RADU PALTINEANU, OMUL CARE A TRAVERSAT AMERICILE PE BICICLETA: „FITI NEBUNI, URMATI-VA INIMA SI VISELE!”

8 minutes, 8 seconds

BogdanSocol.ro v-a obisnuit sa va prezinte, in special, povesti din lumea fotbalului despre jucatori, antrenori, meciuri memorabile, comentatori sau fani. Insa, asa cum am promis inca de la lansarea acestui blog, in februarie 2017, vor fi promovat adevaratele valori. Iar Radu Paltineanu este o asemenea valoare nu neaparat datorita formidabilei expeditii de a traversa Americile de la Nord la Sud pe bicicleta, ci, mai ales, datorita felului sau de a simti romaneste atunci cand era la zeci de mii de kilometri de casa. „De aici, de la „capătul lumii”, îmi îndrept privirea spre România, unde, mă voi întoarce definitiv, în foarte scurt timp. Voi mai pleca, voi mai încerca să descopăr și să scriu și despre alte țări, alte continente, alte popoare, alte zone greu accesibile ale Terrei. Nu mă voi opri aici, dar vreau să numesc România casă. Nu o Românie a penalilor care își bat joc de oamenii de rând, nu o Românie a corupției, ci o Românie a inițiativei, o Românie civică și deschisă spre dezvoltare, deschisă spre adevăr și diversitate”, a scris Radu pe pagina sa de Facebook atunci cand se afla la Ushuaia, punctul terminus al calatoriei sale intinse pe 34 554 de kilometri si care a durat peste trei ani. Ce a insemnat acest itinerariu formidabil, prin ce peripetii a trecut si care sunt urmatoarele sale proiecte, aflati in acest interviu acordat in exclusivitate pentru BogdanSocol.ro.

– Ce te-a împins în această misiune extraordinară de a străbate Americile de la Nord la Sud?

– Cred că au fost mai mulți factori. În primul rând, îmi place aventura și îmi doresc să văd cât mai mult din lume, iar bicicleta este un mod minunat de a o face, fiindcă vezi efectiv mult mai multe și trăiești mult mai multe, totodată făcând asta prin forțe proprii. În 2015, terminam studiile în inginerie software la o universitate din Canada și nu mă vedeam la acel moment ocupând un job de „cubicle” 9 to 5. În același timp, aveam in plan să mă căsătoresc cu o fată, planuri care au eșuat, deci un prilej numai bun de a începe o aventură mai ambițioasă și de durată.

– Un arbitru englez de fotbal a avut și el o călătorie pe bicicletă în aceasta vară, din Marea Britanie pănă în Kaliningrad, străbătând 2700 de kilometri, spunând apoi celor care se gândeau că, poate, a fost ușor, să încerce să meargă 150 de kilometri, și asta zi de zi, pentru o perioadă atât de lungă. Cât de „ușor” a fost pentru tine în această expediție?

– Nu a fost nici ușor, dar nici extenuant, pentru că eu practic ceea ce este cunoscut ca și ciclism de aventură. Eu nu urmăresc neapărat o statistică în sine, un anume număr de kilometri, o performanță, ci, mă folosesc de bicicletă pentru a vedea lumea. Am avut zile cu 10 kilometri pedalați și altele cu peste 140 de km pedalați, dar atunci când am simțit nevoia de a mă opri într-un loc pentru a petrece mai mult timp, am făcut-o.

– A existat vreun moment în care să te gândești să renunți ? Ce te-a făcut să mergi mai departe?

– Cu toate că am avut momente tensionate (am fost jefuit de câteva ori) și zone dificile de traversat (pe timp de iarnă, noroi intens sau călduri infernale) nu am avut niciodată vreun moment în care să renunț. Cred că adrenalina necunoscutului este cea care m-a ținut în această călătorie pe două roți atât timp. Faptul că nu știi exact ce locuri noi vei vedea în ziua respectivă, ce oameni noi vei întâlni și ce experiențe vei mai avea, este ceea ce te ține în suspans și te motivează să continui chiar și atunci când îți este greu.

– Care era programul tău obișnuit în această călătorie? Cât mergeai pe zi?  Unde dormeai?

– Nu a existat un anume program. Dacă dormeam la cort, primul lucru pe care îl făceam era cafeluța la prima ora, după care îmi strângem catrafusele și mă porneam la drum. Dar au fost și foarte multe locuri mai puțin convenționale în care am dormit: de la biserici, la pușcării, unități militare, stații de pompieri, magazii, benzinării, etc. Eu cred că asta este parte dintr-o aventură faină.

sursa foto: Radu Paltineanu Official Facebook Page 

– Ai avut și zile de pauza?

– Am avut chiar și 4 luni în care m-am oprit din pedalat. Mai precis în Ecuador, unde am făcut 4 ascensiuni pe 3 vârfuri de peste 5000 de metri și unul de peste 6000 de metri, vârful Whimper din masivul Chimborazo (6.268 m) cel mai îndepărtat punct de centrul Terrei. Cred că este important să vezi lumea din diferite perspective și să alternezi între activități.

– Unde mâncai? Ce mâncai?

– În ceea ce privește hrana, în zonele mai izolate, precum Alaska, Canada sau Patagonia, aveam provizii la mine. Cel mai adesea îmi făceam paste cu brânză și sos de roșii peste care puneam conservă de ton sau prăjeam niște cremvurști. Mai făceam și piure din fulgi de cartofi, super instant. În schimb, în Mexic, în America Centrală și țările Andine, unde mâncarea este ieftină și localitățile sunt cât de cât mai apropiate, am mâncat foarte mult la restaurante, puiul cu orez fiind baza.

– În cei peste trei ani de stat pe drumurile Americilor, ai fost vreodată în pericol de moarte? Sau te-ai temut ca ai putea să nu te mai întorci?

– Ce-i drept, au fost câteva episoade. Poate cel mai periculos a fost cel din Bolivia, unde mă aflam într-o ascensiune pe vulcanul Parinacota și am fost prins într-o furtună de zăpadă cu traznete la peste 6.000 de metri altitudine. Aveam pioletul în mână și îmi era grozav de frică să nu fiu trăznit, neavând unde mă ascunde pe versantul nordic. Au mai fost și câteva jafuri. În Panama, un tip mi-a scos cuțitul in fata, în Venezuela au venit să mă caute înarmați într-un hotel, iar în Guiana Franceză niște puști au vrut să mă intimideze cu un pistol.

sursa foto: Radu Paltineanu Official Facebook Page 

– Care a fost cea mai plăcută experiență din această călătorie? 

– Gesturile de omenie ale oamenilor întâlniți pe traseu. Faptul că mulți necunoscuți și-au deschis casele și m-au primit la ei, oferindu-mi din puținul lor. Unii chiar s-au oprit să-mi dea bani, iar cei care mă urmăresc pe blog și rețelele de socializare m-au ajutat cu donații.

– Nebunie, curaj, pregătire fizică și mentală, orientare. Sunt câteva elemente necesare în orice asemenea misiune. Ce procent a avut fiecare în reușita ta și ce alte lucruri au mai contat? 

– Nebunia și dorința de aventură face cel mai mult. Poate chiar 70%. Eu am fost mereu așa. Plecam de mic cu bicla sau cu trenul. Eram ahtiat după aventură și curios să văd ce se află dincolo de orașul meu, să văd lumea.

– Ce te-a impresionat cel mai mult de-a lungul acestui drum? 

– Peisajele incredibile din Americi, parcurile naționale, vârfurile escaladarea, dar și omenia multitudinii de oameni întâlniți care și-au deschis inimile și m-au ajutat.

sursa foto: Radu Paltineanu Official Facebook Page 

– Fiecare călătorie are și un scop personal. Tu ai găsit ceea ce cautai la finalul drumului, când ai ajuns la Ushuaia? 

– În mare parte, da. Călătoria mi-a amplificat orizontul personal, dar m-a și făcut să înțeleg mai bine unele aspecte personale. Orice călătorie este, până la urmă și o călătorie spre sine.

– Se spune că mai importantă decât destinația este călătoria, în sine. Ce ți s-a părut mai frumos: drumul sau sfârșitul expediției? 

– Categoric că drumul. Destinația este ceea ce-ți dă o structură călătoriei, este țelul, dar pe drum îți culegi lecțiile și experiențele.

sursa foto: Radu Paltineanu Official Facebook Page 

– Ce sfaturi le transmiți celor care ar vrea să îți calce pe urme și să străbată, la rândul lor, Americile?

– Fiți nebuni, urmați-vă inima și visele. Dacă nu o faceți acum, riscați să nu o mai faceți niciodată. Dacă vă decideți pe Americi, chiar și o anumită porțiune, alegerea este minunată fiindcă America de Nord și Sud găzduiește printre cele mai sălbatice și spectaculoase ținuturi și peisaje din lume.

– Se spune că un sfârșit înseamnă și un nou început. Deci, care va fi următoarea ta misiune? Dacă ar fi să mă gândesc cum a evoluat proporțional dificultatea expedițiilor tale, acum ar trebui sa străbați tot Pământul cu bicicleta sau, poate, sa ajungi pe Luna! 🙂

– Deocamdată vreau să stau pe acasă, să scriu o carte despre această aventură și să realizez un film documentar. Apoi, nu știu … Africa pe bicicletă și poate ceva zone Polare pe schiuri. Idei am multe …

sursa foto: Radu Paltineanu Official Facebook Page 

Facebook Comments

There are 0 comments .

Lasă un răspuns