După atâtea meciuri câştigate pe ultima răsuflare, după ce a fost ţinută în braţe de atâtea ori de şansă, providenţă sau, pur şi simplu, de nebunia lui Sergio Ramos, oportunismul lui Morata sau geniul lui Isco, aseară, a venit şi nota de plată pentru Real Madrid! Tocmai în cel mai neplăcut moment şi în cel mai important joc al finalului de sezon din La Liga. E dureros să pierzi un Clasico în ultimele clipe, dar acum „galacticii” au experimentat şi ei toate sentimentele de frustrare care au dominat-o şi pe Barcelona la meciul tur, când a fost egalată în secundele finale, dar şi pe celelalte victime ale sale de-a lungul acestui sezon. Realul a pierdut pentru a doua oară o partidă în care Sergio Ramos o comite din plin, după eşecul de la Sevilla, primul din actuala stagiune. Dacă atunci, Ramos a înscris în proprie poartă, acum el şi-a lăsat echipa în inferioritate numerică într-un moment în care los blancos căutau egalarea. Au fost atâtea momente în ultimii ani în care Sergio Ramos a fost acel nebun frumos care credea în victorie când nimeni nu mai îndrăznea să viseze măcar, dar el a fost în multe alte situaţii bântuit de un pasager întunecat, care-l făcea să îşi piardă minţile şi să intervină aşa cum l-a atacat ieri pe Messi.
Un alt element-cheie al meciului de pe Santiago Bernabeu l-a reprezentat duelul dintre Cristiano Ronaldo şi Lionel Messi. După hattrick-ul de senzaţie cu Bayern Munchen, care l-a dus la 100 de goluri în Champions League, portughezul a dat cu piciorul unei şanse excelente de a face 2-1 din pasa lui Asensio, în timp ce argentinianul a strălucit la intensitate maximă, exact în momentul în care Barca avea mai mare nevoie de el. A fost nevoie să scuipe sânge pe teren, după acel cot involuntar al lui Marcelo, pentru a activa versiunea de top a sa în El Clasico, redevenind coşmarul nopţilor albe ale Madridului. Mai întâi, a electrocutat întreaga defensivă a Realului cu precizia unei cobre, apoi a dat lovitura de graţie tocmai când cronometrul ticăia apropierea unui 2-2, care ar fi lăsat trupa lui Luis Enrique cu şanse reduse în lupta pentru titlu. Golul victoriei marcat de Messi, ajuns la 500 de reuşite în tricoul blaugrana, mi-a amintit de coşurile decisive şi nemuritoare ale lui Michael „Air” Jordan din NBA în ceea ce americanii numesc „money time”, când mingea se strecura prin inel fix în clipa în care sirena din United Center anunţa sfârşitul.
Astfel, Zinedine Zidane se află în faţa unui nou moment crucial în această stagiune, aşa cum a mai fost după eliminarea din Copa del Rey, cu Celta Vigo. Înfrângerea de ieri ar trebui să-i servească drept lecţie pentru acest final de sezon, mai ales pentru dubla din semifinalele Champions League, cu Atletico. În primul rând, pentru că, uneori, puţin pragmatism nu strică atunci când egalul te menţine la trei puncte de rivala ta, asta în condiţiile în care ai egalat cu un om în minus pe teren. Dar Zizou a forţat destinul, ca în atâtea alte cazuri, şi a vrut totul, iar pentru asta nu este de criticat sau de condamnat pentru că, mereu, francezul nu s-a mulţumit cu jumătăţi de măsură şi a mers până la capăt, indiferent de urmări. De aceea, Florentino Perez i-a şi spus atunci când l-a numit principal în locul lui Rafa Benitez: „Ştiu că pentru tine, cuvântul imposibil nu există!” Şi tot din acelaşi motiv, Zidane va rămâne unul dintre cei mai iubiţi antrenori din istoria Realului, indiferent de deznodământul acestui sezon şi indiferent de cum va decurge ulterior cariera sa. Pentru că el a readus magia şi fotbalul-şampanie pe Bernabeu. Aşa cum Luis Enrique, la ultimul său Clasico în calitate de antrenor, va fi păstrat în memoria afectivă a fanilor Barcelonei pentru magnifica remontada cu Paris Saint-Germain, dar şi pentru acest triumf magnific.
Numai că eşecul de aseară i-a dat şi o palmă lui Zizou pentru că a insistat cu titularizarea lui Bale, nepregătit pentru o astfel de confruntare, dar mai ales pentru felul în care l-a tratat pe James Rodriguez în tot acest an, iar columbianul i-a demonstrat cât de mult a greşit tocmai prin golul de 2-2, la scurt timp după ce a intrat pe gazon, un gol care ar fi putut însemna păstrarea poziţiei de lider pentru madrileni. Nu a fost de acord Messi şi, de acum încolo, orice este posibil!
Până la urmă, de aceea nu vom înceta niciodată să iubim fotbalul!
written by You may also want to read
Domnule „jurnalist” Bogdan Socol….in afara faptului ca va vindeti sufletul (e strict problema dvs.) pentru un pumn de arginti, denaturati grav ideea de FOTBAL…FOTBALUL nu inseamna marketing-ul de 2 lei cr7 vs. messi, ramos vs. pique, real vs. barca…FOTBALUL nu inseamna a comenta un concept la care nu va pricepaeti, doar pentru ca toata lumea se pricepe la FOTBAL…FOTBALUL nu este ignoranta de care dati dovada cu fiecare pixel inegrit in slujba unei media care incearca sa distruga orice scara de valori ce nu e creata de interesele meschine a driguitorilor acestei media…. da, si acum ar trebui sa urmeze: FOTBALUL este….dar deja am pierdut prea mult timp…timp pe care dvs. domnule „jurnalist” nu il meritati.
Cui imi vand sufletul? Cred ca ma confundati sau, daca aveti ceva pe suflet, va rog sa imi spuneti si mie.