Fiecare deceniu în sport este marcat printr-o rivalitate uriaşă între doi campioni imenşi, care pune şi mai mult în valoare acea disciplină, dar şi umbreşte din meritele celorlalţi adversari. În anii ’70, boxul profesionist era zguduit la propriu şi la figurat de ciocnirea greilor Muhammad Ali şi George Foreman, în anii ’80, am avut parte de un duel fabulos în NBA între Michael Jordan şi Magic Johnson, anii ’90 au fost marcaţi de rivalitatea din Formula 1 dintre Ayrton Senna şi Alain Prost, primul deceniu al secolului actual a fost dominat de lupta la vârf din circuitul ATP dintre Roger Federer şi Rafael Nadal, iar acum fotbalul se rezumă la bătălia pentru supremaţie dintre Cristiano Ronaldo şi Lionel Messi.
Câţi dintre noi nu ne-am mai fi dorit să retrăim în prezent una dintre confruntările-şoc ale deceniilor trecute? Să ne mai bucurăm de zborul triumfal al lui Air Jordan spre coşurile adverse, de pasele incredibile ale lui Magic, de croseele si uppercuturile din epoca boxului clasic, de măiestria pilotajului pur marca Senna sau de geniul rece al lui Prost în Circul Roţilor de Foc din Marele Circ?!
Federer şi Nadal ne-au readus aseară, la Miami, în faţă momentele de magie, de emoţie, de încrâncenare, de agonie şi extaz care ne-au încântat ochii şi sufletele în urmă cu zece ani. Asta poate şi pentru că tot la Miami a început totul în urmă cu 13 ani. În 2004, Roger era deja un nume consacrat în sportul alb, reuşind unul dintre cele mai bune sezoane ale carierei, cu trei titluri de Grand Slam, performanţă nemaiatinsă de nimeni de la Mats Wilander în 1988 încoace, şi 11 trofee în circuitul ATP, ceea ce nu mai realizase cineva în ultimele două decenii.
În schimb, Rafa era un puşti de nici 18 ani, dar cu o obrăznicie pozitivă în joc şi în atitudine, care avea să-l facă în curând un nume respectat oriunde în lume. De atunci, a pornit această rivalitate, care a adunat 36 de întâlniri la cel mai înalt nivel, dintre care 22 au fost finale şi nouă în Marele Şlem.
Şi ieri am avut parte de o finală de vis, în care cei doi mari eroi ai sportului alb au mai oferit o reprezentaţie demnă de carierele lor extraordinare. Chiar dacă anii au trecut peste ei şi acum au fost trecuţi un pic în plan secund de Novak Djokovic şi Andy Murray, Rafa şi Roger s-au autodepăşit încă o dată. Au lăsat în urmă oboseala acumulată în tururile anterioare extrem de solicitante şi au luptat ca nişte campioni cu stil până la ultima minge. Iar rezistenţa lui Nadal, în ciuda înfrângerii în doar două seturi, 6-3, 6-4, a arătat încă o dată de ce aceşti doi tenismani au fost şi încă sunt atât de mari: pentru că dincolo de rezistenţa fizică, au o forţă mentală ieşită din comun, fiind capabili să mute munţii din loc doar cu puterea gândului.
Iar Federer, la cei 35 de ani, a meritat cu prisosinţă acest trofeu, care-i confirmă începutul fabulos de sezon în 2017. La sfârşitul lui ianuarie, s-a autopropulsat definitiv în istorie prin triumful de la Australian Open, tot în urma unei finale epice în cinci seturi cu Nadal: cu 18 titluri de Mare Şlem, devenea cel mai decorat tenisman din istorie. „Nu se putea o poveste mai fericită pentru mine”, a declarat elveţianul, care a promis să revină la Melbourne şi în 2018. Apoi, la jumătatea lui martie, se impunea în turneul de la Indian Wells, după ce l-a învins în ultimul act pe compatriotul său, Stanislas Wawrinka, ajungând la 90 de trofee în carieră şi la 25 în turneele Masters.
Uimit uşor de realizările sale în primele trei luni ale anului, Federer a continuat în aceeaşi notă dominantă şi la Miami, unde s-a autodepăşit în epuizantele confruntări din sferturi, cu Thomas Berdych (scor 6-2, 3-6, 7-6), şi din semifinale, cu Nick Kyrgios (7-6, 6-7, 7-6). Momentul de apogeu a venit în ultimul act disputat împotriva aceluiaşi Rafael Nadal, rivalul elveţianului parcă dintotdeauna. Până la disputa de ieri seară, spaniolul conducea în duelurile directe cu 23-13, iar în finale, acesta avea de asemenea un avantaj destul de consistent: 14-8.
Cu toate că este cu cinci ani mai în vârstă decât sportivul iberic, Roger a arătat mult mai proaspăt, mai energic şi chiar mai tânăr în cele trei partide la vârf jucate în acest an, după ce în sezonul trecut a stat departe de terenurile de tenis şase luni, iar succesul a venit ca ceva firesc.
„Este o nebunie, nici nu ştiu cum să explic. Nu am mai ajuns în finală la Miami de 11 ani şi acum câştig turneul, ca şi cum ar fi ceva obişnuit. La Indian Wells, nu mai câştigasem din 2012 şi am reuşit să o fac la fel, ca şi cum ar fi fost ceva obişnuit. Încercam să câştig Australian Open din 2010 şi am cucerit şi acolo trofeul fără nicio problemă. Este o nebunie, nu-mi revin. Aceste victorii cred că demonstrează, o dată în plus, că pauza a fost foarte importantă şi că am luat cele mai bune decizii în lunile dificile din vara trecută, iar acum a venit răsplata. Este fabulos. Pot să joc cu încredere şi aşa vreau să-mi închei cariera”, a declarat Federer după victoria de ieri în două seturi, 6-3, 6-4.
Avea să fie pentru prima dată în istoria bătăliilor lor, când elveţianul leagă patru triumfuri consecutive în faţa lui Rafa. În acelaşi timp, Roger reuşeşte a treia lui Sunshine Double din carieră, adică titlurile în primul turneu de Grand Slam al anului şi în primele două competiţii din circuitul Masters.
Cu sezonul pe zgură în faţă, unde Nadal se simte mult mai natural, precum peştele în apă, există şi posibilitatea unei revanşe, cu toate că atletul din Ţara Cantoanelor a declarat imediat după victoria din finala de ieri că sunt şanse foarte mari să evite orice alt turneu pe suprafaţa cărămizie înaintea Roland Garros-ului.
Indiferent de ce vor face în continuare, Roger Federer şi Rafa Nadal pot fi mândri de ceea ce au realizat în primele trei luni din 2017 şi în cele trei finale, de la Melbourne, Indian Wells şi Miami, care au galvanizat întreaga lor carieră.
You may also want to read
Pingback: TALENTATUL DOMN NĂSTASE - Bogdan Socol
Pingback: RAFA NADAL ȘI REGĂSIREA PE ZGURA "VERDE" DE ACASĂ - Bogdan Socol