PUR SI SIMPLU, DOBRIN

5 minutes, 31 seconds

Astăzi, Nicolae Dobrin, unul dintre cei mai înzestrați oameni care au atins și vrăjit cu picioarele lor o minge de fotbal, ar fi împlinit 72 de ani. Pentru a cinsti cum se cuvine memoria „Fachirului din Trivale”, vă invit să ne reamintim de Dobrin, așa cum a fost el, cu ajutorul acestui capitol din cartea „100 de fotbalisti legendari”, care deschide si o noua serie originala BogdanSocol.ro, Provincialii.

Mulți spun că a fost cel mai talentat fotbalist din istoria României. Steaua a oferit pentru transferul său 50 de mii de lei, iar marele Santiago Bernabeu avea pregătite nu mai puțin de două milioane de dolari pentru a-l îmbrăca în albul galacticilor de la Real Madrid. Nici Steaua și nici Real nu l-au putut avea, pentru că Nicolae Dobrin a rămas legat de orașul său drag, Pitești, din ziua în care s-a născut, pe 26 august 1947 și până în momentul în care s-a stins, pe 26 octombrie 2007.

La vârsta de 12 ani, Dobrin făcea ce voia cu mingea și cu adversarii pe Maracana Piteștiului. Șlefuit de antrenorul Leonte Ianovschi, Dobrin a debutat în prima divizie la vârsta de 14 ani și 10 luni în meciul Știinta Cluj – Dinamo Pitești. Împrumutat o vreme și la Câmpulung, Dobrin i-a fermecat și pe steliști într-un meci amical. Magicianul din Trivale a făcut atunci ce a vrut cu Zavoda și cu Apolzan, iar când au aflat că Steaua oferă 50 de mii de lei pentru un transfer, cei de la Dinamo Pitești l-au rechemat la lot. Dobrin a debutat la echipa națională la vârsta de 19 ani într-un amical cu Germania Federală, în care a dat piept şi cu Fritz Walter. Fostul campion mondial a fost impresionat de talentul românului şi i-a spus: „Băiete, dacă o să fii cuminte şi o să bei mult lapte, o să ajungi mare jucător!”

„Culmea este că eu la viaţa mea am băut şi mult lapte!”, a comentat cu umor, peste ani Dobrin, amintindu-şi debutul în naţională, pentru care a marcat 6 goluri în cele 48 de selecții. Marele său regret a fost că selecționerul Angelo Niculescu l-a ținut în tribună la toate cele trei meciuri jucate de România la Mondialul mexican, în groapa cu lei de la Guadalajara, cu Anglia, Cehoslovacia și Brazilia.

„Fugea noaptea din cantonament, iar ziua, la antrenamente, se plângea de căldură”, avea să spună mai târziu Angelo Niculescu. Totuși, chiar Dobrin a dezvăluit unul dintre motivele pentru care crede că a ratat întâlnirea cu marele Pele. După mulți ani, Prințul din Trivale a spus că a stârnit mânia grupului de dinamoviști de la echipa națională după ce l-ar fi lăsat lefter pe Radu Nunweiller la o partidă de poker.

Ultimul meci al lui Dobrin la echipa națională a fost pe 2 aprilie 1980 contra Republicii Democrate Germane. Dobrin a jucat în prima divizie pentru Dinamo Pitești, FC Argeș și Chindia Târgoviște, echipe pentru care a reușit 111 goluri în 409 meciuri.

Cu echipa din Trivale, Dobrin a cucerit două titluri de campion al României, în 1972 și 1979. Ultimul titlu are o poveste aparte: în ultima etapă, Piteştiul a jucat cu trofeul pe masă împotriva contracandidatei Dinamo chiar în Ştefan cel Mare. Argeşenii aveau un punct avans şi le era suficient şi un egal pentru a fi campioni. În ciuda unui arbitraj ostil, trupa lui Dobrin a controlat jocul, conducând la un moment dat chiar cu 3-1. Bucureştenii au revenit pe final, egalând la 3, iar centralul Otto Anderco a prelungit excesiv meciul pentru a-i oferi lui Dinamo şansa victoriei.

Numai că Dobrin a mai înscris o dată şi a dus scorul la 3-4. Cum arbitrul tot nu dădea semne că va pune capăt partidei, Dobrin i-a spus: „Fluieră odată finalul că le mai dau un gol!” Abia atunci, jocul a fost oprit şi FC Argeş a devenit campioană. Pentru prestaţia din acea partidă, cel poreclit Gâscanul a primit nota 10 din partea legendarului Ioan Chirilă în cronica din ziarul Sportul.

„Am mii şi mii de amintiri frumoase cu Dobrin. Dar cea mai cea e când a bătut aproape de unul singur pe Dinamo. Ce meci a făcut atunci!” – Florin Halagian

„La golul acela celebru a ridicat privirea şi m-a hipnotizat, eram ţintuit pe linia porţii. Mi-a dat un gol de geniu. Nu m-am supărat, deşi cariera mea a început să decadă după meciul ăla. Una e să te învingă un amărât de soldat, şi alta e cu un împărat!” – Ioan Anuţei, portarul lui Dinamo din 1979

La doar 19 ani, în 1966, era desemnat cel mai bun fotbalist român al anului de ziarul Sportul. Dobrin avea să mai primească această distincţie de încă două ori, iar astăzi, în semn de omagiu, trofeul decernat de Gazeta Sporturilor îi poartă numele.

Pe 25 octombrie 1972, sub ochii celebrului Santiago Bernabeu, FC Argeș o învingea pe Real Madrid la Pitești cu 2-1 în 16-imile Cupei Campionilor Europeni. Dobrin a marcat un gol din penalty, iar președintele galacticilor voia cu orice preț să-l vadă în echipa sa, alături de Amancio, Pirri, Camacho, Del Bosque sau Santillana. Bernabeu a venit atunci cu o oferta care i-a uimit până și pe mai-marii regimului comunist: două milioane de dolari cash, plus alte două milioane de dolari pentru o instalație de nocturnă la stadionul din Trivale, totul în schimbul giuvaerului Nicolae Dobrin, fotbalist pentru a cărui semnătura se luptau deja la acel moment granzii Dinamo, Steaua și Universitatea Craiova.

Vestea a ajuns la urechile lui Nicolae Ceausescu, iar cazul a fost închis definitiv: Dobrin era considerat „bun național” și rămânea să joace fotbal în România.

„La sfârşitul meciului cu Valencia, Mario Kempes a venit la Dobrin, s-a înclinat în faţa lui şi i-a zis: Eşti mare!” – Andrei Speriatu, fost portar FC Argeş

Totuși, Nicolae Dobrin a jucat în tricoul Realului, la meciul în care Paco Gento a spus adio fotbalului, impresionând la maximum asistența de pe Santiago Bernabeu. Ultimul meci oficial al lui Dobrin în prima ligă a fost FC Argeş – FC Bihor 2-0, pe 14 iunie 1983.

Gicu Dobrin a încetat din viaţă pe 26 octombrie 2007, la 60 de ani, după ce a fost chinuit mult timp de un cancer pulmonar. În memoria sa, stadionul din Piteşti a fost denumit Nicolae Dobrin.

Facebook Comments

There are 3 comments .

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: