Loviturile sale de cap erau atât de impresionante încât s-a spus despre el că are cel mai bun cap din Europa după premierul Marii Britanii, Winston Churchill. În plus, mai bine de o jumătate de secol, a fost cel mai bun marcator din istoria campionatului Spaniei, până când recordul său a fost depășit de Lionel Messi și Cristiano Ronaldo. Într-o ligă în care au strălucit, printre alții, Alfredo Di Stefano, Ferenc Puskas, Laszlo Kubala, Hugo Sanchez, Emilio Butragueno, Raul Gonzalez, Romario, Ronaldo sau David Villa, nimeni nu a putut atinge cifrele sale fabuloase, de 251 de goluri, marcate în tricoul lui Athletic Bilbao, între 1940 și 1955. Acesta a fost Telmo Zarra, legendarul atacant basc care dă și numele trofeului atribuit anual celui mai prolific jucător spaniol din La Liga.
Cu 335 de reușite, el este golgeterul all-time al lui Athletic Club, iar cele 81 de goluri din Copa del Rey reprezintă un record care a rămas în picioare până astăzi. Totodată, el este autorul celui mai important gol din istoria fotbalului spaniol în secolul XX, care a adus victoria împotriva Angliei și a calificat Furia Roja în semifinalele Cupei Mondiale din 1950. Aceea a fost cea mai mare performanță a naționalei Spaniei la un Mundial până la titlul suprem cucerit în 2010 grație reușitei lui Andres Iniesta din finala cu Olanda.
Pedro Telmo Zarraonandia Montoya, pe numele său complet, s-a născut pe 20 ianuarie 1921 în Erandio, un orășel din Țara Bascilor, chiar în gara Asua, unde tatăl lui era șef de stație. Telmo a fost al șaptelea copil din cei zece ai familiei sale și a fost un privilegiat al acelei epoci întrucât doi dintre cei patru frați de-ai săi, Tomas și Domingo, jucau fotbal în La Liga, la Arenas de Getxo. Astfel, spre deosebire de majoritatea copiilor de vârsta lui, Zarra a avut acces încă de mic la o minge de fotbal adevărată, iar de aici până la dorința de a călca pe urmele fraților săi mai mari nu a mai fost decât un pas, spre nemulțumirea tatălui său, care considera că doi fotbaliști în familie sunt suficienți.
Totuși, Telmo Junior avea să ducă numele Zarra cel mai departe în fotbalul spaniol. La 16 ani, semna primul contract de profesionist cu clubul din orașul natal, Erandio, care juca în liga secundă, iar în primul său sezon, 1939-1940, înscria 12 goluri în 20 de partide. Nu peste mult timp, avea să iasă pentru prima oară la rampă într-un meci amical ce a pus față în față reprezentantele a două regiuni din Țara Bascilor, Biscaya și Guizpuzkoa. Zarra a marcat șapte goluri, iar formația sa, Biscaya, s-a impus cu 9-0, performanță ce a atras atenția celor de la Athletic Bilbao. Aceștia căutau să își reconstruiască echipa destrămată în urma Războiului Civil, în care a murit și fratele lui Telmo, Domingo.
Pe 29 septembrie 1940, Zarra a debutat în stil de mare fotbalist pentru Bilbao, reușind o dublă în partida cu Valencia, încheiată la egalitate, 2-2. După doar opt apariții la Athletic, în care a înscris de șase ori, Telmo Zarra a trebuit să își părăsească temporar clubul pentru a-și satisface stagiul militar la Ceuta, un oraș autonom spaniol aflat pe coasta de nord a Africii. Revenit la Bilbao după câteva luni, Zarra a arătat că nu și-a pierdut nicio clipă instinctul de ucigaș în fața porții, fiind golgeterul echipei, cu 26 de reușite în 28 de meciuri. Însă, finalul sezonului 1941-1942 a avut un gust amar pentru Telmo Zarra, după ce a ratat o ocazie bună de a înscrie în prelungirile finalei Copei del Rey cu FC Barcelona, care, ulterior, s-a impus și a câștigat trofeul.
Zarra s-a revanșat în stagiunea următoare, 1942-1943, când a înscris unicul gol al finalei cupei cu Real Madrid și a cucerit și singurul titlul de campion din palmares, marcând 25 de goluri în 25 de partide. De altfel, în 10 din cele 15 sezoane petrecute în tricoul lui Athletic, el a fost cel mai prolific marcator al echipei.
Telmo Zarra a câștigat Copa del Rey și în următorii doi ani, în 1945 chiar după ce a suferit singura sa eliminare din carieră, în finala cu Valencia, după ce s-a făcut că îl calcă în glumă pe un adversar căzut la pământ. 1945 a fost un an al marilor realizări pentru Zarra, care a debutat în naționala Spaniei, pe 6 mai, cu o dublă în amicalul câștigat cu 4-2 în fața Portugaliei, la Lisabona, și a obținut primul titlu de golgeter în La Liga, după ce a înscris 20 de goluri în 26 de meciuri. El a câștigat trofeul Pichichi și în următoarele două sezoane, în 1947 prin egalarea recordului de 33 de reușite, stabilit în 1941 de Pruden, de la Atletico Madrid.
Pe 28 mai 1950, Zarra a intrat în istorie drept fotbalistul cu cele mai multe goluri într-o finală de Cupa Spaniei, după ce a marcat de patru ori în poarta lui Real Valladolid, o dată în timpul regulamentar și un hattrick în prelungiri, câștigând trofeul pentru a patra oară în carieră. După această performanță extraordinară, Telmo Zarra s-a remarcat și la Cupa Mondială din Brazilia, unde a înscris câte un gol în toate cele trei meciuri din grupă, câștigate de Spania astfel: 3-1 cu Statele Unite, 2-0 cu Chile și 1-0 cu Anglia. Reușita din partida cu reprezentativa Albionului a fost considerată cea mai importantă din istoria fotbalului spaniol timp de 60 de ani, întrucât a condus la cea mai mare performanță a Furiei Roja la un Mundial, calificarea în semifinale, până când Andres Iniesta a adus trofeul suprem în 2010. Zarra a mai marcat un gol și în grupa finală împotriva Suediei, dar Spania a încheiat competiția pe locul patru.
În 1951, el a obținut un nou titlu de golgeter în stil de mare campion, înscriind 38 de goluri în 30 de partide, un record care a rezistat până în 2011, când a fost doborât de Cristiano Ronaldo, autor a 40 de reușite în 38 de etape. În același an, pe 10 iunie, Telmo Zarra a disputat ultimul său meci în naționala Spaniei, marcând un gol în amicalul cu Belgia de la Bruxelles, încheiat la egalitate, scor 3-3. În total, Zarra a înscris 20 de goluri în 20 de selecții pentru Furia Roja.
În sezonul următor, Telmo Zarra a suferit cea mai gravă accidentare din activitatea sa de fotbalist într-un meci cu Atletico Madrid, disputat pe 25 noiembrie 1951, când portarul advers a căzut peste el și i-a fracturat piciorul. A revenit, însă, la fel de hotărât pe teren și în ediția 1952-1953, a cucerit al șaselea și, totodată, ultimul său trofeu Pichichi, după ce a înscris 24 de goluri în 29 de meciuri.
În 1955, după ce a câștigat Copa del Rey pentru a cincea oară, Zarra a plecat de la Bilbao pentru a evolua la Indautxu și Barrakaldo, două echipe din Țara Bascilor din liga secundă, înainte de a se retrage în 1957. Totuși, el a continuat să joace fotbal alături de alți veterani din Biscaya în meciuri cu scop caritabil.
Telmo Zarra a încetat din viață pe 23 februarie 2006 la Bilbao, iar din acel an, ca o reverență pentru locul său aparte în istoria fotbalului iberic, cotidianul Marca a creat trofeul Zarra, care îl răsplătește pe cel mai prolific jucător spaniol din La Liga.
P.S. Povestea lui Telmo Zarra poate fi citită în ediția a doua a cărții „100 de fotbaliști legendari”, care va apărea în acest an.
written by You may also want to read
Telmo Zarra a fost unul dintre cei mai mari fotbalisti spanioli din toate timpurile si unul cu o cariera impresionanta. Loviturile sale de cap erau spectaculoase si acest lucru l-a facut faimos in Europa, fiind comparat cu nimeni altul decat cu premierul Marii Britanii, Winston Churchill, despre care se spune ca avea si el un cap puternic si precis.
Nu este de mirare ca Zarra a fost cel mai bun marcator din istoria campionatului Spaniei timp de o jumatate de secol. Recordul sau a fost doborat abia in ultimii ani de super-staruri precum Lionel Messi si Cristiano Ronaldo. Intr-o liga in care au jucat legende precum Di Stefano, Puskas sau Ronaldo, niciunul nu a putut ajunge la nivelul lui Zarra care a reusit sa inscrie 251 de goluri pentru Athletic Bilbao, clubul sau de suflet.
Normally I do not read article on blogs however I would like to say that this writeup very forced me to try and do so Your writing style has been amazed me Thanks quite great post