Cândva, am avut o viață în care ne puteam bucura de orice lucru mărunt, dar care astăzi ni se pare o enormitate. Cândva, nu demult, a existat o lume în care puteai călători nestingherit și îți puteai trăi pasiunile fără restricții. O lume unde nu existau limite, în care nu erau neapărat oameni buni și răi, ci doar fani rivali și atât, unii care iubeau un club și alții care erau devotați altor culori.
In aceasta seara, se va disputa cel de-al doilea Superclasico din 2021, Boca Juniors – River Plate. Cu aceasta ocazie, va invit sa intrați în atmosfera meciului prin intermediul acestui fragment desprins din cartea „Călătorie în inima celui mai fierbinte derby al planetei”, care va apărea în acest an.
„Am jucat in Real – Barca, dar nimic nu se compara cu un Boca – River. Este ca si cum te-ai culca cu Julia Roberts!”, a descris Diego Maradona senzatia unui Superclasico. Poate că El Pibe d’Oro a fost puțin subiectiv, dar trăirile unui derby văzut pe viu pe Bombonera sunt unice.
De fiecare data cand Boca Juniors si River Plate se ciocnesc in celebrul El Superclasico, Buenos Aires devine un oras paralizat complet datorita acestui fenomen unic in lumea sportului. Derby-ul care defineste cel mai bine pasiunea argentinienilor si care starneste una dintre cele mai acerbe rivalitati din fotbalul mondial a fost descris in 2004 de cotidianul englez The Observer drept evenimentul sportiv numarul 1 pe care trebuie sa-l vezi pe viu inainte de a muri!
„Care este motivul venirii in Argentina?”, m-a intrebat ofițerul vamal în momentul controlului pașapoartelor, la scurt timp după ce am aterizat la Buenos Aires, la capătul unui zbor de aproape 14 mii de kilometri, întins pe durata a 16 ore, în care am tăiat, pur și simplu, globul pământesc din Istanbul peste Africa și Oceanul Atlantic, ca și cum ai secționa o portocală pe diagonală. „El Superclasico”, i-am răspuns ca și cum este ceva cât se poate de firesc și că nu poate exista un motiv mai bun decât acesta.
Să vezi pe viu un Superclasico disputat la Madrid sau orice alt derby european în comparație cu unul trăit pe viu pe Bombonera sau Monumental este precum diferența între a admira leii, jaguarii și tigrii la grădina zoologică sau la circ și a-i vedea desfășurându-se în mediul lor natural, în savană sau în junglă. Nu poate exista o pasiune mai sălbatică, în sensul frumos al cuvântului, decât la un Boca – River în Argentina.
Cândva, am visat că zbor … Pluteam deasupra Atlanticului, survolam imensa întindere de apă şi ajungeam dincolo, în Lumea Nouă … Nu ştiu de ce i se spune aşa pentru că mereu mi-am imaginat în viziunile mele despre America de Sud că acolo timpul a stat cumva în loc şi refuză să alerge în ritmul nebun de pe continentul vecin din Nord sau din Europa. Întotdeauna, am avut senzaţia că o vizită în America Latină înseamnă, de fapt, o întoarcere într-un timp care are mai multă răbdare cu oamenii. Se făcea că planam deasupra Argentinei şi aterizam la Buenos Aires cu un scop precis: El Superclasico, River Plate – Boca Juniors! Meciul care se trăieşte, în primul rând, înainte de a se juca!
Imaginați-vă o finala de Champions League între Real Madrid și Barcelona sau una de Campionat Mondial între Brazilia și Argentina și veți înțelege mai bine euforia care a cuprins de câteva ore Tara Tangoului de când a devenit oficial ca finala Copei Libertadores se va disputa între Boca Juniors și River Plate, rivalele din El Superclasico. Niciun derby major al fotbalului mondial nu și-a consumat rivalitatea la un asemenea nivel, astfel ca entuziasmul argentinienilor este fără precedent. Totul a devenit posibil după ce River a întors eșecul din tur de pe El Monumental, 0-1 cu Gremio, deținătoarea trofeului, impunându-se cu 2-1 la Porto Alegere, în timp ce Boca a remizat pe Allianz Parque, 2-2, cu Palmeiras, după ce s-a impus cu 2-0 pe Bombonera.