Luna februarie a acestui an va debuta cu cateva meciuri care merita toata atentia, atat datorita faptului ca mizele sunt foarte mari in anumite dueluri, dar si pentru ca aceste dueluri promit si un spectacol pe cinste. Se anunta meciuri incinse in campionatele puternice ale Europei, iar in continuare ne vom concentra pe cele mai importante dueluri din Premier League si din Serie A, in acest weekend.
Privesc tastatura și spațiul mare alb ce mi se întinde în față pe platforma WordPress și încă nu realizez momentul în care mă aflu. În urmă cu 10 ani mi s-ar fi părut o glumă proastă, iar acum 20 de ani, nici nu aș fi putut să o iau drept glumă. Dar acum, asta este realitatea. Tristă sau cum o mai fi ea, asta e realitatea. Sunt în fața unei morți. A uneia din propriile mele morți. Pentru că mai bine de două decenii, asta a fost viața mea, căreia i-am dedicat tot ce am avut mai bun.
A devenit cunoscut în întreaga lume drept Tarzan, datorită rolurilor sale care au făcut furori în box-office-urile de la Hollywood în anii ’30-’40, dar puțini mai știu că, înainte de a deveni faimos în cinematografie, Johnny Weissmuller a fost unul dintre cei mai mari înotători din istorie. Practic, unul dintre primii mari campioni ai secolului XX, Weissmuller a câștigat cinci medalii de aur la Jocurile Olimpice, 52 de titluri de campion al Statelor Unite ale Americii, a stabilit nu mai puțin de 67 de recorduri mondiale, el fiind primul om care a coborât sub bariera de un minut în proba de 100 de metri liber și sub cinci minute în cea de 400 de metri liber, dar, mai ales, a fost neînvins în competițiile oficiale pe toată durata carierei sale.
Loviturile sale de cap erau atât de impresionante încât s-a spus despre el că are cel mai bun cap din Europa după premierul Marii Britanii, Winston Churchill. În plus, mai bine de o jumătate de secol, a fost cel mai bun marcator din istoria campionatului Spaniei, până când recordul său a fost depășit de Lionel Messi și Cristiano Ronaldo. Într-o ligă în care au strălucit, printre alții, Alfredo Di Stefano, Ferenc Puskas, Laszlo Kubala, Hugo Sanchez, Emilio Butragueno, Raul Gonzalez, Romario, Ronaldo sau David Villa, nimeni nu a putut atinge cifrele sale fabuloase, de 251 de goluri, marcate în tricoul lui Athletic Bilbao, între 1940 și 1955. Acesta a fost Telmo Zarra, legendarul atacant basc care dă și numele trofeului atribuit anual celui mai prolific jucător spaniol din La Liga.
Pele a murit astăzi la vârsta de 82 de ani după o lungă suferință, dar el este etern demult. Franz Beckenbauer a declarat în 2000: „În muzică, este Beethoven și restul. În fotbal, este Pele și restul.” Iar fostul selecționer al Braziliei, Joao Saldanha, spusese înaintea Cupei Mondiale din 1970: „Întrebați-mă cine este cel mai bun fundaș dreapta din Brazilia și voi răspunde că Pele. Întrebați-mă și de cel mai bun fundaș stânga, cel mai bun mijlocaș sau cel mai bun atacant. Întotdeauna voi spune Pele. Dacă vrea să fie portar, va fi. Există un singur Pele.”
La fiecare Cupă Mondială, inevitabil apar outsidere care, în ciuda tuturor pronosticurilor, reușesc să producă mari surprize, învingând cele mai bune echipe, așa cum s-a întâmplat și în Qatar, unde Arabia Saudită a depășit Argentina cu 2-1 sau Japonia a trecut de Germania cu același scor. Mai jos, veți regăsi câteva dintre cele mai neașteptate rezultate de la toate Campionatele Mondiale de fotbal.
In 1990, nimeni nu parea ca il poate scoate dintre buturile Argentinei pe Nery Pumpido, portarul care aparase in campania triumfala de la Mundialul din Mexic. In ciuda esecului surprinzator din deschiderea Coppei del Mondo, suferit in fata Camerunului, 0-1, selectionerul Carlos Bilardo a mers pe mana acestuia si in jocul cu Uniunea Sovietica, din 13 iunie. Acela avea sa fie, insa, momentul de cotitura al destinului pentru rezerva lui Pumpido, Sergio Goycoechea, devenit peste noapte ceea ce englezii numesc „from zero to hero”. Din nimic, erou.
Si am ajuns in utima zi a unui ciclu inceput in urma cu patru ani si jumatate, la sfarsitul careia unii vor deveni zei nemuritori, iar ceilalti vor avea mereu dorinta de a se trezi maine ca si cum ar fi fost ieri pentru a incerca sa schimbe destinul ce le-a fost potrivnic. Sunt ultimele ore dinaintea marii finale. O finală de Mondial ce a însemnat atât de mult timp o ciocnire a lumilor, Europa versus America de Sud. Read more
Dintre toate starurile care s-au împodobit cu faimosul tricou în dungi roșii și negre al lui AC Milan, el a fost ales Jucătorul Secolului XX. Și tot el a fost primul care a avut onoarea de a-și vedea numărul retras definitiv la scurt timp după ce și-a atârnat ghetele de fotbal în cui. După el, un singur alt jucător a mai avut parte de o asemenea recunoaștere din partea grupării de pe San Siro: Paolo Maldini.