Rai, Ronaldinho, Neymar. Sunt cei mai strălucitori decari ai legiunii braziliene care au incantat prin geniul lor publicul de pe Parc des Princes. Iar Brazilia nu este doar natiunea care a dat cei mai multi stranieri din istoria Parisului, 31, ci și cea care a furnizat cei mai mulți idoli pentru fanii lui PSG. Iar aceasta poveste de dragoste a inceput inca de la nasterea clubului de pe malurile Senei.
Paris Saint-Germain a luat fiinta in 1970, in acelasi an in care marele Pele devenea triplu campion mondial in Mexic. Nici 10 luni mai tarziu, parizienii promovau in Ligue 1 cu un vis imens: de a-l transfera pe O Rei! Presedintele de atunci al lui Paris Saint-Germain, Guy Crescent, a mers personal peste Atlantic pentru a obtine semnatura superstarului lui Santos. Numai ca Pele a refuzat propunerea, iar Crescent nu a vrut sa se intoarca cu mana goala. Astfel, el s-a reorientat spre un alt campion mondial de la Santos, desi acesta nu a bifat niciun minut la turneul final din Mexic, fundasul Joel Camargo.
Se deschidea o punte peste Ocean intre Paris si Tara Cafelei, chiar daca primul experiment a fost un esec total. Camargo tocmai fusese condamnat la inchisoare dupa un tragic accident de circulatie, in care doua femei au murit. Cum el se afla la volanul unei masini de lux in acea epoca, aparatorul lui Santos s-a trezit somer peste noapte si hulit de intreaga Brazilie. Oferta venita din Franta era de nerefuzat, insa aventura sa la PSG a fost de foarte scurta durata. Joel Camargo a jucat doar doua meciuri pentru Paris Saint-Germain, dupa care existenta sa a fost marcata de excese de alcool, iar in 2014, la varsta de 69 de ani, a incetat din viata din cauza unei insuficiente renale.
CITESTE SI | NEYMAR, APOGEUL IDILEI DINTRE PSG SI BRAZILIA
Au urmat doua decenii in care Parisul a rupt legaturile cu fotbalul-samba, dar dupa ce a cucerit doua Cupe ale Frantei si un titlu de campioana in anii ’80, lucrurile aveau sa se schimbe radical o data cu preluarea clubului de catre Canal Plus.
Liantul dintre PSG si Brazilia avea sa fie antrenorul portughez Artur Jorge, care i-a adus de la Benfica pe Geraldao, Ricardo Gomes si Valdo. Acestia confirmasera deja la Lisabona, dupa ce jucasera o finala de Cupa Campionilor Europeni, pierduta in 1990 in fata Milanului lui Ruud Gullit, Marco Van Basten si Frank Rijkaard. Era perioada in care prezenta extracomunitarilor in echipa era limitata la numai doi, iar norocul Parisului avea sa fie reprezentat de faptul ca Valdo avea pasaport portughez. Pe numele sau complet Valdo Candido de Oliveira Filho, acesta sosise in 1991 si a ajutat-o enorm pe PSG sa isi construiasca un nume solid in cupele continentale.
Valdo a fost primul brazilian care a cucerit Parisul, opera sa de arta fiind reprezentata de meciul retur din sferturile Cupei UEFA cu Real Madrid, castigat cu scorul de 4-1, in care a contribuit la marcarea tuturor celor patru goluri ale lui PSG. Dupa patru ani in care a facut Parc des Princes sa vibreze la intensitate maxima, mijlocasul ofensiv s-a intors la Benfica.
Insa, cel care a cimentat cel mai bine relatia dintre Orasul Luminilor si Tara Cafelei a fost Rai, omul celei mai frumoase perioade sportive din istoria lui PSG. Venit in 1993 din postura de capitan al Braziliei, dupa ce cucerise Copa Libertadores si Cupa Intercontinentala cu FC Sao Paulo, fratele mai mic al legendarului Socrates s-a adaptat mai greu vietii pariziene, dar in cei cinci ani petrecuti pe Parc des Princes a devenit o adevarata legenda. Campion mondial in 1994, Rai a fost artistul pe care Parisul nu il va uita vreodata nu doar datorita performantelor europene, greu de atins in era qatareza, ci si stilului sau flamboyant. Cu el in echipa, Paris Saint-Germain a cucerit o Cupa a Cupelor si a mai jucat o finala, a bifat patru prezente consecutive in semifinalele cupelor europene, a triumfat o data in Ligue 1 si a mai castigat patru cupe nationale.
Daca Rai a fost idolul absolut, Ricardo Gomes a reprezentat liderul linistit, care a excelat si ca jucator si ca antrenor in apropiere de Tour Eiffel. „Brazilienii erau mereu zen in apropierea marilor evenimente, aduceau linistea in lot, iar in vestiar, un baiat precum Ricardo Gomes era foarte respectat”, isi aminteste fostul director sportiv al clubului din acea vreme, Jean-Michel Moutier.
Dupa ce a evoluat intre 1991 si 1995, el s-a intors un an mai tarziu ca antrenor pentru a conduce clubul spre finala Cupei Cupelor, pierduta in 1997 in fata Barcelonei si spre dubla Cupa Frantei – Cupa Ligii din 1998. De numele sau este legata si revenirea neverosimila din preliminariile Champions League, cu Steaua, din 1997, cand PSG s-a impus cu 5-0 pe Parc des Princes, dupa ce pierduse jocul tur la masa verde, ca urmare a utilizarii lui Laurent Fournier, in conditiile in care acesta nu avea drept de joc!
Acel meci antologic pentru parizieni si de cosmar pentru stelisti a fost ultimul pentru Leonardo in tricoul lui PSG inaintea plecarii la AC Milan. Campion mondial si el in 1994, acesta a avut nevoie de un singur sezon in Hexagon pentru a deveni ceea ce francezii numesc le chou-chou des supporters. Leonardo s-a intors in 2011 ca director sportiv, el fiind unul dintre cei care au pus bazele actualului PSG.
Un alt brazilian care nu a avut nevoie de prea mult timp pentru a se impune drept un idol la Paris a fost Ronaldinho. Doar doi ani a incantat publicul din capitala Frantei, intre 2001 si 2003, perioada in care a mai prins si banca de rezerve din cauza ca antrenorul Luis Fernandez nu ii tolera capriciile, insa a fost suficient pentru ca Ronnie sa fie considerat chiar si astazi cel mai mare talent si cel mai bun jucator care a evoluat vreodata pe iarba pariziana.
Campion mondial in 2002 cu Selecao, Ronaldinho a ramas pe retina fanilor de la Porte d’Auteuil pentru actiunile geniale si gesturile sale incredibile pe teren.
Cu putin inaintea lui Ronaldinho, la PSG a venit si Vampeta, considerat de cotidianul Le Parisien drept cel mai nebun brazilian din istoria gruparii de pe Parc des Princes. „Vampirul diabolic”, traducerea directa a numelui sau din portugheza, nu a jucat decat in sapte partide pentru PSG, inscriind un singur gol, dar antologic, ce-i drept, impotriva lui Auxerre.
Cu o viata de noapte foarte agitata, Vampeta i-a scos din sarite pe sefii lui PSG si prin faptul ca a revenit din vacanta cu doua saptamani intarziere, iar ceea ce a umplut paharul a fost faptul ca a pozat nud intr-o revista din Brazilia pentru a-si putea plati impozitele!
Inceputul anilor 2000 a reprezentat una dintre cele mai faste perioade din punct de vedere al exodului fotbalistilor din Tara Cafelei spre Orasul Luminilor. Astfel, pe Parc des Princes au ajuns si jucatori care nu au avut succesul scontat in capitala Frantei, desi au si incantat pe alocuri, precum Reinaldo, Aloisio, Paulo Cesar, Everton Santos, Souza, Ceara sau Adailton, cel care si-a incheiat cariera in 2012 la FC Vaslui.
Ultimul brazilian care a stralucit la PSG inaintea infuziei de petrodolari a fost Nene. Transferat pentru 5,5 milioane de euro de la AS Monaco, el a cucerit multimile de pe Parc des Princes cu abilitatile sale extraordinare de a se descurca pe spatii reduse, calitati deprinse din futsal. Nene a fost ultimul numar 10 made in Brazil din istoria Parisului inaintea lui Neymar. Pentru el, sosirea qatarezilor la conducerea clubului a reprezentat inceputul sfarsitului.
In ianuarie 2013, Nene a plecat de la PSG, dupa ce a marcat 36 de goluri in 79 de meciuri. Cu toate acestea, Brazilia a inceput sa devina o parte tot mai importanta din ceea ce inseamna astazi Paris Saint-Germain. Thiago Silva, Maxwell, Marquinhos, David Luiz, Lucas Moura si Thiago Motta, chiar daca ultimul joaca pentru Italia, reprezinta legiunea braziliana care a marcat noua epoca glamour a Parisului. Lucas a fost deturnat in 2013 de Leonardo din drumul spre Manchester United, dupa ce batuse palma cu Sir Alex Ferguson, devenind jucatorul brazilian cu cele mai multe prezente in tricoul ros-albastru, 223.
Maxwell s-a distins prin nobletea sa aparte, care l-a scos din multime la toate echipele pe unde a trecut, Ajax, Inter si Barcelona. Sosit la PSG in 2011, el a fost una dintre figurile cu autoritate din vestiar, ajutand si la integrarea noilor veniti, precum si a jucatorilor lipsiti de experienta. „Maxwell este cel mai bun baiat din lume”, a spus-o chiar bunul sau prieten, Zlatan Ibrahimovic, care l-a avut coleg la toate cluburile pe unde a evoluat si brazilianul. Curios sau nu, Maxwell este si cel mai titrat jucator din lume la nivel de club, cu nu mai putin de 37 de trofee adunate in cariera, dintre care 15 la PSG. Un adevarat gentleman pe gazon, el s-a distins si prin faptul ca, in 590 de meciuri disputate in Europa, nu a primit nici macar o data cartonasul rosu! Iar toate aceste calitati l-au adus acum in rolul de director sportiv adjunct imediat dupa retragerea ca fotbalist.
Viata boema a Parisului s-a pliat ideal pe stilul de a trai al brazilienilor, care s-au simtit pe Parc des Princes ca in a doua lor casa. Dragostea lor fata de Tour Eiffel sau Champs Elysees a fost evidenta, iar Brazilia a raspuns ospitalitatii Parisului printr-un fotbal magic, care a facut Parc des Princes sa vibreze in ritm de samba. Daca peluzele arenei de la Porte d’Auteuil scandeaza meci de meci”Ici, c’est Paris!” – „Paris c’est magique!”, este, mai ales, datorita fotbalistilor din Tara Cafelei.
written by You may also want to read
