtit Clasicul Romaniei.
– Care este prima ta amintire despre derby-ul Steaua – Dinamo inainte de a fi implicat in mod direct?
– Primele amintiri legate de acest derby vin din copilarie, cand jucam noi in fata blocului Steaua – Dinamo al nostru. Ne imparteam in functie de simpatiile fiecaruia pentru cele doua echipe si jucam si atunci cel mai mult la Steaua. Recunosc, insa, ca am jucat si la Dinamo in echipele de la bloc! Asta si pentru ca, de multe ori, fiind bun la fotbal, voiam sa mai echilibrez fortele, mai ales cand se intampla ca, la tragerea la sorti a echipelor, la Steaua sa ajunga cei mai buni jucatori. Apoi, ca fotbalist, abia asteptam aceste derby-uri si cred ca la fel faceau si dinamovistii. Era cel mai frumos meci al anului, dar, din pacate, in acea perioada, nu puteam juca decat doua astfel de derby-uri, maximum trei, daca ne mai intalneam in Cupa Romaniei. Acum, din fericire, sunt mai multe meciuri, dar din pacate, Steaua pare ca nu mai e Steaua, iar spectatorii nu mai sunt prezenti in tribune cum erau atunci.
– Ai avut emotii inaintea primului derby Steaua – Dinamo in care ati jucat?
– Mi-am adus aminte: primul meu meci a fost pe Dinamo si la Dinamo, jucau inca Cornel Dinu si Ion Marin, pe ei doi mi-i amintesc perfect. Am avut chiar un contact cu el in careul lor, a fost fault clar, de penalty, insa nu s-a acordat si, de nervi, am muscat din iarba. Am smuls firele de iarba cu dintii, m-am ridicat si am mers mai departe. Cred ca a fost un egal, dar stiu sigur ca a fost in 1981. Am avut emotii inaintea primului derby pentru ca ma gandeam ca visul din fata blocului s-a transformat in realitate, dar emotii au fost intotdeauna cand jucam contra lui Dinamo. Pregateam foarte mult acest meci, aveam cu totii grija sa nu ne accidentam in perioada dinaintea derby-ului, ne concentram, ne doream sa facem cel mai bun meci pentru ca in urma acestor derby-uri ramaneai in istoria echipei. Eram dusmani pe teren, luptam unii impotriva altora cu toate armele posibile, insa la echipa nationala si in zilele libere, cand ne intalneam in oras, eram amici.
CITESTE SI | GABI BALINT SI GOLURILE NEMURITOARE
– Ce inseamna pentru un atacant mai ales sa inscrie intr-un asemenea derby?
– Categoric, voiai sa inscrii pentru ca a doua zi, vorba lui Anghel Iordanescu, esti scris cu majuscule in ziarul Sportul, actuala Gazeta Sporturilor. Spunea ca iti iese jocul sau nu iti iese, important este sa marchezi. Iar ca atacant, trebuie sa o bagi in poarta chiar daca joci mai prost. Eu nu am marcat de foate multe ori impotriva lui Dinamo, dar cand am facut-o, au fost goluri importante, cum a fost la acel 2-1 din Ghencea, cand am inscris pe final de meci. Am intrat atunci din postura de rezerva si nu iti doresti sub nicio forma sa fii rezerva la un meci cu Dinamo. Eu asteptam meciul asta tot anul si ma trezeam de multe ori ca sunt doar rezerva. In plus, am intrat in istorie pentru golul de 2-1, anulat in acea finala de Cupa Romaniei, cand am iesit de pe teren. Cred ca i-am dat patru sau cinci goluri lui Dinamo in noua ani la Steaua.
– Care a fost atunci cea mai frumoasa amintire de la un derby Steaua – Dinamo?
– Acel 5-0 din semifinalele Cupei Romaniei din 1985, de pe fostul „23 August”, cand Lacatus a marcat doua goluri si am dat si eu unul. A fost un meci senzational. Sa o bati pe Dinamo cu 5-0 doar cu goluri frumoase a insemnat enorm. Iar cea mai urata amintire este acel 0-3 din Ghencea. Pentru noi, care fusesem campioni europeni, a fost o umilinta, mai ales ca era primul esec dupa recordul nostru de 106 meciuri fara infrangere.
– Cat de adevarata este afirmatia ca victoria intr-un derby echivaleaza aproape cu castigarea unui titlu?
– Da, poate fi precum castigarea unui titlu sau salvarea unui sezon ratat pentru ca exista aceasta rivalitate uriasa. Astfel, suporterii pot fi suparati pentru un an prost al echipei pe care o iubesc si intotdeauna asteapta maximum de la un meci cu Dinamo. Iar daca invingi, ti se mai iarta din pacate. Dar poate fi si invers, sa ai zece puncte avans in clasament, sa fii virtual campion si sa ai un ultim meci cu Dinamo, pe care sa-l pierzi, este dureros. Pentru asa cum simteam noi lupta asta apriga in teren, asa o simteau si fanii in tribune.
– Ce fundas advers ti-a facut viata cea mai grea in Derby?
– Andone. (rade) Atunci cand jucam mijlocas, nu intram prea mult in contact cu adversarul direct, terenul este mai larg si esti mai liber de marcaj. Dar cand am jucat atacant, in ultimii mei doi ani la Steaua, ma intalneam mereu cu Andone, care imi facea marcaj strict si era foarte greu. Avea un joc de cap foarte bun si nu aveam nicio sansa. Era si un tip agresiv si mereu trebuia sa caut spatii, sa-l ocolesc. Aveam si multe clinciuri, ne certam, ne injuram, dar dupa meci, eram prieteni si am ramas prieteni pana astazi.
written by You may also want to read
