Astazi, Wayne Gretzky, cel mai mare hocheist al tuturor timpurilor, împlineste 57 de ani. Cu acest prilej, vă invit să ne reamintim de cel supranumit „The Great One” cu ajutorul acestui capitol al cărții „100 de sportivi legendari”, aflată în lucru.
De-a lungul unei cariere de 20 de ani, în care a evoluat pentru patru echipe în National Hockey League (NHL), câștigând de patru ori Cupa Stanley, canadianul este liderul all-time de goluri și de pase decisive în istoria ligii și deține în prezent nu mai puțin de 60 de recorduri în cel mai puternic campionat de hochei din lume. Gretzky este singurul jucător cu peste 200 de puncte realizate într-un sezon al NHL, performanță pe care a atins-o de patru ori, și doar numărul paselor sale decisive depășește numărul total de puncte (goluri + assist-uri) al tuturor celorlalți hocheiști din întreaga istorie a NHL. Totodată, el este singurul hocheist din istorie al cărui tricou, cel cu numărul 99, a fost retras definitiv din întreaga ligă profesionistă.
Născut pe 26 ianuarie 1961 în Brantford, Ontario, Wayne Gretzky a pus pentru prima dată patinele în picioare când avea doar doi ani și jumătate, încurajat de tatăl său, iar la șase ani juca deja hochei împotriva unor adversari mai mari decât el.
În 1978, Wayne ajunge la Indianapolis Racers, echipă din World Hockey Association, o ligă aflată în concurență cu mult mai cunoscuta NHL, care la acea vreme, nu accepta jucători sub 20 de ani. Gretzky nu a jucat la Indianapolis decât opt meciuri, după care a ajuns la Edmonton Oilers. Aici, „The Great One” va cunoaște consacrarea deplină atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv, cucerind patru Cupe Stanley, în 1984, 1985, 1987 și 1988. Deși mulți specialiști considerau că este prea firav și prea lent pentru a fi o forță în NHL, la cele doar 73 de kilograme ale sale, cu mult sub greutatea medie a jucătorilor din ligă, de 86 de kilograme, Wayne Gretzky a demonstrat tuturor că poate compensa printr-o inteligență ieșită din comun.
„Niciodată nu știai ce va face. Improviza mereu. De fiecare dată când intra pe gheață, lua câte o decizie spontană. Asta l-a făcut un jucător atât de fenomenal”, l-a descris Igor Larionov, și el un membru al Hall of Fame-ului NHL, pe „The Great One”. Fineţea lui Wayne avea să revoluţioneze un sport recunoscut prin jocul fizic, iar curând zona din spatele porții adverse va deveni cunoscută drept „biroul lui Gretzky”.
CITESTE SI | OMUL CARE A PUTUT ZBURA
„Lumea crede că pentru a fi un jucător bun trebuie să iei pucul, să depăşeşti 93 de adversari şi să şutezi în forţă. Greşit! Lasă pucul să facă toată treaba şi tot ce trebuie să faci tu este să fii în locul potrivit. Nu-mi pasă că eşti Carl Lewis pentru că nu poţi stăpâni acel mic obiect negru. Doar oferă-i pucului libertate: pasează, primeşte, pasează. La fel ca Larry Bird. Cea mai grea muncă este să gasesşi spaţii pe gheata. Şuturile sunt un mizilic!” – Wayne Gretzky
În primul său an în NHL, Gretzky a anunţat răspicat prin performanţele sale că un nou star va înnobila sportul cu crosa şi pucul aşa cum nu a mai făcut-o nimeni până la el şi cum nu o va mai face niciodată altcineva după ieşirea sa din scenă. În ediţia 1979-1980, a marcat 51 de goluri şi a oferit 86 de pase decisive, primind Hart Memorial Trophy, distincţie care-l recompensează pe cel mai valoros jucător al anului în NHL. Devenit primul hocheist care primeşte acest trofeu înca din sezonul de debut, Gretzky se va abona la titlul de MVP al stagiunii în NHL, pe care-l va cuceri şi în următorii şapte ani, o alta premieră absolută! În anul imediat următor, a devenit primul jucător cu o medie de peste două puncte pe meci, fiind distins şi cu Art Ross Trophy, premiul pentru hocheistul cu cele mai multe puncte la finalul sezonului regulat şi pe care îl va obţine de şapte ori în carieră. Cu 164 de puncte, Wayne dobora deja recordurile realizate de legendarii Phil Esposito, pentru numărul de puncte dintr-un sezon (152), şi Bobby Orr, pentru numărul de assist-uri (102).
În 1982, depăşea pentru prima dată bariera supersonică de 200 de puncte, stabilind un nou record de goluri într-un sezon, 92, şi oferind şi 120 de pase decisive. În acelaşi timp, Gretzky a depăşit o performanţă care rezista de 35 de ani: 50 de goluri în 50 de meciuri, stabilită de Maurice „Rocket” Richard in ediţia 1944-45 şi egalată de Mike Bossy în 1981. Pentru toate aceste realizări, Wayne a primit titlul de Sportivul Anului din partea revistei Sports Illustrated şi devenea primul canadian şi, totodata, primul hocheist desemnat Sportivul Anului de către agenţia de ştiri Associated Press. Iar ce era mai bun de-abia urma să vină: patru Cupe Stanley cucerite cu Edmonton între 1984 si 1988.
Numai că, la două ore dupa ultimul triumf cu Oilers, Gretzky a aflat de la tatăl său, Walter, că urmează să fie vândut pentru că patronul clubului canadian, Peter Pocklington, avea mare nevoie de bani întrucât celelalte afaceri ale sale nu mergeau prea bine. Astfel, pe 9 august 1988, Wayne Gretzky era cumpărat de Los Angeles Kings pentru 15 milioane de dolari, mai mulţi jucători şi prima poziţie la draftul din 1989 într-o mutare care va avea o semnificaţie aparte pentru tot ceea ce înseamnă hocheiul profesionist din America. Cu toate că unii canadieni l-au considerat trădător, Gretzky a avut parte de o recepţie fabuloasă la revenirea în Edmonton din postura de adversar: într-un meci transmis de televiziunea naţională în întreaga Canadă, „The Great One” a primit un standing-ovation de patru minute din partea a 17503 spectatori, cea mai mare asistenţă înregistrată vreodată pe arena celor de la Oilers. La finalul jocului, Wayne a ţinut să îşi arate patriotismul declarând: „Încă sunt mândru că sunt canadian. Nu am dezertat din ţara mea. Am plecat pentru că am fost vândut şi asta este meseria mea. Dar sunt canadian din tot sufletul meu şi sper ca toţi canadienii să înteleagă acest lucru.” La finalul acelui sezon, 1988-1989, o statuie de bronz reprezentându-l pe Gretzky ridicând Cupa Stanley deasupra capului a fost dezvelită chiar în faţa Northlands Coliseum.
CITEȘTE ȘI | ALI, CEL MAI MARE
La L.A. Kings, „The Great One” a avut un impact uriaş şi imediat: a marcat la primul său şut pe poartă în sezonul regulat, iar audienţa la meciurile de acasă a crescut extraordinar. Într-un oras mai puţin familiarizat cu hocheiul, Gretzky a făcut posibile jocuri disputate cu casele de bilete închise, iar popularitatea sa uriaşă a pus, practic, zone fără tradiţie în sporturile pe gheaţă pe harta NHL. Concret, în perioada în care Wayne a jucat la Los Angeles, au mai apărut alte două franşize din California în ligă: Anaheim Mighty Ducks şi San Jose Sharks.
În sezonul 1989-90, el a doborât recordul lui Gordie Howe, de 1850 de puncte realizate în NHL, iar trei ani mai târziu, avea să spulbere o altă performanţă deţinută până atunci de acelaşi Howe, cea a golurilor înscrise în NHL, 801. La Kings, însă, Gretzky nu s-a mai încoronat şi campion al NHL, cel mai bun sezon fiind 1992-1993, când, pentru prima oară în istoria franşizei, Los Angeles a ajuns în finală, pierdută în cinci meciuri în faţa lui Montreal Canadiens. Wayne Gretzky a fost transferat în februarie 1996 la St. Louis Blues, unde a jucat doar până în iulie acelaşi an, când a ajuns la New York Rangers ca agent liber. Aici, „The Great One” va juca ultimele trei sezoane ale carierei sale, în care apogeul a fost atins în 1997, când new-yorkezii au jucat finala Conferinţei de Est, pierdută în cinci meciuri în faţa Philadelphiei Flyers.
Ultimul meci disputat in NHL de Wayne Gretzky a fost cel disputat pe 18 aprilie 1999 la Madison Square Garden împotriva lui Pittsburgh Penguins. Deşi se înfruntau două echipe americane, înaintea partidei au fost intonate atât imnul Statelor Unite cât şi cel al Canadei, iar în locul versurilor „O Canada, we stand on guard for thee”, celebrul Bryan Adams a cântat: „We’re going to miss you, Wayne Gretzky” (Ne vei lipsi, Wayne Gretzky). Foarte emoţionat, Gretzky a declarat la final că cea mai frumoasă zi a carierei sale a fost cea în care a jucat ultimul meci.
În momentul retragerii, Wayne Gretzky deţinea 61 de recorduri NHL, printre care: cele mai multe goluri, 894, cele mai multe pase decisive, 1963, şi cele mai multe puncte, 2857, iar până în prezent doar unul a fost depăşit.
În echipa naţională a Canadei, „The Great One” a jucat pentru prima dată la Campionatele Mondiale de Juniori de la Montreal din 1978, unde a obtinut medalia de bronz, iar trei ani mai tarziu debuta în echipa de seniori la Canada Cup, competiţia care reunea cele mai mari şase forţe ale hocheiului (SUA, Canada, URSS, Finlanda, Suedia şi Cehoslovacia). Gretzky a fost golgeterul turneului, cu 12 goluri, dar a trebuit să se mulţumească doar cu argintul după eşecul din finala în faţa Uniunii Sovietice. În 1982, el a obtinut medalia de bronz la Campionatele Mondiale din Finlanda, apoi a cucerit de trei ori aurul la Canada Cup, apogeul fiind atins în 1987. Atunci, Wayne a jucat cel mai bun hochei al vieţii sale, dupa cum el însuşi a spus, marcând 21 de goluri în nouă meciuri într-o linie de vis alături de Mario Lemieux.
Gretzky îşi putea încheia cariera internatională cu o medalie la Jocurile Olimpice de la Nagano din 1998, unde pentru prima dată a fost permisă participarea jucatorilor din NHL. Numai că în semifinale, Canada a fost eliminată în mod dramatic de Cehia la lovituri de departajare, în condiţiile în care Wayne nici măcar nu a fost selectat de antrenorul Marc Crawford, iar toţi cei desemnaţi să şuteze au ratat! Iar în finala mică, naţionala Frunzei de Arţar a pierdut cu 3-2 în faţa Finlandei. Totuşi, el avea să se revanşeze peste patru ani, la Salt Lake City, unde, din postura de director executiv al echipei naţionale, a condus Canada spre primul său titlu olimpic din ultimii 50 de ani.
Wayne Gretzky a fost şi co-proprietar şi antrenor al echipei Phoenix Coyotes din NHL, iar din octombrie 2016, este vicepreşedinte al Oilers Entertainment Group, compania care deţine şi clubul Edmonton Oilers, de unde „The Great One” a pornit în cucerirea lumii pe gheaţă.
written by You may also want to read
