Brazilia este frumoasa pentru pasiunea cu care trăieste fotbalul, pentru spiritul ginga, pentru al sau jogo bonito, pentru dorința de a câștiga mereu făcând spectacol și pentru fanii sai minunati, dar toate acestea nu mai sunt suficiente astăzi pentru a cuceri Cupa Mondiala. Belgia a știut cum sa contracareze toate atu-urile sud-americanilor și, mai ales, cum sa îl neutralizeze pe Neymar, obținând, astfel, poate cel mai important succes din istoria sa, prin eliminarea principalei favorite la titlul suprem.
Poate nicio naționala din lume nu are o asemenea conexiune electrizanta cu tribunele precum Brazilia, o legătură ca un cordon ombilical invizibil care poate sa genereze o energie vibranta fara egal, cum s-a întâmplat în momentul intonarii imnului. Jucătorii și suporterii, parca, se intelesesera dinainte și au continuat sa cânte a cappella cu o bucurie și mândrie pe chipuri și in suflete care exprimă exact felul de a fi al brazilienilor.
Muzica se oprise la stația de amplificare a arenei din Kazan, dar sud-americanii au continuat, parca într-un singur glas, următoarele strofe ale imnului national cu emoția strengara din zâmbetul larg al lui Neymar.
Văzând aceste imagini, cuvintele lui Socrates, căpitanul celei mai frumoase echipe a Braziliei care nu a fost campioana mondiala, par mai actuale ca niciodata: „În Europa, Africa, Asia sau Orientul Mijlociu, dacă porți un tricou al Braziliei, nu înseamnă neapărat ca ești brazilian, ci ca iubești fotbalul”, declarație prin care voia sa transmită ideea ca Selecao aparține lumii întregi.
Însă, bucuria a dispărut curand de pe fetele brazilienilor pentru ca Roberto Martinez a găsit antidotul perfect pentru superstarul Selecao. Selecționerul spaniol al „dracilor roșii” spunea întâintea meciului ca va avea nevoie de putere pentru a avea o șansă în fata trupei lui Tite și chiar acesta a fost elementul care a făcut diferența în favoarea Belgiei. Puterea evocata de Martinez s-a făcut simțită cel mai bine la șutul cu sete al lui Kevin De Bruyne, care a făcut 2-0, după autogolul lui Fernandinho.
Thomas Meunier s-a intretinut jovial înaintea intrării pe gazon cu Thiago Silva și Neymar, colegii sai de la PSG, dar pe teren, nu a avut mila de starul Braziliei, care nu a câștigat niciun duel cu rivalul sau direct.
Cata dreptate avea și Rivaldo când declara ca atunci când Neymar joaca bine, intreaga echipa joaca bine. Aseară, acesta a fost citit ușor de belgieni, care l-au strâns mereu ca într-o menghina, cu trei oameni tot timpul asupra lui atunci când era în posesie în preajma careului advers. În aceste condiții, Neymar a fost previzibil pe toată durata jocului și a contat cu adevărat doar în prelungiri, când putea menține Brazilia în viata, dar șutul sau a fost scos fabulos de sub bara de Thibaut Courtois.
Așadar, Brazilia este eliminata de o echipa din Europa pentru al patrulea Mondial consecutiv, semn ca acum ii lipsește măcar unul dintre ingredientele care au făcut-o pentacampeao. Poate nu a venit încă vremea lui Neymar sau poate nu este el apostolul care sa aducă a sasea Cupa Mondiala la Rio. Oricât de frumos ar fi jocul lor, echipele din America de Sud încep sa piardă prim-planul în favoarea celor de pe Bătrânul Continent, care fac diferența datorita unor strategii și strategi inspirați, ceea ce a cam lipsit latino-americanilor în ultimele doua decenii, când și fotbalul a suferit schimbări majore.
Nu la fel au stat lucrurile în celalalt sfert de finala al zilei, câștigat de Franța cu 2-0 în fata Uruguay-ului, fără a mai repeta, însă, spectacolul din optimea cu Argentina. Dar, împotriva „celestilor”, nicio echipa nu poate câștiga frumos. De altfel, meciul de la Nijni Novgorod a avut parte mai mult de scrasnet de dinți și tibii trosnite decât fotbal.
Acum, însă, ne așteaptă o semifinala care promite enorm, „cocoșii galici” împotriva „dracilor roșii”. Oare cine va face pasul spre marea finala?
written by You may also want to read
