O data la câteva ediții ale Cupei Mondiale, se produce un spectacol fabulos, care marchează generații de fani și care atrage, totodată, noi iubitori ai fotbalului, cuceriți de splendoarea din iarba. Sunt acele meciuri intrate definitiv în memoria și în sufletele noastre, pe care nu le mai poți uita vreodată și a căror legenda va capata și mai multa substanță pe măsura trecerii anilor. De regula, acestea au loc în optimile de finala sau în sferturi, pentru ca nebunia și frenezia ofensiva lasă, încet-încet, locul pragmatismului și prudentei atunci când începe sa se zareasca trofeul după care tânjește fiecare naționala. Cu siguranță, cei care abia acum descoperă gustul fotbalului vor avea drept reper pentru spectacolul Cupei Mondiale partida dintre Franța și Argentina încheiată cu scorul 4-3, dupa o desfășurare extraordinara.
Parca le este predestinat „pumelor” sa facă parte din show-ul marilor meciuri ale Mundialului, după cele intamplate în 1994, în confruntarea care a confirmat Generația de Aur a fotbalului românesc, acel 3-2 de vis pentru tricolori la Pasadena, și in 1998, în duelul cu Anglia, decis la lovituri de departajare, în care a răsărit steaua lui Michael Owen.
La fel au stat lucrurile și aici, dar marele merit a aparținut echipei lui Didier Deschamps. Practic, la Soci, am avut senzația ca asistam la un joc în care ambele naționale practica același sport, dar din ere complet diferite.
Argentina, parca, s-a întors în timp în epoca romantica a fotbalului, a masinilor cu doar patru viteze și a pantalonilor evazați, în timp ce Franța venea de undeva, din viitor, din lumea fotbalului virtual în care fotbaliștii evoluează precum într-un joc de Manager, a autoturismelor care topesc suta de kilometri în câteva clipe și a modei avangardiste.
Pana la acest meci, expresia „Messi nu a existat pe teren” mi s-a părut mereu exagerata pentru ca argentinianul a fost mereu un jucător periculos pentru porțile adverse, indiferent daca avea succes sau nu in tentativele sale. Numai ca Franta l-a neutralizat atat de bine pe starul Barcelonei incat acesta a fost precum o limba de uscat în imensitatea oceanului albastru și, ca urmare, nu a atins mingea aproape deloc in primele 35 de minute, in ciuda unei posesii, pasive ce-i drept, a „pumelor” de aproape 70 la suta. Iar faptul ca Lionel Messi nu a avut nicio ocazie adevărata in cele 90 de minute, înseamnă că acum chiar a făcut cel mai slab meci al carierei, cel puțin la echipa națională, afundat în mediocritatea ce a caracterizat evoluția Argentinei la turneul final, de la un capăt la altul. Asa cum remarca foarte bine și Osvaldo Ardiles, Jorge Sampaoli are doar un plan A: „mingea la Messi și apoi, ne rugam la un miracol”. Dacă nu merge, se trece la planul B: „nu exista un plan B!”
Asta deși în momentul intonarii imnurilor, am remarcat un zâmbet strengaresc pe chipul lui Messi, care lasa de înțeles ca a pregătit o surpriză uriașă tuturor celor care au criticat Argentina la turneul final. Numai ca surpriza a fost una negativa întrucât Franța a tăiat eficient toate conductele de alimentare care i-ar fi putut furniza baloane utile în ultima treime. Iar golul lui Kun Aguero din pasa lui Messi, în prelungiri, a fost doar o confirmare a erorii imense comise de Sampaoli, care i-a lăsat pe banca și pe vârful lui Manchester City, și pe Higuain, și pe Dybala, preferând sa joace cu Pavon, de la Boca Juniors, jucător limitat la acest nivel, și cu Messi ca fals 9, iarăși o strategie falimentara.
Norocul sud-americanilor a fost ca Angel Di Maria și-a reamintit ca era cunoscut drept Di Magia în vremurile sale bune de la Real Madrid și si-a readus echipa în meci cu o execuție care ar ridiculiza orice gol de pe PlayStation.
A fost, însă, ziua lui Kylian Mbappe, care a acaparat toate elogiile după o evoluție memorabila. El a ales sa își înceapă revoluția în fotbal exact în ziua în care Messi și Cristiano Ronaldo au părăsit Mondialul. Autorul unei duble de senzație, starul lui Paris Saint-Germain a oferit cea mai solida prestație a unui jucător la Cupa Mondiala, și asta la numai 19 ani. Fără a cere permisiunea, fără nevoia de a bate discret la ușa, Mbappe a părut făcut din vânt și otel încă din primul minut, ravasind defensiva Argentinei, după cum scria fostul campion mondial din 1986, Jorge Valdano, în editorialul sau din The Guardian. Când nu l-au putut prinde fundașii sud-americani, a înscris. Când au făcut-o, a scos penalty. Mai întâi, a obținut o lovitura de la 11 metri din care Griezmann a deschis scorul, după ce a trecut în viteza de toți fundașii argentinieni ca un supersonic pe lângă niște avioane de epoca. Apoi, la golul de 3-2, mingea șutata de el a trecut, parca, precum glonțul prin Franco Armani.
Argentina a fost în avantaj zece minute în acest super-meci datorita unei devieri norocoase a lui Gabriel Mercado la centrarea lui Messi, acesta fiind singurul moment în care starul Barcelonei a contat, cât de cât, la poarta lui Hugo Lloris.
Însă, Les Bleus au jucători valoroși în toate compartimentele, iar Benjamin Pavard, surpriza lui Deschamps la acest Mondial, a extaziat Stadionul Olimpic din Soci cu un șut incredibil, care a reamintit de faptele de vitejie ale lui Lilian Thuram, elementul de referință pentru orice fundaș dreapta al „cocoșilor”, din semifinala Coupe du Monde din 1998.
Astfel, Franța s-a impus cu 4-3 într-un joc de poveste, care va intra în istoria clasicurilor de la Cupa Mondială drept unul dintre cele mai frumoase și mai nebune și în care impresia a fost că echipele luptă cu arme diferite, din alte epoci: argentinienii cu bâtele, iar „cocosii galici”, cu sabii laser, precum cavalerii Jedi. Dar deasupra tuturor, a fost ziua în care Kylian Mbappe nu doar ca a confirmat prețul plătit de PSG pentru transferul sau, ci și-a și dublat cota!
Iar după Messi, seara a venit și rândul lui Cristiano Ronaldo să părăsească turneul final, în urma înfrângerii Portugaliei în fața Uruguay-ului, 1-2. Din Sfânta Treime a fotbalului european, a mai rămas doar Neymar, însă Mbappe, comparat deja cu Pele la Mondialul din 1958, anunță că poate deveni apostolul care să schimbe ierarhiile și să aspire la Sfântul Graal și, implicit, la intrarea în eternitate.
written by You may also want to read
