Daca la un moment dat, in viitorul apropiat sau mai indepartat, Pamantul isi va epuiza toate resursele actuale de energie si chiar si pe cele care urmeaza sa fie descoperite, va mai avea, totusi, o sansa: Anfield! Exista in locul acela o forta aparte care transforma toate elementele primare ale vietii intr-o forma super-evoluata capabila sa genereze la nesfarsit elixirul care hraneste si pune in miscare zeci de mii de oameni intr-un ritm indracit, dar si dumnezeiesc, totodata. Parca pamantul acela pe care s-a ridicat stadionul lui Liverpool a fost vrajit cu o potiune magica atat de puternica incat nici zeii fotbalului actual nu ii pot anihila efectele devastatoare. Asa cum scria si Radu Paraschivescu in cartea „Astazi este mainele de care te-ai temut ieri”, The Fields of Anfield Road se revarsa din tribune peste gazon ca un suvoi care sparge stavilarul. Pentru ca povestea lui Liverpool si a magiei de pe Anfield este cea a unei lumi pe aripile unui cantec despre alte spatii.
Visele de pe Anfield nu mor niciodata pentru ca sunt cele mai frumoase, chiar daca unele raman doar la stadiul de vise, iar Barcelona a comis pacatul sa creada ca simpla prezenta a lui Messi pe teren poate sa mai produca un cosmar pentru „cormorani” precum in tur.
Argentinianul a fost mai mult decat sters si din cauza tacticii falimentare a lui Ernesto Valverde, care a neglijat faptul ca echipa lui a fost dominata 75 de minute pe Camp Nou si a tinut-o pe Barca intr-un joc oarecum neutru, fara a incerca vreo clipa sa preia initiativa si cu o aparare dezorganizata.
Foarte previzibil, Valverde nu a schimbat nimic, nici acolo unde lucrurile nu mergeau deloc bine, pastrandu-l pe teren pana la final pe Jordi Alba, in ciuda greselilor pe banda comise de fundasul stanga. In schimb, Jurgen Klopp a reusit sa isi capaciteze la maximum jucatorii, in conditiile in care nu i-a avut la dispozitie pe Salah si Firmino, accidentati, adica o treime din forta ofensiva generatoare de goluri in acest sezon.
Managerul german spunea inaintea partidei ca aceasta ar putea fi ultima aparitie a lui Liverpool in Champions League si, de aceea, trebuie celebrata ca atare. Iar baietii sai au facut o adevarata sarbatoare, al carui deznodamant va fi cunoscut pe 1 iunie, cand este programata finala la Madrid.
Kloppo a fost extrem de inspirat, mizand pe Divock Origi, salvatorul de duminica din jocul de la Newcastle, care a confirmat asteptarile prin cele doua goluri foarte importante, de 1-0 si 4-0, inscrise in poarta lui Ter Stegen. La fel de buna a fost si decizia titularizarii lui Shaqiri, autorul pasei decisive la golul de 3-0, precum si introducerea la pauza a lui Georginio Wijnaldum in locul lui Robertson si reprofilarea lui Milner ca fundas stanga.
Urmarea: olandezul a reusit o dubla in doar doua minute, in startul reprizei a doua, aruncand in aer moralul catalanilor si facand Anfield-ul sa vibreze din temelii. Iar felul in care versurile lui You’ll Never Walk Alone, acest cantec de gheata si foc, rasuna din piepturile fanilor, strapung aerul rece si ating apoi peretii tribunelor, intorcandu-se spre gazon, reprezinta cea mai puternica arma a lui Liverpool.
Low lie the fields of Athenry
Where once we watched the King Kenny play
With Stevie Highway on the wing,
We had dreams and songs to sing
Of the glory around the fields of Anfield Road.
Sunt versurile lui The Fields of Anfield care i-au insotit pe „cormorani” si in magica noapte de la Istanbul si care le vor fi alaturi si la Madrid, pe 1 iunie. Dar mai ales, le-au insuflat oamenilor lui Klopp spiritul frumosilor nebuni ai lui Liverpool de odinioara, Kenny Dalglish si Steven Gerrard, martori si ei ai unei minuni cum au mai trait candva.
Si cum Anfield va mai oferi, cu siguranta. Mai devreme sau mai tarziu.
written by You may also want to read
