Pe 9 iulie 1978, Sterică Adamache i-a oferit un buchet de flori de nu-mă-uita, din toată inima, soției sale, apoi a sărit în apele Dunării, care ii unise și, apoi, avea să-i despartă pe vecie. Se retrăsese din fotbal de un an de la Steagul Roșu Brașov, unde a jucat în majoritatea carierei sale, iar în urma cu opt ani, o luna și o zi, începuse ca titular ultimul sau meci la Cupa Mondiala din Mexic împotriva Braziliei lui Pele. Născut și el pe maluri dunărene, la Galați, Adamache se afla la Crișan, satul din Tulcea de unde provenea soția sa, după ce aproape un deceniu și jumătate, se bucurase de răcoarea Carpaților. Sterica a intrat în Dunăre, dar nu a mai ieșit vreodată. A suferit un stop cardiac și s-a înecat, la doar 37 de ani. Tot ceea ce i-a mai rămas soției de la el au fost florile de nu-mă-uita ca un mesaj pentru toți de a nu-l pierde în uitare pe portarul României de la Guadalajara din 1970.

Read more