Astazi, Stephen Hendry împlinește 54 de ani. Cu acest prilej, vă invit să citiți povestea uriașului campion de snooker prin intermediul acestui capitol desprins din cartea „100 de sportivi legendari”.

Puțini sportivi au dominat atât de clar un deceniu în disciplina lor precum a făcut-o Stephen Hendry în snooker-ul anilor ’90. La 21 de ani, cucerea primul său titlu al lumii și devenea cel mai tânăr campion mondial din istorie, performanță care rezistă și în prezent. Apoi, a mai câștigat de încă șase ori Campionatul Mondial, prin cele șapte trofee supreme el fiind cel mai titrat jucător al tuturor timpurilor. Timp de opt sezoane la rând, între 1990 și 1998, a fost numărul 1 în lume și a avut cele mai multe titluri pe puncte în palmares, 36, până în 2020, când a fost depășit de Ronnie O’Sullivan.

În același timp, Hendry se află într-un club foarte select, alături de numai alți doi jucători, care au realizat Tripla Coroană, prin câștigarea Campionatului Mondial, a Campionatului Marii Britanii și a Masters-ului, în același sezon, el fiind singurul care a realizat această performanță în două rânduri.

Scoțianul se mai poate lăuda cu cele 775 de break-uri de peste 100 de puncte, fiind pe locul secund într-o ierarhie all-time în spatele lui Ronnie O’Sullivan, și 11 break-uri maxime, de 147 de puncte.

Născut pe 13 ianuarie 1969 la Edinburgh, Stephen Gordon Hendry s-a îndrăgostit de ceea ce regretatul comentator român Marius Ancuța numea “un șah cu bile” în 1981, când avea 12 ani. Atunci, tatăl său i-a oferit drept cadou de Crăciun o masă de snooker pentru copii, iar peste doi ani, câștiga Campionatul Scoției sub 16 ani. Un an mai târziu, triumfă în Campionatul de Amatori al Scoției, titlu pe care și-l apără și în 1985, după care trece la profesioniști. Avea doar 16 ani și trei luni, ceea ce l-a făcut cel mai tânăr debutant din istorie în circuitul profesionist.

În 1987, Hendry a câștigat primele sale titluri pe puncte, în Grand Prix și în Open-ul Britanic și a fost desemnat Personalitatea Sportivă a Anului în Scoția de către BBC, distincție pe care o va mai primi în 1996. Stagiunea 1989-1990 avea să marcheze începutul dominației sale în snooker, când câștigă, în premieră, primul său Campionat Mondial, după o victorie cu 18-12 în fața lui Jimmy White, și devine liderul clasamentului mondial, la doar 21 de ani. El a mai cucerit titlul suprem în 1992, 1993, 1994, 1995, 1996 și 1999, ceea ce i-au adus renumele de “The Golden Boy” (Băiatul de aur) sau “The King of Crucible” (Regele de la Crucible), după cum se numește locul de desfășurare a Campionatelor Mondiale, la Sheffield.

“Aveam o foame perpetuă, iar după ce câștigam o competiție, tânjeam să ajung la următoarea”, a povestit Stephen Hendry într-un interviu acordat Gazetei Sporturilor, cu ocazia unei vizite în România în primăvara lui 2016. Tot el a continuat: “Sunt doar unul sau doi jucători ca mine sau ca Steve Davis, croiți cu un asemenea tip de personalitate, montați permanent pe victorii. Ceilalți ard, nu duc o asemenea intensitate. I-am zis odată soției mele că vreau haina mea favorită pentru petrecerea de câștigare a Campionatului Mondial. Singura chestie era că nici măcar nu începuse turneul, atât de sigur eram.”

Supranumit și “Ice Man” datorită capacității sale de a nu trăda nicio emoție în timpul jocurilor, Stephen Hendry a eșuat neașteptat în tentativa de a-și apăra titlul în 2000, când a pierdut în primul tur în fața debutantului Steve Bingham. Următorul sezon, 2000-2001, a fost o dezamăgire, după cum chiar el a recunoscut ulterior întrucât nu a izbutit să câștige niciun turneu pe puncte pentru prima dată din ediția 1988-89, ajungând într-o singură finală

“Pentru mine, înfrângerile au fost mereu traumatizante, le țin minte mult mai clar decât victoriile. Îmi amintesc că am fost devastat când nu mi-am putut apăra primul Campionat Mondial, în 1991, și am pierdut în sferturi la Steve James, deși veneam după un sezon cu șapte turnee câștigate!”, a mărturisit scoțianul în interviul dat jurnaliștilor români Andrei Crăițoiu și Mitruț Docan.

În 2002, Hendry a jucat pentru a noua și, totodată, ultima oară într-o finală de Campionat Mondial, pierdută, însă, la limită, scor 17-18, în fața lui Peter Ebdon.

În ciuda faptului că a mai câștigat turnee majore, el nu a mai atins forma extraordinară din anii ’90 ca urmare a pierderii calităților motorii fine, yips, așa cum este cunoscută această afecțiune pentru care nu există un tratament sau o terapie și care se manifestă în momentele cruciale. Hendry a spus în autobiografia sa că urăște acest cuvânt, yips, tocmai pentru că este cumva banalizat și pentru că înseamnă mult mai mult, de fapt. Astfel, faimoasa putere mentală a lui Stephen Hendry s-a dezintegrat, nemailăsându-i vreo șansă decât să abandoneze snooker-ul profesionist în 2012. “A fost un mixt de frustrare, furie, tristețe, jenă, totul. Nu mai era nimic pozitiv înăuntru. Stăteam pe scaun și vedeam jucători situați sub mine care reușeau lovituri pe care eu nu le mai puteam. Asta m-a distrus”, a povestit Hendry în 2018 într-un interviu acordat cotidianului The Guardian.

El a trebuit să treacă și peste umilința de a juca în calificările pentru Campionatul Mondial la Institute of Sport din Sheffield, în locul celebrului Crucible, teatrul său de război din anii de glorie. “A fost degradant. Nu este vorba de lipsă de respect față de ceilalți jucători, dar am deținut Crucible timp de un deceniu, cu șapte victorii și alte două finale”, a declarat scoțianul, care s-a retras cu stil, totuși, reușind un break maxim, de 147 de puncte, în primul tur împotriva lui Stuart Bingham, și oprindu-se în sferturile de finală, unde a fost eliminat de Stephen Maguire.

“Cele mai frumoase amintiri sunt prima mea victorie aici, al șaptelea titlu mondial, break-urile maxime, faptul că am fost cel mai tânăr campion din istorie, record neegalat de nimeni încă, aș putea scrie o carte despre toate amintirile de aici. Nu sunt foarte emoțional și nu sunt prea multe lucruri pe care să le regret în carieră”, a spus Hendry după ultimul său meci de la Crucible.

După 23 de sezoane consecutive petrecute în Top 16 și nouă milioane de lire sterline câștigate din snooker, Stephen Hendry a pus punct unei cariere fabuloase, în care cel mai mult a adorat să fie numărul 1: “M-am simțit ușurat, un pic trist. Mi-a plăcut enorm să fiu cel mai bun jucător din lume. Nu a fost nicio presiune în a mă menține acolo. Cel mai mult am iubit să câștig. M-am retras fiindcă nu mai eram capabil să țin ritmul, iar asta nu era acceptabil pentru mine. Nu văd absolut niciun rost dacă nu poți câștiga.”

Facebook Comments