Sunt oameni a căror valoare o simți abia după ce nu mai sunt. Sunt oameni cărora începi sa le duci dorul abia atunci când dispar. Sunt oameni care realizezi cât de indispensabili au fost abia atunci când le constați absenta. Asa era și Marius Ancuța, omul fără de care snooker-ul nu ar fi existat pentru mine. Sunt înca in stare de soc după ce am aflat de moartea sa, la numai 50 de ani. Nu știu dacă mai exista vreun sport pe lumea asta care sa aibă o voce ca o extensie naturala, ca un timbru permanent și de nedezlipit de pe o scrisoare, precum snooker-ul comentat de Mario.

Read more