La aproape 39 de ani, Filipe Teixeira și-a luat rămas bun cu un gol antologic în poarta campioanei CFR Cluj. Portughezul născut în Franța a impresionat prin forma fizică remarcabilă, constanță, combativitate, tehnică, dar mai ales plăcerea de a juca, chiar și acum când este la apusul carierei. Deși a jucat alături de Ronaldinho la PSG și a petrecut cel mai mult timp din activitatea sa de jucător în Liga 1, la FC Brașov, Rapid, Petrolul, Astra și FCSB, Teixeira a declarat recent într-un interviu pentru site-ul planetfootball.com că cel mai bine s-a simțit la West Bromwich Albion. Asta, cu toate că tocmai în Anglia s-a accidentat grav într-un moment când cariera sa era pe o pantă ascendentă.
Ajuns pe The Hawthorns in 2007 la dorința managerului de atunci, Tony Mowbray, Filipe Teixeira a avut parte de o paletă complexă de experiențe intense, cuprinzând promovarea în Premier League, retrogradarea în a doua divizie și o accidentare cumplită, care avea să-i influențeze ulterior parcursul de jucător. Fostul internațional portughez de tineret a fost cumpărat cu 600 de mii de lire sterline de la Academica de Coimbra și a avut un impact imediat, fiind nominalizat la trofeul Jucătorul Lunii Septembrie în Championship, la numai două luni după ce a ajuns în Albion.
Numai că, în martie 2008, după ce marcase cinci goluri în 30 de partide, Teixeira a suferit o ruptură a ligamentelor încrucișate, ceea ce avea să-l facă indisponibil pentru restul sezonului în care West Brom a promovat în Premier League. „A fost o performanță uriașă pentru club, dar, din păcate, eu eram în Portugalia la recuperare în momentul celebrării titlului în Championship”, își amintește Teixeira, care privește în urmă cu mândrie și fără niciun regret:
„Nu a fost deloc ușor pentru că fotbalul este complet diferit față de cel portughez, dar a fost ceva fantastic, mai ales că toți colegii m-au făcut să mă simt bine în Anglia. A fost o perioadă extraordinară, astfel că, dacă ar fi să aleg un club favorit din cele la care am jucat, acela este West Bromwich Albion.”
sursa foto: SkySports
Teixeira și-a văzut împlinit unul dintre visele sale, de a juca în Premier League, cu toate că a trebuit să aștepte până în noiembrie 2008 pentru a-și face debutul în elita fotbalului englez. Însă, Filipe Teixeira nu a mai putut reveni la nivelul de dinaintea accidentării, astfel că, după retrogradarea clubului în 2009, a fost împrumutat pentru o jumătate de sezon la Barnsley întrucât Roberto Di Matteo nu prea mai conta pe serviciile sale. La finalul contractului de trei ani cu WBA, portughezul a plecat la Metalurg Donețk, decizie pe care o regretă și astăzi. „Poate că a fost o greșeală mutarea mea în Ucraina pentru că nu mi-a plăcut deloc acolo și lucrurile nu au mers bine pentru mine”, a mărturisit Teixeira, care și-a relansat cariera în România datorită lui Toni Conceicao, aflat în 2011 pe banca lui FC Brașov.
„Am ajuns în România datorită unui antrenor portughez și încă sunt aici. Mi-a plăcut țara, mi-a plăcut și campionatul și cred că este foarte important să te bucuri de fotbal”, a mai spus Teixeira, care nu a uitat nici perioada petrecută la PSG, unde a jucat alături de Ronaldinho: „Era incredibil, un fotbalist care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Este cel mai bun jucător alături de care am evoluat. Era un fotbalist special și era cumva diferit. Era incredibil cum controla mingea și era fabulos să îl privești cum juca.”
Cu toate că Paris Saint-Germain nu avea atunci anvergura de astăzi, Filipe Teixeira s-a bucurat din plin de acea perioadă petrecută în capitala Franței, deși nu a prins decât 18 meciuri între 2002 și 2005. El a ratat șansa unui trofeu în tricoul grupării de pe Parc des Princes întrucât a fost împrumutat la Uniao Leiria în stagiunea 2003-2004, când PSG a cucerit Cupa Franței, însă gloria a cunoscut-o când aproape că nu se mai aștepta. În 2016, la aproape 36 de ani, a devenit campion al României cu Astra Giurgiu. Ce va face de acum incolo încă nu știe, dar este cert că Filipe Teixeira va continua să joace cât timp bucuria fotbalului nu îl va părăsi.
„Nu știu cât timp voi mai juca. Când nu voi mai simți plăcerea de a intra pe teren, mă voi opri, dar acum mă simt foarte bine. Vreau să fac lucruri importante și să continuu să mă simt bine. Sunt fericit!”
Privindu-l cum joacă, îl poate contrazice cineva?!
written by You may also want to read
