Principalele repere la nivel mondial din gimnastica feminină sunt Nadia Comăneci și Larisa Latynina, dar Vera Ceaslavska are una dintre cele mai impresionante și mai dramatice povești în întreaga istorie a Jocurilor Olimpice. Ea a făcut senzație la Olimpiada din 1968, de la Ciudad de Mexico, la doar două luni după ce a fost la un pas de a fi arestată în urma protestelor față de invazia sovietică din Cehoslovacia. Ceaslavska s-a refugiat în munți și s-a antrenat cum a putut prin pădurile din Moravia, iar în Mexic, a câștigat patru medalii de aur și două de argint, luându-le prim-planul sportivelor din Uniunea Sovietică. Astfel, poporul mexican s-a identificat cu rezistența ei împotriva opresiunii comuniste și a devenit starul acelei ediții a Jocurilor.
Născută pe 3 mai 1942 în Praga aflată sub ocupație nazistă, Vera Ceaslavska a fost una dintre cele mai galonate gimnaste din istorie, cu nu mai puțin de 34 de medalii câștigate, dintre care 22 de aur, în cele mai importante competiții: șapte medalii de aur și patru de argint la Jocurile Olimpice, patru medalii de aur, cinci de argint și una de bronz la Campionatele Mondiale și 11 medalii de aur, una de argint și una de bronz la Europene. Alături de Larisa Latynina, ea este singura gimnastă care a cucerit titlul la individual compus la două ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice.
Vera Ceaslavska a practicat mai întâi patinajul artistic, ceea ce i-a oferit grația specială prin care a impresionat în concursurile de gimnastică. La 15 ani, schimba disciplina, iar peste un an, debuta în prima sa competiție internațională, la Campionatele Mondiale de la Moscova, din 1958, unde a obținut argintul cu echipa. În 1959, câștigă prima medalie de aur, la Campionatele Europene de la Cracovia, la bârnă, precum și un argint la sărituri.
În 1960, Ceaslavska a participat la prima sa Olimpiadă, la Roma, de unde s-a întors cu medalia de argint, obținută cu echipa Cehoslovaciei, dar perioada sa de apogeu va fi cea dintre anii 1964 și 1968.
După ce în 1962, Vera a cucerit primul său aur mondial, la sărituri, chiar la Praga, unde a mai bifat două medalii de argint, la individual compus și cu echipa, și un bronz, la sol, ea a strălucit din plin la Jocurile Olimpice de la Tokyo, din 1964, unde a câștigat de trei ori aurul, la individual compus, bârnă și sărituri, și un argint, cu echipa. Ceaslavska a acaparat apoi întreaga atenție la Campionatele Europene de la Sofia, din 1965, unde a cucerit aurul pe linie în toate probele: la individual compus, sol, bârnă, paralele și cu echipa.
Un an mai târziu, la Dortmund, ea a contribuit din plin la spargerea monopolului sovietic în concursul pe echipe la Campionatele Mondiale, aducând aurul pentru Cehoslovacia. Tot în Germania, Vera Ceaslavska a mai câștigat aurul la individual compus și la sărituri și argintul la bârnă și sol.
Supremația sa în gimnastică a fost confirmată și la Europenele din 1967 de la Amsterdam, unde a obținut cinci medalii de aur din cinci posibile, astfel că Vera Ceaslavska era principala favorită la gloria olimpică înaintea Jocurilor din Mexic. Numai că evenimentele politice din Cehoslovacia anului 1968 aveau să îi schimbe ireversibil destinul. În luna iunie, ea a semnat “Manifestul de 2000 de cuvinte”, documentul care cerea un progres mai rapid spre o democrație adevărată în Cehoslovacia și mai multă libertate pentru cetățenii săi. La fel ca și Emil Zatopek, Ceaslavska a fost un critic foarte vocal al invaziei sovietice din țara sa, în august 1968, și, prin urmare, a fost la un pas de a fi arestată.
Noroc, însă, că a fost avertizată la timp și s-a refugiat într-un sat din munți, unde s-a antrenat cum a putut, folosind saci de cartofi pe post de greutăți și bușteni în locul bârnei. Exercițiile la sol le făcea pe o pajiște, iar cele de la paralele, le efectua atârnând prin copaci! Într-un final, a primit permisiunea de a se alătura lotului olimpic cu doar câteva săptămâni înaintea startului Olimpiadei de la Ciudad de Mexico.
În ciuda pregătirii rudimentare și a presiunii imense de a concura împotriva gimnastelor sovietice, Vera Ceaslavska a captivat publicul mexican prin exercițiile sale. Țelul său declarat pentru Jocurile Olimpice era “să transpire sânge pentru a învinge reprezentantele invadatorilor”, după cum ea însăși a declarat. Atrăgătoare, vivace și talentată, ea a a câștigat patru medalii de aur, la individual compus, sărituri, paralele și sol și două de argint, la bârnă și cu echipa. Succesul său ar fi putut fi și mai strălucitor dacă deciziile arbitrilor nu ar fi schimbat ierarhia finală în două probe. Iar de fiecare dată, o gimnastă din URSS a beneficiat: la sol, Ceaslavska a trebuit să împartă aurul cu Larisa Petrik, iar la bârnă, a fost deposedată, în mod controversat, de prima poziție, care a revenit Nataliei Kucinskaya.
Înfuriată și dezamăgită de politicile care au favorizat Uniunea Sovietică, ea a protestat, întorcându-și capul în momentul intonării imnului URSS, gest pentru care avea să plătească scump la întoarcerea acasă.
Noul regim comunist i-a forțat retragerea din activitatea sportivă, la 26 de ani, și a devenit persona non grata, refuzându-i-se dreptul de a se angaja, de a călători sau de a participa la evenimente sportive. Timp de aproape 20 de ani, ea nu a mai putut duce o viață normală și doar Revoluția de Catifea din 1989 a readus-o în drepturile firești, devenind consilierul președintelui Vaclav Havel.
Însă, în 1993, Vera Ceaslavska a înfruntat o nouă dramă personală. Fostul său soț, alergătorul ceh de la 1500 de metri, Josef Odlozil, cu care se căsătorise chiar în Mexic în timpul Jocurilor Olimpice, și de care divorțase în 1987, a murit în urma unei încăierări cu fiul lor, Martin, într-un bar. Ceaslavska a trăit restul vieții în depresie și a încetat din viață pe 30 august 2016, la vârsta de 74 de ani.
written by You may also want to read
