De la Eusebio încoace, Portugalia nu a mai avut un fotbalist atât de valoros precum Luis Figo. Inaintea unui nou Clasico, Real Madrid – FC Barcelona, va invit sa ne reamintim de fabuloasa lui cariera prin intermediul acestui capitol din cartea „100 de fotbalisti legendari”. Read more
„Alfredo Di Stefano a fost cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor, mai mare chiar și decât Pele. Era simultan ancora din apărare, playmaker-ul de la mijloc și cel mai periculos om de gol din atac”, a spus legendarul antrenor Helenio Herrera despre jucătorul care a avut cel mai mare impact din istoria fotbalului. Geniul absolut care a transformat-o pe Real Madrid în ceea ce este astăzi, cel mai mare club de fotbal din lume, a fost elogiat și de o altă legendă a vremurilor sale, Eusebio: „A fost eroul meu. Di Stefano a fost cel mai complet fotbalist din istorie. Cel mai bun. Înalt, rapid, agil, energic, tehnic și un finalizator excelent. Foarte bun cu ambele picioare și cu capul.”
La sfârșitul anului 1954, Wolverhampton Wanderers s-a autoproclamat „campioană mondială” după ce a învins campioana Ungariei, Honved Budapesta, unde străluceau câțiva dintre „maghiarii magici”, Ferenc Puskas, Sandor Kocsis, și Jozef Bozik, finaliști ai Mundialului din Elveția. Victoria din amicalul disputat la lumina nocturnei proaspăt inaugurate de pe arena Molineux, în fața a 55 de mii de spectatori, a fost posibil, în primul rând, datorită prestației maiestuoase a lui Billy Wright, fundașul lui Wolves, descris drept un adevărat „turn de forță” în cronica din cotidianul The Guardian.
Se spune că recordurile sunt făcute pentru a fi doborâte, dar cel al Just Fontaine pare de neegalat. La Cupa Mondială din 1958, Fontaine a marcat nu mai puţin de 13 goluri, performanţă care a rămas în picioare şi la mai bine de jumătate de secol de când a fost realizată.
Cei care l-au văzut jucând spun că a fost mai bun chiar decât Pele și Maradona. A fost artistul și omul responsabil cu fantezia, care a uns perfect celelalte rotițe ale unuia dintre cele mai complexe mecanisme ale fotbalului-spectacol, celebra La Maquina a lui River Plate din anii ’30-’40. Acesta a fost Jose Manuel Moreno, cel mai iubit dintre jucătorii Mașinăriei lui River, pe care Eduardo Galeano l-a descris astfel: „I se spunea Mexicanul fiindcă semăna cu un june prim din filmele mexicane. Se distra păcălind: picioarele lui hoțomane o luau încoace, dar mergeau încolo, capul lui de șmecheraș promitea golul lângă bara din stânga și îl înfigea pe dreapta.”
Loviturile sale de cap erau atât de impresionante încât s-a spus despre el că are cel mai bun cap din Europa după premierul Marii Britanii, Winston Churchill. În plus, mai bine de o jumătate de secol, a fost cel mai bun marcator din istoria campionatului Spaniei, până când recordul său a fost depășit de Lionel Messi și Cristiano Ronaldo. Într-o ligă în care au strălucit, printre alții, Alfredo Di Stefano, Ferenc Puskas, Laszlo Kubala, Hugo Sanchez, Emilio Butragueno, Raul Gonzalez, Romario, Ronaldo sau David Villa, nimeni nu a putut atinge cifrele sale fabuloase, de 251 de goluri, marcate în tricoul lui Athletic Bilbao, între 1940 și 1955. Acesta a fost Telmo Zarra, legendarul atacant basc care dă și numele trofeului atribuit anual celui mai prolific jucător spaniol din La Liga.
În ziua de astăzi, este aproape imposibil de imaginat naționala Braziliei lipsită de sclipirile unor genii precum Pele, Garrincha, Romario, Ronaldo, Rivaldo, Ronaldinho sau Neymar. Numai că la începutul secolului XX, fotbalul în Brazilia era un sport exclusivist în care aveau acces doar albii. În acest context, a apărut Arthur Friedenreich, cel considerat drept prima „Perlă neagră” a fotbalului brazilian.
A fost unul dintre cei mai buni portari ai generației sale din perioada interbelică, alături de spaniolul Ricardo Zamora și italianul Gianpiero Combi, cel mai bun goalkeeper din întreaga istorie a țării sale, al șaselea într-un top all-time la nivelul Europei și al nouălea portar ca valoare din secolul XX. Acestea au fost distincțiile Federației Internaționale de Istorie și Statistică a Fotbalului acordate lui Frantisek Planicka, unul dintre cei mai curajoși și mai disciplinați portari din istoria fotbalului.