După ce a văzut hattrick-ul lui Cristiano Ronaldo din Spania – Portugalia 3-3, cu o seara înainte, Lionel Messi a intrat, ieri, pe teren cu gândul ca va înscrie cel putin trei goluri împotriva Islandei. Cel puțin, asa s-a simțit in prima repriza a jocului de la Moscova, in care starul Barcelonei a cautat sa sparga cu orice pret defensiva ca un aisberg a nordicilor. Insa, fiecare nereusita a crescut capitalul de neincredere in propriile resurse, care s-a vazut cel mai bine in momentul executarii penalty-ului.
Iar faptul că echipa dentistului Heimir Halgrimsson a avut tăria de caracter de a riposta imediat și de a egala la câteva minute după ce Aguero a deschis scorul nu a făcut decât să sporească tensiunea din jocul unor pume cu colții și ghearele tocite.
In timp ce Cristiano Ronaldo a arătat o siguranță de sine extraordinară și o concentrare pozitivă, specifică marilor transformeri din rugby, înainte de a bate fabulos lovitura libera din minutul 89, Leo Messi a părut apăsat, gârbovit chiar de povara și presiunea de a duce în spatele visele unei întregi națiuni, care încă suspină după Diego Armando Maradona. A devenit oarecum frustrant și pentru decarul Argentinei să fie responsabil aproape mereu de nereușitele echipei sale, una de nivel mediocru, dacă sunt scoși din lot Messi, Di Maria, Aguero și Higuain.
De aceea, misiunea lui Messi de a duce Argentina spre al treilea titlu mondial pare acum mai imposibilă ca niciodată întrucât impresia de neputință arătată în preliminarii a continuat și în meciul cu bravii vikingi islandezi. Este de înțeles și declarația de la finalul meciului a lui Kun Aguero, care a sărit în apărarea căpitanului său. După nenumăratele prestații formidabile și goluri incredibile, s-a spus despre Messi că vine de pe altă planetă, însă acum, atacantul lui Manchester City a vorbit despre condiția umană a colegului său, care a avut 11 șuturi fără a înscrie, un nou record negativ pentru Argentina la Cupa Mondială: „Leo este normal, este și el un om.”
Poate cea mai slabă echipă a „pumelor” din ultimele patru decenii nu are parte nici de un selecționer inspirat, Jorge Sampaoli părând și el depășit de situație la fel ca și predecesorul său, Edgardo Bauza, care era aproape să rateze calificarea la Mondial.
Altfel, Islanda continuă să ne impresioneze. După ce a atins sferturile de finală la EURO 2016, cea mai mică națiune prezentă la o Cupă Mondială ne-a lăsat iarăși cu gura căscată prin sacrificiul din teren, spiritul de grup, disciplina tactica, puterea de a se ridica după loviturile primite și, mai ales, prin cel mai spectaculos rezultat din istoria sa. Acel Viking Clap de pe Otkrytie Arena, însoțit de strigătele de luptă ale nordicilor, a răsunat în întreaga lume, precum în legendele cu elfi, hobbiți și orci, ducând mai departe faptele de vitejie ale băieților lui Heimir Halgrimsson.
Dacă ieri am remarcat încă o dată că Argentina îl are doar pe Messi, în schimb, Franța este o națională cu un potențial imens, însă pare să fie blocată din drumul spre glorie tocmai de selecționerul său. Deși echipa „cocoșilor galici” mustește de talent, totuși, lui Didier Deschamps îi lipsesc strălucirea și aura unui lider autentic, calități pe care le-a arătat din plin în cariera de jucător. Dacă atunci când juca, i-a condus pe Les Bleus spre titlul mondial în 1998, acum DD pare să nu găsească formula câștigătoare, lucru care mă face să mă gândesc la înlocuirea sa după turneul final cu Zinedine Zidane.
written by You may also want to read
