MICHAEL PHELPS, „GLONTUL DIN BALTIMORE”

6 minutes, 41 seconds

Singurul motiv pentru care a intrat în apă a fost pentru că mama lui a vrut să învețe să înoate. Și i-a plăcut atât de mult încât a devenit nu doar cel mai galonat înotător al tuturor timpurilor, ci și cel mai decorat sportiv din istoria Jocurilor Olimpice. Acesta este Michael Phelps, sarbatoritul zilei de astazi, cand implineste 34 de ani. Cu acest prilej, va invit sa ne reamintim de toate recordurile „Glontului din Baltimore” prin intermediul acestui capitol al cartii „100 de sportivi legendari”, care va aparea in aceasta toamna.

Michael Phelps a fost, fără îndoială, fenomenul secolului 21 prin toate performanțele sale uluitoare, dar este și dovada vie a fragilității unui campion uriaș în afara mediului competițional. Asta pentru că în ciuda numeroaselor sale recorduri, cel supranumit “Glonțul din Baltimore” s-a confruntat cu anxietatea și depresia, gândindu-se, la un moment dat, chiar să se sinucidă, însă a depășit momentul critic tot cu ajutorul sportului.

Născut pe 30 iunie 1985 la Baltimore, Michael Fred Phelps a câștigat nu mai puțin de 82 de medalii în întrecerile internaționale majore, dintre care 65 de aur, 14 de argint și trei de bronz. Cu 28 de medalii la Jocurile Olimpice, este cel mai de succes sportiv al tuturor timpurilor, la fel cum cele 23 de medalii de aur reprezintă un alt record ce pare imposibil de doborât prea curând, cel puțin. Mai mult, Phelps a cucerit opt titluri olimpice la Beijing în 2008, doborând recordul de medalii de aur la o singură ediție a Jocurilor, ce îi aparținea lui Mark Spitz, din 1972. Totodată, el a stabilit, de-a lungul timpului, 39 de recorduri ale lumii, o altă performanță nemaiatinsă vreodată de cineva, iar prin cele cinci titluri olimpice obținute la Rio de Janeiro, în 2016, a devenit, la 31 de ani, cel mai vârstnic înotător laureat cu aur în istoria Olimpiadelor moderne.

Asta după ce prima prezență a lui Michael Phelps la o ediție a Jocurilor a avut loc în 2000, la Sydney, când avea doar 15 ani, el fiind cel mai tânăr component al echipei olimpice a Statelor Unite din ultimii 68 de ani. Deși nu a câștigat atunci nicio medalie, Phelps a reușit calificarea în finala probei de 200 de metri fluture, pe care a încheiat-o pe locul al cincilea. Peste doar un an, el a devenit, la numai 15 ani și 9 luni, cel mai tânăr deținător al unui record mondial în istoria natației, iar ulterior, și-a doborât propria performanță la 200 de metri fluture, câștigând prima sa medalie de aur de la Campionatele Mondiale, la Fukuoka.

În total, “Glonțul din Baltimore”a cucerit de 26 de ori aurul, șase medalii de argint și un bronz la Mondiale și 16 medalii de aur și cinci de argint la Campionatele Pan-Pacifice, serie începută în 2002.

În 2004, la Jocurile Olimpice de la Atena, Phelps a obținut șase medalii de aur și două de bronz, iar patru ani mai târziu, la Beijing, avea să doboare recordul de șapte titluri olimpice, stabilit de Mark Spitz în 1972. Astfel, el a luat aurul în toate cele opt curse în care a concurat, realizând și șapte noi recorduri mondiale și unul olimpic. La 400 de metri mixt, și-a bătut propriul record mondial cu aproape două secunde, apoi a triumfat cu ștafeta de 4×100 de metri liber, și-a depășit cu aproape o secundă vechiul record mondial la 100 de metri liber, apoi a câștigat două medalii de aur în aceeași zi, la 200 de metri fluture și, la nicio oră distanță, la 4×200 de metri liber. A urmat o zi de pauză, după care, pe 15 august 2008, a obținut al șaselea său aur la 200 de metri mixt.

Al șaptelea titlu olimpic a fost și cel mai greu obținut întrucât Phelps s-a impus la doar o sutime de secundă în fața sârbului Milorad Cavic, pentru stabilirea câștigătorului fiind nevoie de o analiză video a finișului la 100 de metri fluture. Totodată, a fost singura probă în care americanul nu a stabilit și un nou record mondial, ci doar unul olimpic. “Visează cât de mult și cât de frumos poți și totul va fi posibil. Sunt într-o lume de vis acum. Uneori, trebuie să mă ciupesc pentru a fi sigur că este și real”, a declarat Michael Phelps după cea de-a șaptea medalie de aur la Beijing.

“Epic. Acest băiat nu este doar cel mai mare înotător al tuturor timpurilor și cel mai bun olimpic all-time, este probabil și cel mai bun sportiv din istorie. Este cel mai mare atlet care a mers vreodată pe această planetă”, a spus Mark Spitz, la scurt timp după acea finală, despre omul care tocmai îi egalase recordul ce rezista de 36 de ani.

Iar pe 17 august 2008, Phelps a devenit noul reper absolut al Jocurilor Olimpice, ducând la opt numărul titlurilor de la Beijing, în urma victoriei din finala probei de ștafetă 4×100 de metri mixt: “Recordurile sunt făcute întotdeauna pentru a fi doborâte, indiferent despre ce este vorba. Oricine poate face orice își stabilește în minte.”

La Jocurile Olimpice de la Londra din 2012, Phelps a mai câștigat de patru ori aurul și alte două medalii de argint, prin care a devenit cel mai titrat sportiv din istoria Olimpiadelor, depășind recordul de 19 medalii, ce îi aparținea gimnastei Larisa Latynina.

Apoi, și-a anunțat, brusc, retragerea din activitate: “Am terminat. Nu mai vreau să mai am de a face cu înotul și cu sportul.” Totul a avut o legătură strânsă cu faptul că suferea de depresie și anxietate încă din 2004, iar imediat după renunțarea la activitatea sportivă, a avut cea mai gravă cădere, gândindu-se chiar la suicid! “Am stat singur în camera mea, în pat, între trei și cinci zile. Nu am mâncat nimic, am dormit foarte puțin și îmi doream să nu mai trăiesc.” A găsit, însă, puterea de a cere ajutor, realizând că “este OK să nu fii OK”, iar problemele sale l-au determinat să înființeze o fundație cu scopul de a-i ajuta pe cei care se confruntă cu depresia. De aceea, Michael Phelps a afirmat că salvarea unor vieți valorează mai mult decât orice medalie de aur. El a estimat că aproape 90 la sută dintre sportivi trec printr-o depresie post-Olimpiadă și, în acest sens, a cerut sprijinul Comitetului Olimpic American: “Concurăm pentru a ne reprezenta țara. Facem tot ce ține de noi pentru a încerca să câștigăm o medalie sau să ne facem țara mândră că purtăm stars and stripes pe scena internațională. Iar când ne întoarcem acasă, este ceva de genul: OK! Ce puști vine din urmă? Cine este următorul? Și cred că asta este ceva trist.”

În 2014, Phelps a revenit în bazinul de înot, anunțând că nu se antrenează pentru istorie, pentru medalii, pentru fani, ci doar pentru el și pentru a savura această călătorie. El a câștigat trei medalii de aur și două de argint la Jocurile Pan-Pacifice, iar la Olimpiada de la Rio de Janeiro, din 2016, el a fost port-drapelul delegației americane la ceremonia de deschidere, aceea fiind, de altfel, prima astfel de festivitate la care participa. În Brazilia, Michael Phelps a arătat mai multă relaxare și a fost foarte sociabil în Satul Olimpic în contrast cu izolarea de la precedentele ediții ale Jocurilor. Astfel, el a cucerit cinci medalii de aur și una de argint, performanță cu atât mai specială cu cât a fost realizată la 31 de ani, o vârstă destul de îndepărtată de cea obișnuită pentru atingerea vârfului maxim în cariera unui înotător.

Michael Phelps s-a retras după Jocurile de la Rio și s-a dedicat acțiunilor filantropice prin care îi ajută pe oamenii cu tulburări mintale.

Facebook Comments

There are 0 comments .

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: