Maine, Janica Kostelic implineste 35 de ani, prilej de a va invita sa ne reamintim de una dintre marile campioane ale schiului alpin, cu ajutorul acestui capitol al cartii „100 de sportivi legendari”, aflata acum in lucru.
Povestea ei este cea clasică a campionului de genă, cu ADN de învingător, care răzbește în orice condiții, care pornește de jos și ajunge sus, în vârf, după ce a depășit toate obstacolele întâlnite în cale, indiferent de dificultatea lor. Provenită dintr-o familie de sportivi, tatăl Ante fiind un handbalist de top în fosta Iugoslavie, Janica a fost îndrumata spre schi încă de la vârsta de trei ani, alături de fratele său, Ivica, care va deveni și el un nume important în istoria acestui sport, cu patru medalii olimpice de argint și un titlu de campion mondial.
Născută pe 5 ianuarie 1982 la Zagreb, Janica a avut parte de un regim cazon de antrenamente impus de părintele său, dar care a dat roade din plin. Dacă alții se pregăteau patru ore pe zi, ea și cu fratele ei munceau opt ore! A început să participe la concursuri din circuitul european de juniori când avea nouă ani, iar talentul său a ieșit repede la suprafață. Numai că războiul care a izbucnit în fosta Iugoslavie în 1991 a transformat familia Kostelic într-un grup de nomazi care colinda Europa în jurul întrecerilor de schi alpin. Cum nu dispuneau de prea mulți bani, aceștia dormeau fie în mașină, fie în cort, iar de multe ori, masa lor zilnică însemna doar sandvișuri. „Nu ne-am oprit niciodată în perioada când Janica avea între 10 și 12 ani. Nu știam o altă cale și am făcut ceea ce am crezut că e corect și bine”, a povestit ulterior Ante Kostelic despre acele timpuri de formare și de călire care au pus bazele viitoarei campioane.
Prima răsplată pentru aceste eforturi imense a venit în sezonul 1996-1997, când Janica a câștigat toate cele 22 de curse din circuitul juniorilor, cucerind titlurile la slalom și slalom urias. Urmare acestor succese, la 16 ani, a fost inclusă în echipa Croației pentru Jocurile Olimpice de la Nagano. Ca un preambul la competiția din Japonia, Janica Kostelic a obținut medalia de argint la combinata alpină și bronzul în proba de slalom la Campionatele Mondiale de Juniori de la Megeve, din Franța, și a surprins prin locul al treilea ocupat într-o etapă de Cupă Mondială desfășurată la Park City, Utah. Era prima ei clasare pe podium chiar în sezonul de debut în circuitul seniorilor, iar această performanță avea loc tocmai pe un teritoriu unde peste patru ani va rescrie istoria schiului alpin. Atât de neașteptat a fost acel loc trei ocupat la Park City că organizatorii nici nu aveau pregătit un drapel al Croației pentru festivitatea de premiere, însă au fost salvați chiar de Janica, care le-a oferit steagul pe care îl avea în rucsacul său.
La Nagano, Janica Kostelic a concurat în cinci probe, iar cea mai bună performanță a sa a fost un loc 8 la combinată, ceea ce a reprezentat la acea vreme cea mai buna clasare a vreunui sportiv croat în istoria Jocurilor Olimpice de Iarnă. Un an mai târziu, obține primul său succes într-o etapă de Cupă Mondială, la St. Anton, în Austria, care îi aduce 50 de mii de dolari. Tot în 1999 și tot pe tărâm austriac, dar la St. Moritz, suferă o accidentare gravă în timpul unui antrenament: rupere de ligamente la genunchiul drept. Au fost atunci multe voci care se îndoiau că Janica ar mai putea concura vreodata, însă, după operație și o recuperare rapidă, ea a revenit în forță pe pârtiile de schi în stagiunea 2000-2001. Opt victorii consecutive în proba de slalom i-au netezit drumul spre primul său trofeu în Cupa Mondială. La 19 ani, era a patra cea mai tânără schioare care reușește această performanță. La întoarcerea în Zagreb, a fost întâmpinată cu un buchet uriaș format din 1256 de trandafiri, numărul punctelor acumulate în acel sezon de Cupă Mondială. Totodată, a devenit și primul sportiv croat a cărui imagine apare pe o serie de timbre, lucru cu atât mai remarcabil dacă ținem cont de ce atleți fabuloși a avut Croația în anii ’90: tenismanul Goran Ivanisevic, baschetbaliștii Toni Kukoc și Drazen Petrovic sau fotbaliștii Davor Suker, Robert Prosinecki și Zvonimir Boban.
Janica Kostelic a abordat Campionatele Mondiale din 2001 cu mari speranțe, fiind considerată favorită la obținerea medaliei de aur, însă o cădere a dus la ratarea probei combinate, iar la slalom, a terminat abia pe locul al cincilea. Croata era devastată, iar tatăl său spunea că Janica se gândea chiar să renunțe la sport, ținând cont și de problemele cronice de la genunchi. Cum durerile erau insuportabile, Janica a suferit nu mai puțin de trei intervenții chirurgicale în primăvara și vara lui 2001, revenind la antrenamente în luna octombrie.
Când a ajuns la Jocurile Olimpice de Iarnă din 2002 de la Salt Lake City, deasupra sa planau foarte multe incertitudini, fiind clasată pe locul 17 în ierarhia mondială a schiului alpin. Însă Janica a răspuns în stil de mare campioană: în prima probă feminină, cea de combinată, a câștigat lejer cu aproape o secundă și jumătate mai puțin decât a doua clasată, aducând Croației prima medalie din istoria Olimpiadelor Albe. „Aceasta este o medalie a familiei. Mereu a fost vorba de mine, de fratele meu și de tatăl meu. Mama a fost și ea mereu lângă noi și ea este șeful! Acum, visul întregii familii a devenit realitate!”, a declarat Janica după primul său aur în Orașul Mormonilor. Numai că ce era mai bun și mai frumos abia urma să vină! La Super-G, a obținut argintul, iar în proba de slalom și-a demonstrat măiestria în condiții extrem de vitrege. Pe o adevărată furtună de zăpadă, cu vizibilitate redusă, într-o cursă care a dus la abandonul a 30 de schioare, „Senzația croată”, cum a fost supranumită, a trecut iarăși peste orice obstacol și s-a impus autoritar. Iar pe 22 februarie 2002, după succesul de la slalom uriaș, Janica a devenit primul schior din lume care cucerește patru medalii la o singură ediție a Jocurilor Olimpice. Totodată, ea a egalat performanțele lui Jean-Claude Killy și Toni Sailer, singurii schiori care au mai cucerit trei medalii de aur la o singură Olimpiadă de Iarnă. „A demonstrat că din punct de vedere mental este cea mai bună”, a declarat suedeza Anja Paerson, care a terminat la 1.31 de secunde în urma Janicei la slalomul uriaș de la Salt Lake City.
În 2003, Kostelic a câștigat din nou Globul de Cristal la Cupa Mondială, însă a ratat următorul sezon din cauza unei alte operații la genunchi și a unei intervenții chirurgicale la glanda tiroidă, în ianuarie 2004. Ca urmare a acestei absențe îndelungate de pe pârtii, anul 2004 a fost singurul din perioada 1998-2006 în care ea nu a fost desemnată Sportivul Anului în Croația! În februarie 2005, a cucerit trei medalii de aur la Campionatele Mondiale de la Bormio, iar în următoarea stagiune s-a impus pentru a treia oară în carieră în circuitul Cupei Mondiale, după ce a fost în Top 5 în toate cele patru discipline, printre care numărul 1 la slalom.
La Jocurile Olimpice de la Torino din 2006, avea să-și desăvârșească legenda prin medalia de aur obținută pe 18 februarie 2006 în proba de combinată alpină. Cu patru titluri supreme, Janica devenea cea mai titrată schioare din istoria Olimpiadelor Albe. Tot la Torino, ea a mai luat un argint în proba de Super-G, iar la finalul anului a devenit și prima reprezentantă a schiului alpin care este desemnată Sportiva Anului la Gala Premiilor Laureus.
Deși declara că își dorea să schieze până la 28 de ani, Janica Kostelic s-a văzut nevoită să își încheie cariera sportivă pe 19 aprilie 2007, la numai 25 de ani, din cauza problemelor medicale. Însă, ea poate privi mereu înapoi cu mândrie: a cucerit trei titluri în Cupa Mondială, în 2001, 2003 și 2006, patru medalii de aur și două de argint la Jocurile Olimpice, cinci medalii de aur la Campionatele Mondiale și a adunat 30 de succese de etapă la Cupa Mondială, cu cel puțin un triumf în fiecare probă: 20 la slalom, 6 la combinată alpină, două la slalom uriaș, unul la Super-G și unul la coborâre.
written by You may also want to read
