Succesul Mexicului cu Germania a părut, poate, surprinzător pentru mulți, însă putini știu ca El Tri este cea mai constanta echipa din ultimii 32 de ani, dupa Brazilia și Mannschaft, astfel ca victoria de ieri a fost oarecum anunțată. Mai ales ca panzerele au ajuns în Rusia după o serie de rezultate și prestații neconvingătoare, care a fost continuata și ieri pe stadionul Lujniki din Moscova.
Selecționerul mexicanilor, columbianul Juan Carlos Osorio, a declarat după meci ca acest triumf a fost planificat timp de sase luni, perioada în care strategia a mai fost modificata din cauza unor accidentări ale jucătorilor săi. „Ne-am gândit sa avem doi jucători rapizi pe benzi și un mijlocaș ofensiv în Miguel Layun. În prima repriza, am jucat inteligent în defensiva și i-am surprins pe contraatac. Am fi putut înscrie chiar mai repede. Am fost echipa mai buna în prima repriza. În partea secunda, știam ca Germania va încerca să atace mai mult pentru ca are o echipa fabuloasa. Eram pregătiți și ca Mario Gomez sa intre pe teren. Am jucat cu bucuria de a învinge, nu cu teama eșecului. Am evoluat cu mult curaj și ne-am aparat cu sufletul”, a spus Osorio după primul succes al Mexicului în fata panzerelor la Cupa Mondiala în patru întâlniri.
Dincolo de aceasta pregătire minuțioasa a jocului, specifica mai degrabă nemților, victoria de ieri trebuie căutată adânc în istoria participărilor El Tri la Cupa Mondiala. Practic, din 1986 încoace, Mexicul a depășit de fiecare data faza grupelor la turneele finale, singura absenta fiind la Coppa del Mondo 1990, unde nu a participat din cauza unei suspendari.
Dacă performanta maxima au atins-o la cele doua Mundialuri găzduite pe teren propriu și câștigate de Brazilia lui Pele, respectiv de Argentina lui Diego Maradona, faza sferturilor, mexicanii au fost eliminați la ultimele sase ediții în optimile de finala. Astfel, Mexicul este cea mai constanta națională la Cupa Mondiala din ultimele trei decenii, după Selecao și Germania. Doar brazilienii și nemții au obținut performante mai bune pe termen lung decât Mexicul, în timp ce Italia, Franța, Argentina, Olanda, Anglia sau Portugalia au alternat trasee remarcabile, unele încheiate cu triumful final, cu eliminări rușinoase în faza grupelor sau, mai rău, cu ratarea calificării la Mondial. Îmbinând tradiția azteca și fantezia latina, Mexicul a propus la fiecare turneu final, din 1986 încoace, cel puțin un nume mare, care a marcat marele bal al fotbalului. Fără îndoială, cel mai mare fotbalist din istoria El Tri a fost Hugo Sanchez, dar Mexicul a reprezentat mereu o pata de culoare vie la Cupa Mondiala datorita unor nume precum: Jorge Campos, Luis Hernandez, Jared Borgetti, Cuauhtemoc Blanco, Chicharito Hernandez și Rafael Marquez. Acesta din urma a bifat în partida de ieri performanta de a fi căpitanul Mexicului la cinci turnee finale: 2002, 2006, 2010, 2014 și 2018. Ce este și mai interesant este faptul ca Marquez apară culorile El Tri din 1997, an în care actualele tinere speranțe ale Mondialului, Kylian Mbappe, Marcus Rashford si Gabriel Jesus, nici măcar nu se nascusera! În tot timpul scurs de la debutul lui Rafa Marquez în naționala azteca, s-a consemnat și cea mai glorioasa perioada din istoria Mexicului, cu triumful de la Cupa Confederațiilor din 1999 și medalia de aur de la Jocurile Olimpice de la Londra din 2012, după victoria în finala în fata Braziliei lui Neymar.
Iar ieri, la Moscova, El Tri a obținut cel mai important succes din istorie, învingând campioana mondiala, Germania, cu 1-0 prin golul lui Hirving Lozano. Jucătorul de 22 de ani al lui PSV Eindhoven a provocat un mic cutremur artificial în tara în momentul în care l-a bătut pe Neuer. „Posibil ca săriturile de bucurie de la golul Mexicului la Cupa Mondiala sa fi determinat o creștere în activitatea seismica surprinsa de sistemul de monitorizare”, a fost comunicatul postat pe Twitter de Institutul de Investigații Geologice și Atmosferice din Ciudad de Mexico. „Este un punct de cotitura pentru fotbalul din Mexic. Cu siguranță, jucătorilor mexicani li se va acorda mai multa atenție de acum încolo și este important ca fotbalul mexican sa progreseze”, a mai spus Juan Carlos Osorio.
Cu siguranță, echipa lui a produs un seism prin victoria în fata panzerelor germane, confirmând startul fals al favoritelor, lucru subliniat foarte bine și de egalul Elveției cu Brazilia. Exceptând Spania și Portugalia, care s-au duelat între ele, niciuna dintre celelalte naționale cu pretenții la titlu nu au convins. Rămâne de văzut cine își va reveni pentru ca, de acum încolo, orice alt pas greșit poate însemna extincția din competiție.
P.S. Oare câte ediții ale Cupei Mondiale mai trebuie sa treacă pentru a nu mai auzi, la fiecare patru ani, aceleași comentarii insipide, aceeași limba de lemn, expresii precum „golul primit i-a lovit ca o ghioaga în moalele capului”, „lovitura de tușa”, etc. și greșeli de geografie, care plasează Costa Rica în America de Sud?! Oare ce trebuie făcut pentru a auzi la microfonul Mondialului oameni pasionați și bucuroși de meseria lor și care sa nu comenteze meciurile de parca ar fi Telejurnalul TVR dinainte de ’89?!
written by You may also want to read
