Se spune ca istoria ii retine doar pe invingatori, insa, in fotbal, victoria nu inseamna neaparat totul si valoarea unui jucator, a unui antrenor sau a unei echipe nu ar trebui judecata neaparat dupa numarul trofeelor castigate, ci, mai ales, dupa mostenirea lasata si felul in care a ramas in memoria colectiva a contemporanilor. Poate nu intamplator, cea mai frumoasa generatie din istoria Braziliei este considerata cea din 1982, in ciuda faptului ca nu a cucerit Cupa Mondiala. Nu trupa lui Pele, Garrincha sau Zizinho, nici cea a lui Romario si Bebeto sau cea cu Ronaldo, Rivaldo si Ronaldinho, ci nationala lui Zico, Socrates si Falcao. La fel ca Ungaria lui Puskas, in 1954, sau Olanda lui Cruyff, in 1974, acea Brazilie este vazuta drept cea mai buna echipa care nu a castigat titlul mondial. Si asta pentru ca, in calea sa, a aparut cinica Italie a lui Enzo Bearzot si Paolo Rossi in ceea ce va deveni pentru Selecao fatidica zi de 5 iulie 1982. „Ziua in care a murit fotbalul”, dupa cum avea sa declare, ulterior, Zico.
Atunci cand am lansat proiectul special Provincialii pe BogdanSocol.ro si a trebuit sa aleg o imagine reprezentativa a intregii serii, decizia de a selecta figura lui Gigi Riva nu a fost deloc grea. De fapt, povestea celui mai bun marcator din istoria Squadrei Azzurra, alaturi de cea a lui Romulus Gabor si a lui Matthew Le Tissier, m-a inspirat cel mai mult sa incep aceasta noua serie originala a blogului meu. Si asta pentru ca Riva este, daca se poate spune astfel, cel mai legendar fotbalist dintre toti „provincialii”.
Astazi, Dino Zoff implineste 77 de ani. Cu aceasta ocazie, va invit sa ne reamintim de cariera celui mai în vârstă campion mondial din istorie cu ajutorul acestui capitol din cartea „100 de fotbalisti legendari”. Read more
Ieri, Francesco Totti a implinit 43 de ani. Cu acest prilej, vă propun să ne reamintim de marile realizări ale Regelui Romei prin intermediul acestui capitol din cartea „100 de fotbaliști legendari”, pe care o găsiți deja în librării. Read more
Călătoria este mai importantă decât destinația, dar orice drum, oricât de frumos ar fi, trebuie să aibă și un sfârșit. Iar petru Gianluigi Buffon, acest final a venit acum, când a jucat ultimul meci pentru Juventus, după 17 ani la cel mai înalt nivel, dar și în purgatoriul ligii secunde, ca un semn de loialitate într-un moment extrem de greu pentru clubul său. Chiar dacă sfârșitul nu e aici, cel mai important capitol al vieții de sportiv a lui Buffon a ajuns la punctul terminus, după o călătorie epică.
Italia a ajuns în pragul Apocalipsei, după ratarea calificării la Cupa Mondială pentru prima dată în ultimii 60 de ani. Pentru o națiune care respiră și trăiește totul în ritmul Planetei Calcio, absența de la marele bal al fotbalului mondial este recepționată ca o mare tragedie și, totodată, ca o mare rușine. Chiar dacă mai sunt cazuri recente de mari echipe care nu au prins un loc la turneele finale, precum Anglia sau Olanda, eliminarea squadrei azzurra de către Suedia a avut forța unui cutremur de șapte grade. Read more