În cei 25 de ani de existență a Premier League, au fost atâtea meciuri de poveste, cu răsturnări incredibile pe tabela de marcaj, cu scenarii demne de un film de Oscar, cu toate ingredientele specifice unui spectacol total, dar parcă niciunul nu se poate compara cu ceea ce am trăit la microfonul Digi Sport în ziua de 5 februarie 2011, când Newcastle United a înfruntat-o pe Arsenal.
A fost o confruntare epică, devenită instant un clasic al sfertului de veac de Premier League, pe care fanii „coțofenelor”, dar și cei ai „tunarilor” nu cred că o vor uita vreodată. Era perioada în care trupa lui Arsene Wenger încă avea ambiții la titlu și se lupta de la egal la egal cu giganții Europei în Champions League, dar termina fiecare sezon cu gustul amar al ratării tuturor obiectivelor. Trecuseră șapte stagiuni de la epopeea fantastică a „Invincibililor”, care au adus ultimul titlu în vitrina clubului, și de atunci, Arsenal își obișnuise suporterii cu un fotbal minunat, dar care se dovedea de fiecare dată falimentar în anotimpul câștigării trofeelor.
De partea cealaltă, Newcastle abia revenise în Premier League, după un an în purgatoriul din Championship, unde se clasase pe prima poziție. Întoarcerea în elită a priit grupării de pe Tyneside, care impresionase pe alocuri în prima parte a sezonului, momentul de apogeu fiind succesul cu 6-0 din 22 august cu Aston Villa, de pe St. James Park, în care un anonim la acea vreme, Andy Carroll, reușea primul hattrick al carierei. Cu toate acestea, managerul care reușise promovarea, Chris Hughton, a fost demis la începutul lui decembrie în urma eșecului cu West Bromwich Albion, 1-3, decizia patronului Mike Ashley fiind aspru criticată de fani. În locul lui Hughton a fost adus Alan Pardew. Primit cu destulă răceală de geordies, acesta și-a început mandatul cu un triumf în fața lui Liverpool, 3-1, dar momentul său de vârf avea să vină pe 5 februarie 2011.
CITEȘTE ȘI | SHEARER, PROTOTIPUL ATACANTULUI PERFECT
Newcastle se situa la jumătatea clasamentului și tocmai îl vânduse pe Carroll la Liverpool cu 50 de milioane de lire sterline în ceea ce avea să se dovedească ulterior cea mai bună afacere din istoria fotbalului și, în același timp, îl pierduse pe Shola Ameobi, care se accidentase cu doar câteva zile mai devreme în eșecul cu Fulham. Arsenal începuse runda pe locul secund, la cinci puncte în urma liderului Manchester United, care a pierdut surprinzător pe terenul lanternei roșii, Wolverhampton, scor 1-2.
Astfel, „tunarii” aveau ocazia să reducă distanța la numai două puncte în cazul unui succes pe Tyneside. Iar începutul a fost perfect pentru echipa lui Arsene Wenger, care a deblocat tabela după numai 44 de secunde prin Theo Walcott, iar în minutul 10, conducea deja cu 3-0 după reușitele lui Johan Djourou și Robin Van Persie. Olandezul a realizat dubla în minutul 26, iar la pauză, Arsenal conducea cu 4-0. La cum arătase prima repriză, cei de la Newcastle se rugau probabil ca scorul să înghețe aici!
CITEȘTE ȘI | ZILE DE GLORIE DEMULT APUSĂ ÎN PREMIER LEAGUE
Nu a existat niciun discurs motivațional la vestiare din partea lui Alan Pardew pentru că nici startul părții secunde nu lăsa de înțeles ce nebunie avea să urmeze. Dacă vreunul din cei 51.561 de spectatori de pe St. James Park a plecat cumva spre casă sau, mai degrabă, către vreun pub pentru a-și îneca tristețea unei noi înfrângeri umilitoare în berea neagră și amară specifică Nordului Angliei, cu siguranță regretă acea hotărâre și astăzi!
Pentru că ultimele 22 de minute au fost, de-a dreptul, incredibile. Incredibil de frumoase pentru gazde si incredibil de suportat și acceptat de către londonezi. Arsenal a rămas în zece oameni după eliminarea lui Abou Diaby din minutul 50, dar chiar și așa, oaspeții au continuat să fie periculoși. Nici măcar golul din penalty al lui Joey Barton din minutul 68 și nici reușita lui Leon Best de peste șapte minute, care au dus rezultatul la 2-4, nu anunțau finalul de vis pentru Newcastle și de coșmar, în același timp, pentru Arsenal.
CITEȘTE ȘI | THIERRY HENRY, UCIGAȘUL CU TACT
Totul a început, practic, de la al doilea penalty acordat destul de ușor „coțofenelor” de arbitrul Phil Dowd la un duel în careul oaspeților, cum sunt cu zecile într-o partidă, între Mike Williamson și Laurent Koscielny. Joey Barton a punctat pentru 3-4 și de aici până la nebunia maximă nu a mai fost decât un pas. Sau mai bine spus un șut de poveste al lui Cheick Tiote, care a aruncat tribunele în aer cu execuția sa fabuloasă din minutul 87. Newcastle revenea de la 0-4 la 4-4 în ultimele 22 de minute ale unui meci, în care un egal a însemnat pentru fanii geordies mai mult decât zece victorii, iar, pentru cei de la Arsenal, mai mult decât zece înfrângeri.
La fel cum a pierdut avantajul pe St. James Park, echipa lui Arsene Wenger și-a irosit toate șansele la titlu în finalul sezonului, când a pierdut și locul secund în favoarea lui Chelsea. Newcastle a terminat stagiunea pe locul 12, însă a fost un amănunt care a contat prea puțin în comparație cu acel come-back incredibil pentru care nu vom înceta niciodată să iubim fotbalul.
written by You may also want to read
