Atletico a pierdut calificarea in finala Champions League, dar a facut-o cu mandrie si demnitate! Exact atributele care i-au cam lipsit de-a lungul acestui sezon, dar mai ales in meciul tur de pe Bernabeu.Poate ca stiind ca este ultima partida din cupele europene de pe Vicente Calderon, Diego Simeone si-a motivat echipa in asa maniera sa joace ca niciodata in actuala stagiune si sa-i ofere minunatului sau public o despartire pe cinste de legendara arena care i-a fost casa vreme de mai bine de o jumatate de veac. Iar inceputul electrizant de joc a facut chiar ca Atleti sa dea iluzia unei incredibile remontada, cu doua goluri marcate in primul sfert de ora. Visul rasturnarii acelui 0-3 din tur nu mai parea o utopie, iar suporterii rojiblanco simteau ca vor avea parte de o amintire speciala.
Dar nu a fost sa fie nici de aceasta data! Real Madrid a taiat ca un bisturiu toate aceste sperante ale „plapumarilor”, dupa o faza a lui Karim Benzema, care a amintit de jongleriile lui Ronaldinho de la Barcelona din cea mai buna perioada a sa si care, cu siguranta, l-a facut mandru si pe fostul magician din iarba al „albilor”, aflat acum pe banca, Zinedine Zidane. Golul lui Isco a venit ca o lovitura de ciocan pentru Atleti, care a avut, totusi, orgoliul de a lupta pana la capat pentru sansele sale, devenite dintr-o data de marimea unui bob de mac, dupa ce, la 2-0, aveau dimensiunile unui pepene urias. Los colchoneros au lasat in urma acel joc meschin, pe care il criticam si in avancronica partidei, si au pus probleme serioase si in repriza secunda la poarta bravului Keylor Navas, care ar trebui sa primeasca un contract pe viata pe Bernabeu doar pentru paradele miraculoase din acest sezon.
Pentru ca tot a venit vorba de Isco si Navas, anul acesta a fost cel al revoltei oamenilor din plan secund de la Real, deveniti si ei piese fundamentale la obtinerea performantelor extraordinare ale „albilor”. Pentru ca nu a existat vreun jucator din intreg lotul Madridului care sa nu fi fost decisiv in actuala stagiune, fie in Primera Division, fie in Champions League. Daca au dezamagit la un moment dat, cu siguranta, nu au ramas datori si s-au revansat atunci cand Realului ii ardea buza mai tare. Dincolo de prestatiile sale stralucitoare adesea, Dani Carvajal a adus Supercupa Europei in fata Sevillei cand toata lumea se pregatea de lovituri de departajare, Pepe a marcat in derby-ul cu Atletico din La Liga, incheiat 1-1, Varane a inscris doua goluri traduse in paru puncte pentru Real in grupele Ligii, la 2-1 cu Sporting si 2-2 cu Dortmund, Nacho a fost constant si a nu a fost nicicand mediocru, indiferent de postul pe care a fost utilizat, iar Sergio Ramos, excluzand eliminarea din El Clasico, a fost acel toreador nebun gata sa ucida orice taur furios care iesea in calea spre glorie a trupei lui Zidane. Cele sapte reusite din La Liga, cu o mentiune speciala pentru cea de la 3-2 cu Deportivo, plus dubla din returul cu Napoli, la 1-0 pentru italieni, chiar daca Mertens a fost creditat cu autogol, si reusita care a pastrat-o pe Real in viata in Supercupa Europei l-au pozitionat deja pe un soclu inalt intr-un Pantheon al legendelor blanco, alaturi de Di Stefano, Gento, Puskas, Butragueno, Michel, Raul sau Juanito. Iar Marcelo nu mai are nevoie de alte cuvinte pompoase, el chiar mi s-a parut cel mai bun si mai constant jucator al Realului in aceasta campanie, iar golul decisiv in succesul cu Valencia nu a facut decat sa-i intareasca si mai mult aura de lider autentic al unui grup de campioni.
CITESTE SI | POVESTEA LA DECIMA
Luka Modric, chiar daca nu are vreun gol inscris in Champions League in acest sezon, s-a dovedit si pe Calderon cureaua de transmisie a masinii de fotbal a lui Zidane. Cand croatul este intr-o zi buna, si nu a prea avut zile proaste anul acesta!, Realul este aproape de neoprit. Toni Kroos, in afara golului victoriei cu Celta din startul sezonului, este uleiul care unge mecanismul Realului, iar Casemiro, ajuns si un important om de gol, a devenit piesa indispensabila in angrenajul echipei, fara de care Modric si Kroos nu pot functiona la potentialul lor maxim. Cand lipseste vreunul dintre acestia, intra in scena Kovacic, autorul golului care a evitat rusinea la Varsovia si omul care a aratat ca il poate suplini in multe cazuri pe Casemiro. Marginalizati mult timp, Isco si James Rodriguez s-au transformat in oamenii esentiali ai lui Zidane cand vrea sa menajeze vreun titular indiscutabil. Pe reusitele lor, s-au cladit succesele din meciurile mici, dar atat de importante in lupta pentru titlu in Spania, columbianul fiind un adevarat fenomen al sezonului, cu opt goluri in 20 de meciuri, cu unul mai putin decat Benzema, prezent in 27 de partide! Aseara, Isco si-a demonstrat inca o data talentul imens, anunand raspicat ca a ajuns la maturitatea pe care o asteptau toti fanii blanco.
In plus, Marco Asensio joaca cu o siguranta uluitoare inca de la primele minute in tricoul Realului, iar Lucas Vazquez, cu toate ca nu prea marcheaza, mereu produce pericol la poarta adversa. Fata de sezoanele precedente, Bale si Benzema au un recul evident, dar chiar si asa, au avut momentele lor cand au trezit Madridul la viata. Nici Cristiano Ronaldo nu mai este acea masina de inscris goluri, el conservandu-si resursele in multe momente pentru marile meciuri, cand a dat mai tot timpul randament maxim – hattrick-urile cu Bayern si Atletico stau marturie in acest sens. Pana si Mariano Diaz a avut importanta sa covarsitoare in acea revenire incredibila cu Deportivo, cand a egalat la doi in minutul 84, cat despre Alvaro Morata, aflat la cel mai prolific sezon al carierei, nu se poate vorbi decat la superlativ, in conditiile in care este al doilea marcator al „galacticilor”, cu 15 reusite in numai 13 aparitii ca titular si alte 11 din postura de rezerva!
Acestia sunt oamenii cu care Zinedine Zidane va incerca sa intre in istorie drept primul antrenor care cucereste doi ani la rand trofeul Champions League, La Duodecima pentru Real.
Cat despre Atletico, victoria de aseara in fata marii rivale, in ciuda eliminarii, a lasat un gust placut fanilor la despartirea de Vicente Calderon, care pot privi inainte cu speranta. Atitudinea din jocul de ieri trebuie sa devina litera de lege pentru Simeone si compania in stagiunea viitoare. Cum atata amar de vreme, raul si ramul i-au fost aliati pe Calderon, furiile naturii s-au dezlantuit in finalul partidei, poate, si pentru a le reprosa „plapumarilor” ca s-au trezit prea tarziu. Iar tunetele si fulgerele de ieri sa se transforme intr-un cer senin maine …
You may also want to read